Moldova, ca și alte țări, se confruntă cu o invazie de oratori, teoriticieni și vorbitori motivaționali.
Managerii de companii au testat terenul și au înțeles că-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - cei cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate. Totodată, și-au dat seama că petrec mai mult timp la interviuri de angajare decât la urcarea firmei până la cer, însă tinerii tind să plece spre zări mai prietenoase după două-trei luni și-i lasă cu ochii-n soare. Pe când „oldies, but goldies” sunt mai loiali.
Am găsit pentru voi patru istorioare care vă vor arăta că nu e de ajuns să fii absolvent al facultății de management ca să obții un job, iar ambiția fără cunoștințe practice nu te va duce prea departe.
1. Trebuie să începi de jos...
Un absolvent caută de lucru la o companie. Într-un final, obține un interviu la o firmă de construcții. Directorul general e un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.
Absolventul intră la el în birou și se prezentă:
-Absolvent ASEM, secția Management.
Omul se uită lung la el și îl întrebă:
- Management? Ce, mai exact?
- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.
Omul, surprins, îl roagă să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, cel care a venit la interviu să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:
-Ia zi, șefule, ce facem azi?
Tânărul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASEM și am venit să învăț.”
La final, e posibil să fii angajat în calitate de stagiar, dar manager, cu siguranță nu.
2. ...și să știi să înveți
Puștiul-minune al modei italiene terminase Institutul de Design Vestimentar din Milano. Cu o mapă plină de desene proprii, începe să bată pe la ușile creatorilor. Cineva îi aranjează un interviu cu Giorgio Armani. Acesta se uită peste desene, unele i se par interesante. Vine în schimb cu întrebarea-bombă:
- La mașină știi să coși?
Băiatul rămâne perplex.
- Nu.
- Atunci, vino când o să înveți.
3. Să-ți cunoști clienții...
Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, Pascuale făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, se dădea mare și tare. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. Fiind întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea, a spus:
- Pe dracu’. E la fel.
- Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?
- Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.
4. ...și să fii modest
Într-un bar din Chișinău, patronul aduce un barman nou, un băiat arătos și priceput în mixarea băuturilor. După câteva zile, patronul se duce la el cu două cămăși albe și-i spune:
-Te rog frumos să le îmbraci când vii la lucru.
Băiatul îi răspunde:
-Cu tot respectul, șefu’, dar am cămăși mai frumoase și mai bune decât astea.
Patronul se uită la el surâzând și-l întreabă:
-Ție-ți place bacșișul?
-Evident, răspunde barmanul.
-Dacă eu sunt client și vin la tine să-ți cer o băutură, eu purtând o cămașă de 20 de euro și tu una de 100, de ce ți-aș mai lăsa bacșiș?
Prin aceste istorioare am vrut să spunem că nimic nu se poate construi fără răbdare și bun-simț. Sperăm să prindă bine noilor generații de absolvenți care caută un job „de la 1000 de euro în sus”, „program de lucru flexibil” și „posibilități rapide de avansare în carieră”.
Moldova, ca și alte țări, se confruntă cu o invazie de oratori, teoriticieni și vorbitori motivaționali.
Managerii de companii au testat terenul și au înțeles că-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - cei cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate. Totodată, și-au dat seama că petrec mai mult timp la interviuri de angajare decât la urcarea firmei până la cer, însă tinerii tind să plece spre zări mai prietenoase după două-trei luni și-i lasă cu ochii-n soare. Pe când „oldies, but goldies” sunt mai loiali.
Am găsit pentru voi patru istorioare care vă vor arăta că nu e de ajuns să fii absolvent al facultății de management ca să obții un job, iar ambiția fără cunoștințe practice nu te va duce prea departe.
1. Trebuie să începi de jos...
Un absolvent caută de lucru la o companie. Într-un final, obține un interviu la o firmă de construcții. Directorul general e un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.
Absolventul intră la el în birou și se prezentă:
-Absolvent ASEM, secția Management.
Omul se uită lung la el și îl întrebă:
- Management? Ce, mai exact?
- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.
Omul, surprins, îl roagă să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, cel care a venit la interviu să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:
-Ia zi, șefule, ce facem azi?
Tânărul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASEM și am venit să învăț.”
La final, e posibil să fii angajat în calitate de stagiar, dar manager, cu siguranță nu.
2. ...și să știi să înveți
Puștiul-minune al modei italiene terminase Institutul de Design Vestimentar din Milano. Cu o mapă plină de desene proprii, începe să bată pe la ușile creatorilor. Cineva îi aranjează un interviu cu Giorgio Armani. Acesta se uită peste desene, unele i se par interesante. Vine în schimb cu întrebarea-bombă:
- La mașină știi să coși?
Băiatul rămâne perplex.
- Nu.
- Atunci, vino când o să înveți.
3. Să-ți cunoști clienții...
Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, Pascuale făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, se dădea mare și tare. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. Fiind întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea, a spus:
- Pe dracu’. E la fel.
- Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?
- Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.
4. ...și să fii modest
Într-un bar din Chișinău, patronul aduce un barman nou, un băiat arătos și priceput în mixarea băuturilor. După câteva zile, patronul se duce la el cu două cămăși albe și-i spune:
-Te rog frumos să le îmbraci când vii la lucru.
Băiatul îi răspunde:
-Cu tot respectul, șefu’, dar am cămăși mai frumoase și mai bune decât astea.
Patronul se uită la el surâzând și-l întreabă:
-Ție-ți place bacșișul?
-Evident, răspunde barmanul.
-Dacă eu sunt client și vin la tine să-ți cer o băutură, eu purtând o cămașă de 20 de euro și tu una de 100, de ce ți-aș mai lăsa bacșiș?
Prin aceste istorioare am vrut să spunem că nimic nu se poate construi fără răbdare și bun-simț. Sperăm să prindă bine noilor generații de absolvenți care caută un job „de la 1000 de euro în sus”, „program de lucru flexibil” și „posibilități rapide de avansare în carieră”.