A plecat peste tot în lume, avînd de fiecare dată posibilitatea de a se stabili peste hotare, însă nu a făcut acest pas, chiar dacă recunoaşte că Republica Moldova mai are de muncit pînă cînd va deveni o ţară de vis.
Este vorba despre Irina Iacovenco, femeia de afaceri, pe care familia şi dorinţa de a crea ceva frumos la ea acasă au readus-o mereu în Republica Moldova.
Ce înseamnă pentru ea „acasă” şi cît de uşor este să-ţi construieşti o afacere în ţara noastră, aflaţi în continuare.
Am încercat să plec și am plecat – în Anglia, la Moscova, în Turcia, am avut mai multe încercări de a pleca. În principiu, peste tot era posibil să trăieşti, peste tot era posibil să ai o afacere, să lucrezi. Fiecare om îşi poate găsi rostul oriunde. În cazul meu, alegerea țării este soarta, pentru că soțul, copii... Parcă ai avea de gînd să pleci, dar aşa a fost să se întîmple că am rămas aici.
Ce v-a readus de fiecare dată acasă?
Cred că este familia. Poate, o afacere. Prinzi rădăcini, începi să lucrezi, toate intră într-un anumit ritm şi o anumită ordine, care încep să te stăpînească.
Cum a fost copilăria d-stră?
În principiu, am avut o copilărie bună aici și amintiri din epoca sovietică, rude... În general, Chișinăul era un oraș super, realmente. Și în anii '90 a fost bun, și în anii 2000. Aici a existat un sentiment de oraș natal, de țară natală.
Cît de bine stă Moldova la capitolul afaceri?
În ceea ce privește afacerea, se dezvoltă rapid. Industria de frumusețe, afacerile cu restaurantele, show business – toate acestea se dezvoltă foarte rapid, aproape au atins nivelul european. Dacă e să stai să apreciezi, avem cafenele, restaurante, străzi foarte bine dezvoltate, un nivel decent.
Ce îi lipseşte ţării noastre, la moment?
Cred că în Moldova este necesară o dezvoltare susţinută şi foarte serioasă a structurilor de stat. Curăţenia orașului, înverzirea, conservarea naturii... Cum era pe vremuri: erau stropiţi şi tunşi copacii, se organizau subotnice, se dădeau cu var bordurile etc. Acum avem o mare lipsă de salubritate.
Credeţi că moldovenii plecaţi se vor reîntoarce cîndva?
Cred că mai mulți oameni din Moldova doresc să se întoarcă în patrie. Ei ar fi fericiți să activeze în structura agricolă, ar fi fericiți să construiască aici mecanismul potrivit, propriul sistem, folosind experiența acumulată în Europa.
Cît de greu sau uşor v-a fost să vă construiţi afacerea aici?
La noi nu e greu să construieşti o afacere. Moldova este o țară de frumusețe și cel puțin Chișinăul este, astăzi, o industrie a frumuseții. Tot ceea ce este legat de frumusețe este foarte bine dezvoltat aici. În plus, restaurante, baruri, magazine – toate acestea se dezvoltă. Putem spune că impozitele sînt adecvate pentru țara noastră, există oportunități pentru implementarea ideilor de improvizație. Aici există o mulțime de școli de frumusețe, sînt organizate multe campionate, multă lume activează în domeniul frumuseţii. Avem maeștri de înaltă calitate, iar atunci cînd pleacă în străinătate, ei devin acolo maeștri de top. În Moldova, această direcție are o mare perspectivă.
Ce înseamnă pentru d-stră Moldova?
Moldova este, în primul rînd, familia ta, este căminul tău natal. Apoi locul de muncă este, de asemenea, casa ta, colectivul tău, străzile pe care trăiești, casa este acolo unde te simți confortabil, unde îţi poți crea propria ta lume mică. Casa înseamnă Patrie. Aș vrea ca Patria să nu fie părăsită.
Ce definiţie aţi oferi cuvîntului „patrie”?
Doar aflîndu-te în străinătate poți simți ce este patria. Cînd întîlneşti în străinătate pe cineva venit din Moldova, ai faţă de el sentimentul că îţi este persoană apropiată. Cînd sîntem aici, putem să disprețuim pe cineva, să ne certăm cu cineva, iar plecat în străinătate îți dai seama că spiritul patriei se include doar acolo. Odată, fiind în Italia, am ajuns la o petrecere și chiar aveam lacrimi în ochi – moldovenii care trăiesc acolo, îşi organizează, o dată pe lună, o petrecere la care dansează, comunică. Le lipseşte foarte mult Patria. Cînd îi întrebi dacă ar vrea să revină acasă, 90 la sută spun că vor să se întoarcă. Dacă structura statului ar gîndi un plan în acest sens, atunci o mulțime de oameni se vor întoarce, chiar şi cei plecaţi de zece ani.
