Piaţa muncii are o problemă mai mare ca apocalipsa roboţilor

  • 27 iun. 2017, 10:44
  • 729

Munca va fi automatizată într-o proporţie destul de mare, însă înainte să ne îngrijorăm de acest lucru ar trebui să rezolvăm o altă problemă arzândă, care afectează o mare parte din populaţia activă.

Piaţa muncii pare a fi într-o situaţie dificilă: un studiu recent arată că un robot industrial înlocuieşte şase angajaţi. Automatizarea sarcinilor devine din ce în ce mai populară şi se aplică unor domenii diverse, de la radiologie la antrenarea echipelor de volei.

Cei mai afectaţi vor fi muncitorii din naţiunile sărace, care se bazează pe producţia în masă. Yuval Noah Harari, autorul cărţii Homo Deus, preconizează că această situaţie va duce la formarea unei noi categorii de şomeri: clasa muncitoareâ va deveni clasa inutilă.

Însă cum se explică faptul că rata şomajului în Japonia, unul dintre liderii robotizării, este de 2,8%? Dar lipsa muncitorilor calificaţi din Brazilia, India, Mexic sau Turcia? Şi de ce în SUA există peste 6 milioane de posturi vacante, un record al ultimilor 16 ani?.

În prezent, cea mai mare problema globală este că există prea puţini muncitori, nu prea mulţi, aşa cum am putea avea impresia, comentează Peter Coy, editor economic la Bloomberg Businessweek.

Partea prostâ este că cei care nu îşi găsesc acum de muncă simt că ar fi vina lor, deşi nu e adevărat. Totuşi, exista o presiune pusă guverne şi companii pentru a ajuta angajaţii să se pregătească pentru meseriile viitorului.

Ideea este că anumite aptitudini vor fi şi mai valoroase odată cu trecerea anilor, când va exista o supraaglomerare pe piaţă muncii. Din fericire, resursele umane sunt infinite. Să ne gândim la generaţiile anterioare: nepoţii bunicilor care munceau pământul sau în fabrici au devenit speakeri, maseuri, antreprenori etc. Nimeni nu putea prezice când erau mici ce se vor face când vor creşte.

Este uşor să ne zburde imaginaţia atunci când ne gândim la avansul tehnologic. Căci deja vedem drone capabile să transporte persoane, maşini fără şofer şi telefoane care ştiu să traducă din engleză în dialecte africane.

Dar David Autor, economist la Massachusetts Institute of Technology, atrage atenţia că avem tendinţa de a exagera această apocalipsa a roboţilor. Adevărul este că digitalizarea şi automatizarea sunt inevitabile, însă ele nu se vor întâmplă peste noapte, ci treptat, iar nimeni nu poate anticipa care va fi ritmul de adoptare a noilor tenologii.

"Lucrurile despre care se vorbeşte în spaţiul public sunt foarte îndepărtate şi avem tendinţa de a ignora realitatea, chiatr dacă se află sub nasul nostru", spune acesta.

Dacă maşinăriile ar înlocui muncitorii cu o viteză uimitoare, aşa cum se sugerează, am vedea acest lucru în statistici. Doar că acest lucru nu se întâmplă.

Productivitatea muncii e definită de economişti că volumul de producţie raportat la o oră de lucru efectuată de o persoană. În teorie, acest indice va ajunge la infinit când absolut toată mâna de lucru va fi înlocuită de roboţi. Datele arată însă că productivitatea globală a crescut cu doar 1,2% din 2007 până în 2016.

Adevărata problemă este lipsa talentelor. Oamenii nu mai sunt calificaţi pentru joburile disponibile. Ba mai mult, populaţia îmbătrâneşte, iar în unele state (precum Japonia) cuplurile fac doar un singur copil. Situaţia va dăinui până în 2030, când generaţia X va intră în forţă pe câmpul muncii. Ce va fi după aceea? Gad Levanon, economist şef la firma de cercetare Conference Board, nu vrea să se pronunţe. "Poate că inteligenţa artificială se va răspândi atât de mult pe cât zice lumea, dar asta nu e ceva sigur. E un viitor prea îndepărtat", a punctat acesta.

Teama de Apocalipsa Roboţilor vine în principal din presupunerea că maşinăriile vor înlocui munca făcută de oameni. De multe ori, acest lucru chiar se întâmplă. Cei mai avantajaţi vor fi însă persoanele cu un nivel înalt de educaţie, mai ales că aceştia vor fi capabili să gestioneze şi să folosească noile tehnologii. Deja se observă acest lucru: doar 0,7% dintre americanii cu doctorat sunt şomeri.

Michael Spence, economist premiat cu Nobel, este optimist în ceea ce priveşte viitorul pe termen mediu al pieţei muncii. "Adevărul este că nu putem şti de pe-acum cum va arăta lumea peste 10 ani. Noi ar trebui să ne axăm acum pe momentul de tranziţie şi să vedem cum putem uşura acest proces, nu să ne gândim la punctul final", a comentat specialistul, care a adăugat că o lume fără muncă nu poate exista. Sau măcar nu în următoarea sută de ani.