Acum cativa ani am dat BAC-ul (l-am luat). Astazi, dupa ce am avut sansa sa studiez in Europa si in Statele Unite, am construit o scoala cu o alta perspectiva asupra educatiei, si am facut sute de greseli din care am incercat sa invat, revin cu un subiect imaginar la BAC-ul la Limba Romana.
Redacteaza un eseu de 900 de cuvinte despre viitorul Romaniei.
Incepand de maine inchidem toate scolile. Toate, fara exceptie, inclusiv facultatile. Ce s-ar intampla? Cred ca o noua revolutie - parinti, studenti, cetateni activi ar iesi pe strazi in comunitatile lor. O tara needucata, cu un sistem care nu functioneaza, nu are un viitor. Va fi uitata si va disparea treptat intr-o lume unde granitele raman linii pe un atlas al lumii, unde inovatia, cercetarea si antreprenoriatul devin motoarele de dezvoltare.
Anul 2018, anul centenar al Romaniei, poate fi un moment bun sa ne intrebam cum pregatim urmatoarele generatii de lideri, oameni de stiinta, si antreprenori. Daca experienta mea prin invatamantul romanesc serveste ca exemplu, pregatim o generatie care este pedepsita pentru gandirea critica, pentru ca isi cauta propriile pasiuni si pentru ca, atunci cand este condusa de curiozitate, greseste. Ultimul punct este poate cel mai important. Din prima zi de scoala si pana la lucrarea de licenta, greselile sunt pedepsite fara nicio ocazie de a reflecta asupra a ceea ce am putea face mai bine data urmatoare. Ne dorim o generatie care sa accelereze progresul Romaniei si al Europei, dar de la primul betisor desenat deasupra liniei caietului de romana suntem pedepsiti.
Nu suntem singurii care se intreaba daca sistemul de educatie functioneaza. Din China antica si epoca Victoriana a Regatului Unit pana la revolutia industriala, oamenii dezbateau rolul si modelul scolilor. In urma cu 400 de ani in Europa (care era cea mai dezvoltata parte a lumii) cam 15% din populatie putea sa scrie si sa citeasca. In prezent, in jur de 99% din populatia tarilor dezolvate, inclusiv a Romaniei, a reusit aceasta performanta. Fara discutie, trebuie sa continuam sa gasim raspunsuri. Eu cred ca este cea mai importanta intrebare la care trebuie sa raspundem ca tara, pentru ca reflecta idealul nostru si unde ne indreptam.
De fapt, pana la jumatatea secolului XX, sistemul de educatie, inclusiv al Romaniei, era modern si pregatea studentii pentru aceea lume. In Homo Deus, Noah Yuval Harari descrie acel sistem ca o banda rulanta care livreaza cetateni disciplinati si cu o gama larga de aptitudini gata sa isi serveasca tara. Oamenii trebuiau sa scrie si citeasca pentru a intelege ordine si a putea coordona un atac intr-un razboi. Trebuia sa stie matematica pentru a calcula traiectoria unui proiectil si pentru a sparge codurile de comunicare inamice. Trebuia sa inteleaga la un nivel elementar notiuni de electronica, mecanica si medicina pentru a putea opera noi tehnologii, conduce tancuri si ingriji camarazi raniti. Exista ideea unei cariere stabile: inveti ceva in scoala, apoi poti aplica ce ai invatat pentru urmatoarele 2–3 decenii cu putine schimbari.