A plecat peste tot în lume, avînd de fiecare dată posibilitatea de a se stabili peste hotare, însă nu a făcut acest pas, chiar dacă recunoaşte că Republica Moldova mai are de muncit pînă cînd va deveni o ţară de vis.
Este vorba despre Irina Iacovenco, femeia de afaceri, pe care familia şi dorinţa de a crea ceva frumos la ea acasă au readus-o mereu în Republica Moldova.
Ce înseamnă pentru ea „acasă” şi cît de uşor este să-ţi construieşti o afacere în ţara noastră, aflaţi în continuare.
Am încercat să plec și am plecat – în Anglia, la Moscova, în Turcia, am avut mai multe încercări de a pleca. În principiu, peste tot era posibil să trăieşti, peste tot era posibil să ai o afacere, să lucrezi. Fiecare om îşi poate găsi rostul oriunde. În cazul meu, alegerea țării este soarta, pentru că soțul, copii... Parcă ai avea de gînd să pleci, dar aşa a fost să se întîmple că am rămas aici.
Ce v-a readus de fiecare dată acasă?
Cred că este familia. Poate, o afacere. Prinzi rădăcini, începi să lucrezi, toate intră într-un anumit ritm şi o anumită ordine, care încep să te stăpînească.
Cum a fost copilăria d-stră?
În principiu, am avut o copilărie bună aici și amintiri din epoca sovietică, rude... În general, Chișinăul era un oraș super, realmente. Și în anii '90 a fost bun, și în anii 2000. Aici a existat un sentiment de oraș natal, de țară natală.
Cît de bine stă Moldova la capitolul afaceri?
În ceea ce privește afacerea, se dezvoltă rapid. Industria de frumusețe, afacerile cu restaurantele, show business – toate acestea se dezvoltă foarte rapid, aproape au atins nivelul european. Dacă e să stai să apreciezi, avem cafenele, restaurante, străzi foarte bine dezvoltate, un nivel decent.
Ce îi lipseşte ţării noastre, la moment?
Cred că în Moldova este necesară o dezvoltare susţinută şi foarte serioasă a structurilor de stat. Curăţenia orașului, înverzirea, conservarea naturii... Cum era pe vremuri: erau stropiţi şi tunşi copacii, se organizau subotnice, se dădeau cu var bordurile etc. Acum avem o mare lipsă de salubritate.
Credeţi că moldovenii plecaţi se vor reîntoarce cîndva?
Cred că mai mulți oameni din Moldova doresc să se întoarcă în patrie. Ei ar fi fericiți să activeze în structura agricolă, ar fi fericiți să construiască aici mecanismul potrivit, propriul sistem, folosind experiența acumulată în Europa.
Cît de greu sau uşor v-a fost să vă construiţi afacerea aici?
La noi nu e greu să construieşti o afacere. Moldova este o țară de frumusețe și cel puțin Chișinăul este, astăzi, o industrie a frumuseții. Tot ceea ce este legat de frumusețe este foarte bine dezvoltat aici. În plus, restaurante, baruri, magazine – toate acestea se dezvoltă. Putem spune că impozitele sînt adecvate pentru țara noastră, există oportunități pentru implementarea ideilor de improvizație. Aici există o mulțime de școli de frumusețe, sînt organizate multe campionate, multă lume activează în domeniul frumuseţii. Avem maeștri de înaltă calitate, iar atunci cînd pleacă în străinătate, ei devin acolo maeștri de top. În Moldova, această direcție are o mare perspectivă.
Ce înseamnă pentru d-stră Moldova?
Moldova este, în primul rînd, familia ta, este căminul tău natal. Apoi locul de muncă este, de asemenea, casa ta, colectivul tău, străzile pe care trăiești, casa este acolo unde te simți confortabil, unde îţi poți crea propria ta lume mică. Casa înseamnă Patrie. Aș vrea ca Patria să nu fie părăsită.
Ce definiţie aţi oferi cuvîntului „patrie”?
Doar aflîndu-te în străinătate poți simți ce este patria. Cînd întîlneşti în străinătate pe cineva venit din Moldova, ai faţă de el sentimentul că îţi este persoană apropiată. Cînd sîntem aici, putem să disprețuim pe cineva, să ne certăm cu cineva, iar plecat în străinătate îți dai seama că spiritul patriei se include doar acolo. Odată, fiind în Italia, am ajuns la o petrecere și chiar aveam lacrimi în ochi – moldovenii care trăiesc acolo, îşi organizează, o dată pe lună, o petrecere la care dansează, comunică. Le lipseşte foarte mult Patria. Cînd îi întrebi dacă ar vrea să revină acasă, 90 la sută spun că vor să se întoarcă. Dacă structura statului ar gîndi un plan în acest sens, atunci o mulțime de oameni se vor întoarce, chiar şi cei plecaţi de zece ani.