Ajungi să fii actorul principal într-un discurs, esti cea/cel din lumina reflectoarelor. Toți ochii, familiari sau nu, sunt ațintiți asupra ta, iar tu vorbești cu tine. Ideile din cap și cele răsfirate pe o foaie par să nu mai aibă structura planificată, iar vocea tremură, respirația îți e tăiată, palmele transpirate!