Dar de atunci, si pana acum, scolile s-au schimbat prea putin iar lumea mai mult ca niciodata. Succesul in secolul 21 necesita o noua perspectiva pentru o lume in permanenta schimbare. Industriile sunt automatizate iar carierele traditionale dispar - cand cumparam o Dacie produsa la Mioveni, o mare parte din procesul de productie este realizat de roboti. Ideea ca inveti ceva in scoala pentru o anumita cariera devine naiva. Trebuie sa ne reinventam constant. Scolile trebuie sa isi schimbe atentia de la aptitudini, la modul de gandire si mentalitatea studentilor. Daca ne uitam la ultimii 100 de ani ai omenirii, vom vedea ca am atins noi culmi ale progresului:
- Speranta medie de viata s-a dublat, iar venitul mediu (ajustat la inflatie) s-a triplat
- Rata de alfabetizare a crescut de la 25% la 80% (la nivel global)
- Traim in cele mai pasnice timpuri din istoria speciei umane (Steven Pinker a scris o carte foarte buna pe tema asta)
Trebuie sa luam o decizie. Daca ne dorim ca Romania sa devina lider in lume, sa fim cei mai buni la ceva, acum e cea mai mare sansa. Pentru ca puterea statelor nu mai este dependenta exclusiv de resurse naturale, forta armata si marimea populatiei care poate munci. Acum campul de lupta este unul al ideilor, al inovarii, in care putem participa si conduce. Dar pentru asta, trebuie sa spunem impreuna, ca in scoala primara: scopul si modelul educatiei in Romania trebuie regandit, altfel nu vom putea influenta viitorul nostru si al Europei din care facem parte. Daca ne imaginam un meci de fotbal, riscul este sa strigam din tribune catre teren, unde ne-am fi dorit sa jucam. Si cred ca acolo ne aflam astazi - in tribune.
Primul pas inainte e simplu: sa identificam problema sistemului de educatie. Am trait-o cu totii in scoli. Educatia in prezent are o motivatie externa: ia note bune sa-ti faci parintii fericiti, ia BAC-ul ca sa intri la facultate, obtine o diploma pentru a gasi un loc de munca. Si odata cu obiectivele externe, devine normal ca studentii sa invete pentru un test ca apoi sa uite tot, sa studieze o materie despre care au auzit numai ca este importanta fara sa stie de ce, sa isi plagieze teza de doctorat. Cred ca este aparent din rezultatele ultimilor ani in Romania, de la rata analfabetismul functional pana la rata de promovare a examenului de Bacalaureat, ca studentii romani nu se prezinta stralucit. Dar olimpicii romani… se aude o voce din spate.
Olimpicii: o consolare constanta pentru educatia romaneasca si o poveste frumoasa pentru presa si politicieni. Din pacate, comparativ cu numarul total de studenti, Romania are un numar mic de rezultate notabile. Si o intrebare la care trebuie sa raspundem: ar trebui scopul acestui sistem sa fie aur la olimpiada de matematica cu o echipa de studenti, sau reducerea ratei de analfabetism functional de la 42% pentru zeci de mii de viitori membri activi ai societatii romanesti?
O noua viziune pentru educatie in Romania trebuie sa conduca la un sistem unde elevii sunt incurajati si rasplatiti pentru curiozitate, pentru dorinta de a deveni mai buni si atunci cand dezvolta pasiuni si vor sa construiasca ceva nou. Cred cu tarie in tendinta noastra fundamentala, a speciei Sapiens din genul Homos, de a invata, a fi curiosi si a explora lumea din jurul nostru; de a aplica ceea ce stim pentru a imbunatati ceva. Si mai cred ca nu exista o cale mai rapida de a distruge aceasta dorinta in viitoarele generatii decat actualul nostru sistem educational. Un copil nascut in Romania nu este nici mai prost, nici mai destept decat un copil nascut in Olanda. Dar Olandei ii pasa mai mult de copiii ei, pentru ca investeste mai mult in ei si pentru ca intelege rolul educatiei in contextul prezent al lumii. Pe de alta parte, Romania inca pregateste oameni disciplinati gata sa intre pe liniile de productie din fabrici.
Un sistem neancorat in realitate. Asta este problema educatiei romanesti. De fapt, asta este singura problema cu adevarat importanta a Romaniei. Restul problemelor din sfera publica si viata de zi cu zi reprezinta simptome ale aceleiasi cauze., ale unui sistem in care oamenii continua sa faca ce au facut si in scoala. Sa urmareasca obiective externe, sa taie colturi, sa ia calea usoara. Dar eu raman un optimist informat. Informat pentru ca am avut sansa sa cunosc romani care se lupta zi de zi sa construiasca idei noi, sa schimbe lucrurile in mai bine si sa duca mai departe povestea Romaniei. Optimist pentru ca viitorul nu este un loc unde ne indreptam, este ceva ce construim in fiecare zi si pe care putem sa il imaginam impreuna.
