Ca rezultat al controlului efectuat la ÎM „R” SRL, s-a constatat admiterea următoarelor încălcări ale legislaţiei muncii:
• angajatorul admite restanțe la plata salariului față de toți lucrătorii pentru perioada septembrie 2017–aprilie 2018 (la momentul controlului nu a fost prezentat nici un act confirmativ privind achitarea salariilor)
• contrar prevederilor art. 142 alin.(1) din Codul Muncii, angajatorul nu a achitat, la desfacerea contractelor individuale de muncă în perioada septembrie 2017– aprilie 2018, sumele ce se cuveneau salariaţilor în ziua eliberării, prin ce s-au încălcat prevederile art. 143 alin. (1) din CM, prin care a fost comisă contravenţia prevăzută de art. 55 alin. (1) lit.g) şi art. 57 alin. (1) din Codul contravenţional1.
Astfel, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie, cauza fiind remisă Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, pentru examinare potrivit competenţei. Instanța a recunoscut ÎM „R” SRL vinovată de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. g) din CC şi, în temeiul normei indicate, i-a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 240 u.c., ceea ce constituie 12 mii lei. Totodată, întreprinderea a fost recunoscută vinovată și de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 57 alin. (1) din CC, cu aplicarea sancţiunii în formă de amendă în mărime de 180 u.c., ce constituie 9 mii lei.
În temeiul art. 44 alin.(2) din CC2, SRL „R” i s-a aplicat sancţiunea definitivă în formă de amendă în mărime de 240 u.c. (12 mii lei). Contravenientului i-a fost explicat că acesta este în drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plăteşte în cel mult 72 ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se va considera că sancţiunea amenzii este executată integral. Totodată, în cazul neexecutării sancţiunii în decursul a 30 zile, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, administratorul ÎM „R” SRL a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) cu emiterea unei noi hotărâri, prin care contravenientului să-i fie aplicată sancţiunea cea mai mică, invocând că, la momentul efectuării controlului, restanţe la salariu erau şi aceste reţineri au survenit ca urmare a stării financiare grele a întreprinderii şi blocării conturilor de către SFS, iar societatea întreprinde toate măsurile necesare pentru înlăturarea încălcărilor privind achitarea restanţelor la salariu şi a tuturor plăţilor aferente ce rezultă din concedierea angajaţilor.
Totodată, întreprinderea a subliniat faptul că neachitarea la timp a salariului nu a avut loc din vina angajatorului, ci din cauza situaţiei materiale dificile a întreprinderii. Din aceste considerente, întreprinderea a considerat că, la aplicarea sancţiunii, instanţa de judecată urma să ia în considerare caracterul şi gradul prejudiciabil al contravenţiei; împrejurările comiterii faptei; personalitatea contravenientului.
Respectiv, a fost solicitată aplicarea pedepsei cele mai blânde, dat fiind faptul că contravenientul se află la prima abatere și instanţa trebuia să ţină cont de principiul proporţionalităţii în raport de gradul de pericol social al faptei, lipsa circumstanţelor agravante, comportamentul entității în timpul şi după consumarea contravenţiei.
Colegiul penal al Curţii de Apel Chișinău a respins recursul ca fiind nefondat şi a menţinut în vigoare Hotărârea primei instanţe.
Ca rezultat al controlului efectuat la ÎM „R” SRL, s-a constatat admiterea următoarelor încălcări ale legislaţiei muncii:
• angajatorul admite restanțe la plata salariului față de toți lucrătorii pentru perioada septembrie 2017–aprilie 2018 (la momentul controlului nu a fost prezentat nici un act confirmativ privind achitarea salariilor)
• contrar prevederilor art. 142 alin.(1) din Codul Muncii, angajatorul nu a achitat, la desfacerea contractelor individuale de muncă în perioada septembrie 2017– aprilie 2018, sumele ce se cuveneau salariaţilor în ziua eliberării, prin ce s-au încălcat prevederile art. 143 alin. (1) din CM, prin care a fost comisă contravenţia prevăzută de art. 55 alin. (1) lit.g) şi art. 57 alin. (1) din Codul contravenţional1.
Astfel, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie, cauza fiind remisă Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, pentru examinare potrivit competenţei. Instanța a recunoscut ÎM „R” SRL vinovată de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. g) din CC şi, în temeiul normei indicate, i-a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 240 u.c., ceea ce constituie 12 mii lei. Totodată, întreprinderea a fost recunoscută vinovată și de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 57 alin. (1) din CC, cu aplicarea sancţiunii în formă de amendă în mărime de 180 u.c., ce constituie 9 mii lei.
În temeiul art. 44 alin.(2) din CC2, SRL „R” i s-a aplicat sancţiunea definitivă în formă de amendă în mărime de 240 u.c. (12 mii lei). Contravenientului i-a fost explicat că acesta este în drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plăteşte în cel mult 72 ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se va considera că sancţiunea amenzii este executată integral. Totodată, în cazul neexecutării sancţiunii în decursul a 30 zile, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, administratorul ÎM „R” SRL a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) cu emiterea unei noi hotărâri, prin care contravenientului să-i fie aplicată sancţiunea cea mai mică, invocând că, la momentul efectuării controlului, restanţe la salariu erau şi aceste reţineri au survenit ca urmare a stării financiare grele a întreprinderii şi blocării conturilor de către SFS, iar societatea întreprinde toate măsurile necesare pentru înlăturarea încălcărilor privind achitarea restanţelor la salariu şi a tuturor plăţilor aferente ce rezultă din concedierea angajaţilor.
Totodată, întreprinderea a subliniat faptul că neachitarea la timp a salariului nu a avut loc din vina angajatorului, ci din cauza situaţiei materiale dificile a întreprinderii. Din aceste considerente, întreprinderea a considerat că, la aplicarea sancţiunii, instanţa de judecată urma să ia în considerare caracterul şi gradul prejudiciabil al contravenţiei; împrejurările comiterii faptei; personalitatea contravenientului.
Respectiv, a fost solicitată aplicarea pedepsei cele mai blânde, dat fiind faptul că contravenientul se află la prima abatere și instanţa trebuia să ţină cont de principiul proporţionalităţii în raport de gradul de pericol social al faptei, lipsa circumstanţelor agravante, comportamentul entității în timpul şi după consumarea contravenţiei.
Colegiul penal al Curţii de Apel Chișinău a respins recursul ca fiind nefondat şi a menţinut în vigoare Hotărârea primei instanţe.