Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Abrevierea wi-fi nu mai este deja de ani buni neologistică nici în limba română, nici, probabil, în alte limbi de pe glob, căci rețeaua fără fir de transmitere a informațiilor a împânzit toată planeta, relatează Publika.md.
Cu toate acestea, dicționarul explicativ nu se grăbește să-l plaseze în paginile sale virtuale de altfel destul de ospitaliere cu alte cuvinte noi venite din lumea largă.
Lipsa de flexibilitate a dicționarului este suplinită în mod oportun și util de cartea Elenei Ungureanu "Cuvinte și linkuri" în care limbajul universului înaltelor tehnologii moderne este prezentat și explicat într-un stil pe cât de lejer, pe atât serios și în cunoștință de cauză.
Abrevierea expresiei englezești "wireless fidelity", ce s-ar traduce în cazul dat ca "exactitate fără fir" încă nu și-a găsit o singură reprezentare grafică: e scrisă ba cu cratimă, ba fără. Termenul a apărut prin analogie cu HI-Fi, adică high fidelity, din domeniul audio, care definește calitatea înaltă de reproducere a sunetului. Acesta este prezent în dicționarele explicative ale limbii române, așa că, probabil, confirmarea lexicografică a wi-fi-ului e doar o chestiune de timp.
Deși tergiversarea nu pare să fie chiar justificată, din moment ce abrevierea wi-fi a apărut încă din anul 1999. Anume atunci Steve Jobs a prezentat primul laptop dotat cu wi-fi, o noutate care părea un adevărat miracol pe atunci. După cum remarcă și Elena Ungureanu, eventuala înlocuire a termenului cu unul pur românesc nu prea are sorți de izbândă: denumind o tehnologie cu impact global, englezismul respectiv nu pare să fie un intrus, mai ales după ce s-a încetățenit ca atare în toate limbile.
Acum conectarea fără fir este o operațiune aproape la fel de elementară ca și respirația, iar expresiile ce țin de uitarea sau spargerea parolei la wi-fi, prinderea sau recepționarea semnalului wi-fi sunt de o familiaritate comparabilă cu grijile ce vizează meniul micului dejun sau asortarea pantofilor la costum sau poșetă.
Lumea se schimbă vertiginos și odată cu ea se schimbă și instrumentele lexicale care îi desemnează activitățile care azi sunt noi și uluitoare, iar mâine-poimâine se încadrează perfect în albia banalității și rutinei.
Sper că v-am convins, dacă o fi fost nevoie, că absența unor cuvinte din dicționare nu e o problemă a cuvintelor respective, ci a dicționarelor. Deci, s-aveți wi-fi accesibil și rapid și… să ne auzim de bine!
Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Abrevierea wi-fi nu mai este deja de ani buni neologistică nici în limba română, nici, probabil, în alte limbi de pe glob, căci rețeaua fără fir de transmitere a informațiilor a împânzit toată planeta, relatează Publika.md.
Cu toate acestea, dicționarul explicativ nu se grăbește să-l plaseze în paginile sale virtuale de altfel destul de ospitaliere cu alte cuvinte noi venite din lumea largă.
Lipsa de flexibilitate a dicționarului este suplinită în mod oportun și util de cartea Elenei Ungureanu "Cuvinte și linkuri" în care limbajul universului înaltelor tehnologii moderne este prezentat și explicat într-un stil pe cât de lejer, pe atât serios și în cunoștință de cauză.
Abrevierea expresiei englezești "wireless fidelity", ce s-ar traduce în cazul dat ca "exactitate fără fir" încă nu și-a găsit o singură reprezentare grafică: e scrisă ba cu cratimă, ba fără. Termenul a apărut prin analogie cu HI-Fi, adică high fidelity, din domeniul audio, care definește calitatea înaltă de reproducere a sunetului. Acesta este prezent în dicționarele explicative ale limbii române, așa că, probabil, confirmarea lexicografică a wi-fi-ului e doar o chestiune de timp.
Deși tergiversarea nu pare să fie chiar justificată, din moment ce abrevierea wi-fi a apărut încă din anul 1999. Anume atunci Steve Jobs a prezentat primul laptop dotat cu wi-fi, o noutate care părea un adevărat miracol pe atunci. După cum remarcă și Elena Ungureanu, eventuala înlocuire a termenului cu unul pur românesc nu prea are sorți de izbândă: denumind o tehnologie cu impact global, englezismul respectiv nu pare să fie un intrus, mai ales după ce s-a încetățenit ca atare în toate limbile.
Acum conectarea fără fir este o operațiune aproape la fel de elementară ca și respirația, iar expresiile ce țin de uitarea sau spargerea parolei la wi-fi, prinderea sau recepționarea semnalului wi-fi sunt de o familiaritate comparabilă cu grijile ce vizează meniul micului dejun sau asortarea pantofilor la costum sau poșetă.
Lumea se schimbă vertiginos și odată cu ea se schimbă și instrumentele lexicale care îi desemnează activitățile care azi sunt noi și uluitoare, iar mâine-poimâine se încadrează perfect în albia banalității și rutinei.
Sper că v-am convins, dacă o fi fost nevoie, că absența unor cuvinte din dicționare nu e o problemă a cuvintelor respective, ci a dicționarelor. Deci, s-aveți wi-fi accesibil și rapid și… să ne auzim de bine!