Acum cativa ani am dat BAC-ul (l-am luat). Astazi, dupa ce am avut sansa sa studiez in Europa si in Statele Unite, am construit o scoala cu o alta perspectiva asupra educatiei, si am facut sute de greseli din care am incercat sa invat, revin cu un subiect imaginar la BAC-ul la Limba Romana.
Redacteaza un eseu de 900 de cuvinte despre viitorul Romaniei.
Incepand de maine inchidem toate scolile. Toate, fara exceptie, inclusiv facultatile. Ce s-ar intampla? Cred ca o noua revolutie - parinti, studenti, cetateni activi ar iesi pe strazi in comunitatile lor. O tara needucata, cu un sistem care nu functioneaza, nu are un viitor. Va fi uitata si va disparea treptat intr-o lume unde granitele raman linii pe un atlas al lumii, unde inovatia, cercetarea si antreprenoriatul devin motoarele de dezvoltare.
Anul 2018, anul centenar al Romaniei, poate fi un moment bun sa ne intrebam cum pregatim urmatoarele generatii de lideri, oameni de stiinta, si antreprenori. Daca experienta mea prin invatamantul romanesc serveste ca exemplu, pregatim o generatie care este pedepsita pentru gandirea critica, pentru ca isi cauta propriile pasiuni si pentru ca, atunci cand este condusa de curiozitate, greseste. Ultimul punct este poate cel mai important. Din prima zi de scoala si pana la lucrarea de licenta, greselile sunt pedepsite fara nicio ocazie de a reflecta asupra a ceea ce am putea face mai bine data urmatoare. Ne dorim o generatie care sa accelereze progresul Romaniei si al Europei, dar de la primul betisor desenat deasupra liniei caietului de romana suntem pedepsiti.
Nu suntem singurii care se intreaba daca sistemul de educatie functioneaza. Din China antica si epoca Victoriana a Regatului Unit pana la revolutia industriala, oamenii dezbateau rolul si modelul scolilor. In urma cu 400 de ani in Europa (care era cea mai dezvoltata parte a lumii) cam 15% din populatie putea sa scrie si sa citeasca. In prezent, in jur de 99% din populatia tarilor dezolvate, inclusiv a Romaniei, a reusit aceasta performanta. Fara discutie, trebuie sa continuam sa gasim raspunsuri. Eu cred ca este cea mai importanta intrebare la care trebuie sa raspundem ca tara, pentru ca reflecta idealul nostru si unde ne indreptam.
De fapt, pana la jumatatea secolului XX, sistemul de educatie, inclusiv al Romaniei, era modern si pregatea studentii pentru aceea lume. In Homo Deus, Noah Yuval Harari descrie acel sistem ca o banda rulanta care livreaza cetateni disciplinati si cu o gama larga de aptitudini gata sa isi serveasca tara. Oamenii trebuiau sa scrie si citeasca pentru a intelege ordine si a putea coordona un atac intr-un razboi. Trebuia sa stie matematica pentru a calcula traiectoria unui proiectil si pentru a sparge codurile de comunicare inamice. Trebuia sa inteleaga la un nivel elementar notiuni de electronica, mecanica si medicina pentru a putea opera noi tehnologii, conduce tancuri si ingriji camarazi raniti. Exista ideea unei cariere stabile: inveti ceva in scoala, apoi poti aplica ce ai invatat pentru urmatoarele 2–3 decenii cu putine schimbari.
