Munca în schimburi reprezintă orice mod de organizarea a programului de lucru, unde salariații se succed unul pe altul la același post, potrivit unui anumit program. Codul muncii spune că lucrul în schimburi de aplică în cazurile când durata procesului de producție depăşeşte durata admisă a zilei de muncă, precum şi în scopul utilizării mai eficiente a utilajului, sporirii volumului de producţie sau de servicii.
Atât angajații, cât și angajatorii trebuie să știe că programul muncii în schimburi se aprobă de angajator după consultarea salariaţilor, ţinîndu-se cont de specificul activității. În același timp, munca în decursul a două schimburi succesive este interzisă. La fel, durata odihnei între schimburi nu poate fi mai mică decât durata dublă a timpului de muncă din schimbul precedent, inclusiv pauza pentru masă. Durata muncii/schimbului în ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoate se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii.
La capitolul ore de lucru, Codul muncii spune că repartizarea lor în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie opt ore pe zi, timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Codul muncii permite, ca excepție, stabilirea, prin contractul colectiv şi/sau regulamentul intern, a săptămânii de lucru de șase zile cu o zi de repaus.
Durata zilnică normală a timpului de muncă reprezintă opt ore. Pentru salariaţii cu vârstă de până la 16 ani, perioada de activitate nu poate depăși cinci ore. Pentru salariaţii cu vârstă de la 16 la 18 ani şi salariaţii care lucrează în condiţii de muncă nocive, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi șapte ore. Pentru persoanele cu dizabilităţi, orele de muncă se stabilesc conform certificatului medical. În același timp, în cazul în care ziua de muncă este stabilită la 10 ore, angajatorii trebuie să aibă grijă că munca angajaților să se încadreze în 40 de ore pe săptămână.
Pentru anumite genuri de activitate se poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
În cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute. Timpul exact pentru pauza de masă se stabilește în contractul de muncă sau în regulamentul intern al instituției angajatoare. La instituțiile cu flux continuu, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de muncă. Mai mult, părinții cu copii de până la trei ani, trebuie să știe că au dreptul la pauze suplimentare pentru alimentarea copilului.
În același timp, repausului zilnic, de la sfârșitul zilei de muncă și începutul activității în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decât durata dublă a orelor de muncă zilnice.
Munca în schimburi reprezintă orice mod de organizarea a programului de lucru, unde salariații se succed unul pe altul la același post, potrivit unui anumit program. Codul muncii spune că lucrul în schimburi de aplică în cazurile când durata procesului de producție depăşeşte durata admisă a zilei de muncă, precum şi în scopul utilizării mai eficiente a utilajului, sporirii volumului de producţie sau de servicii.
Atât angajații, cât și angajatorii trebuie să știe că programul muncii în schimburi se aprobă de angajator după consultarea salariaţilor, ţinîndu-se cont de specificul activității. În același timp, munca în decursul a două schimburi succesive este interzisă. La fel, durata odihnei între schimburi nu poate fi mai mică decât durata dublă a timpului de muncă din schimbul precedent, inclusiv pauza pentru masă. Durata muncii/schimbului în ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoate se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii.
La capitolul ore de lucru, Codul muncii spune că repartizarea lor în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie opt ore pe zi, timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Codul muncii permite, ca excepție, stabilirea, prin contractul colectiv şi/sau regulamentul intern, a săptămânii de lucru de șase zile cu o zi de repaus.
Durata zilnică normală a timpului de muncă reprezintă opt ore. Pentru salariaţii cu vârstă de până la 16 ani, perioada de activitate nu poate depăși cinci ore. Pentru salariaţii cu vârstă de la 16 la 18 ani şi salariaţii care lucrează în condiţii de muncă nocive, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi șapte ore. Pentru persoanele cu dizabilităţi, orele de muncă se stabilesc conform certificatului medical. În același timp, în cazul în care ziua de muncă este stabilită la 10 ore, angajatorii trebuie să aibă grijă că munca angajaților să se încadreze în 40 de ore pe săptămână.
Pentru anumite genuri de activitate se poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
În cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute. Timpul exact pentru pauza de masă se stabilește în contractul de muncă sau în regulamentul intern al instituției angajatoare. La instituțiile cu flux continuu, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de muncă. Mai mult, părinții cu copii de până la trei ani, trebuie să știe că au dreptul la pauze suplimentare pentru alimentarea copilului.
În același timp, repausului zilnic, de la sfârșitul zilei de muncă și începutul activității în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decât durata dublă a orelor de muncă zilnice.