Dar de atunci, si pana acum, scolile s-au schimbat prea putin iar lumea mai mult ca niciodata. Succesul in secolul 21 necesita o noua perspectiva pentru o lume in permanenta schimbare. Industriile sunt automatizate iar carierele traditionale dispar - cand cumparam o Dacie produsa la Mioveni, o mare parte din procesul de productie este realizat de roboti. Ideea ca inveti ceva in scoala pentru o anumita cariera devine naiva. Trebuie sa ne reinventam constant. Scolile trebuie sa isi schimbe atentia de la aptitudini, la modul de gandire si mentalitatea studentilor. Daca ne uitam la ultimii 100 de ani ai omenirii, vom vedea ca am atins noi culmi ale progresului:
Trebuie sa luam o decizie. Daca ne dorim ca Romania sa devina lider in lume, sa fim cei mai buni la ceva, acum e cea mai mare sansa. Pentru ca puterea statelor nu mai este dependenta exclusiv de resurse naturale, forta armata si marimea populatiei care poate munci. Acum campul de lupta este unul al ideilor, al inovarii, in care putem participa si conduce. Dar pentru asta, trebuie sa spunem impreuna, ca in scoala primara: scopul si modelul educatiei in Romania trebuie regandit, altfel nu vom putea influenta viitorul nostru si al Europei din care facem parte. Daca ne imaginam un meci de fotbal, riscul este sa strigam din tribune catre teren, unde ne-am fi dorit sa jucam. Si cred ca acolo ne aflam astazi - in tribune.
Primul pas inainte e simplu: sa identificam problema sistemului de educatie. Am trait-o cu totii in scoli. Educatia in prezent are o motivatie externa: ia note bune sa-ti faci parintii fericiti, ia BAC-ul ca sa intri la facultate, obtine o diploma pentru a gasi un loc de munca. Si odata cu obiectivele externe, devine normal ca studentii sa invete pentru un test ca apoi sa uite tot, sa studieze o materie despre care au auzit numai ca este importanta fara sa stie de ce, sa isi plagieze teza de doctorat. Cred ca este aparent din rezultatele ultimilor ani in Romania, de la rata analfabetismul functional pana la rata de promovare a examenului de Bacalaureat, ca studentii romani nu se prezinta stralucit. Dar olimpicii romani… se aude o voce din spate.
Olimpicii: o consolare constanta pentru educatia romaneasca si o poveste frumoasa pentru presa si politicieni. Din pacate, comparativ cu numarul total de studenti, Romania are un numar mic de rezultate notabile. Si o intrebare la care trebuie sa raspundem: ar trebui scopul acestui sistem sa fie aur la olimpiada de matematica cu o echipa de studenti, sau reducerea ratei de analfabetism functional de la 42% pentru zeci de mii de viitori membri activi ai societatii romanesti?
O noua viziune pentru educatie in Romania trebuie sa conduca la un sistem unde elevii sunt incurajati si rasplatiti pentru curiozitate, pentru dorinta de a deveni mai buni si atunci cand dezvolta pasiuni si vor sa construiasca ceva nou. Cred cu tarie in tendinta noastra fundamentala, a speciei Sapiens din genul Homos, de a invata, a fi curiosi si a explora lumea din jurul nostru; de a aplica ceea ce stim pentru a imbunatati ceva. Si mai cred ca nu exista o cale mai rapida de a distruge aceasta dorinta in viitoarele generatii decat actualul nostru sistem educational. Un copil nascut in Romania nu este nici mai prost, nici mai destept decat un copil nascut in Olanda. Dar Olandei ii pasa mai mult de copiii ei, pentru ca investeste mai mult in ei si pentru ca intelege rolul educatiei in contextul prezent al lumii. Pe de alta parte, Romania inca pregateste oameni disciplinati gata sa intre pe liniile de productie din fabrici.
Un sistem neancorat in realitate. Asta este problema educatiei romanesti. De fapt, asta este singura problema cu adevarat importanta a Romaniei. Restul problemelor din sfera publica si viata de zi cu zi reprezinta simptome ale aceleiasi cauze., ale unui sistem in care oamenii continua sa faca ce au facut si in scoala. Sa urmareasca obiective externe, sa taie colturi, sa ia calea usoara. Dar eu raman un optimist informat. Informat pentru ca am avut sansa sa cunosc romani care se lupta zi de zi sa construiasca idei noi, sa schimbe lucrurile in mai bine si sa duca mai departe povestea Romaniei. Optimist pentru ca viitorul nu este un loc unde ne indreptam, este ceva ce construim in fiecare zi si pe care putem sa il imaginam impreuna.