Joblist

Noi am fost nevoiți să tocim „Luceafărul” de pe hârtie și, oricât de frumos ar fi poemul, nu-i plăcut să-ți fie băgat pe gât la școală. Copiii noștri îl vor învăța mult mai ușor de pe YouTube, mulțumită animației 3D realizată de Ion Cebotari, un tânăr moldovean stabilit în Canada.

Născut acum 30 de ani în Nisporeni, Republica Moldova, Ion Cebotari a fost întotdeauna pasionat de tot ce înseamnă scenă și artă teatrală. Voia să facă Regia, dar a ajuns să studieze Inginerie. La finele lui 2015 a emigrat cu nevasta și cei doi copii în Canada, hotărât să înceapă o viață nouă.

Săptămâna trecută, Ion a postat pe YouTube un scurtmetraj foarte interesant: o animație 3D intitulată „Luceafărul”, bazată pe poemul lui Mihai Eminescu. Lumea îi laudă filmul prin comentarii, numindu-l „genial” sau „très beau” și bucurându-se că „în sfârșit, copilul meu va înțelege "Luceafărul"!”.

Am rămas și eu plăcut surprins de animație, așa că l-am contactat pe Ion Cebotari ca să aflu mai multe despre situația din culise. Deși a muncit trei luni non-stop și s-a ocupat 100% singur de întreg proiectul, tipul e extrem de modest și recunoaște că nu se aștepta ca filmul să stârnească atâtea discuții.

Cum ai ajuns să faci animații?

Ion Cebotari: La finele anului 2015 am emigrat în Canada. Atunci am realizat că, dacă – totuși – am făcut un efort mare și mi-am schimbat viața, am schimbat țara, modul de viață etc., trebuie să încep totul de la o foaie albă. Am hotărât să-mi schimb și domeniul și să-mi realizez visul.

În prezent fac a doua facultate în Art Scene en Animation la Universitatea Laval din orașul Quebec. Pe lângă cursuri, îmi găsesc timp și de proiecte personale care îmi aduc o enormă plăcere.

Trei luni ți-a luat să faci „Luceafărul”. Câte ore pe zi ai muncit la el?

Ion Cebotari: Am lucrat 3 luni și ceva la acest proiect. Lucram ca un nebun, nici nu ieșeam din casă. Eram dedicat 101% - doar fiind nebunește pasionat poți de unul singur să treci prin toate etapele producerii unui film. Nu-i perfect, sunt multe erori, dar e de înțeles pentru că a lucrat o singură persoană într-un timp record. Nu sunt un profesionist, ci amator.

Care a fost cea mai mare provocare, din punct de vedere tehnic?

Ion Cebotari: Am avut mai multe provocări pe parcursul producției, începând cu metoda animării. La început, era un concept care cuprindea trei metode de animație. Tot ce se petrecea în interior voiam să fie realizat în Stop-Motion, acțiunile din exterior – inclusiv în spațiu – trebuia 3D, apoi partea finală – în animație de siluetă. Obiectivul principal a fost să încorporez trei metode într-o singură istorie și să nu fie ruptă una de alta, ci să pară un întreg.

Dar la început am întâmpinat probleme cu crearea expresiilor faciale în Stop-Motion și am renunțat. Era extrem de scumpă imprimarea 3D a personajelor. Apoi am hotărât să fac maximum posibil în 3D, pentru a economisi timp și bani, că nu aveam.

Mult m-am gândit cum să redau scenele care cuprind dialogul dintre Creator și Hyperion. Am făcut multe teste până am găsit soluția cea mai eficientă pentru mine.

Apoi, partea finală. Mult suflet am băgat în ea. Voiam să fie ceva deosebit, dar totodată integrat în poveste. După multe cafele băute și plimbări prin colțurile casei vorbind singur, am găsit soluția potrivită, în viziunea mea.

Pentru că nu aveam la dispoziție un calculator performant pentru grafică, am adaptat calitatea și procesul după el. Tehnic vorbind, făceam render la scenele fiecărui personaj pe layer-e împărțite și background-ul la fel. Am economisit timp, dar am pierdut din animația de cameră.

Pe ce buget ai făcut „Luceafărul”? Mă refer la echipament, voice-actors şi orice alt cost de producție.

Ion Cebotari: Pe tot proiectul am cheltuit undeva la 300$, pentru personaje și ceva mărunt. Personajele le-am cumpărat licențiat. Eu de profesie sunt animator și știu un pic de regie, scenografie, dar nicideum modelator de personaje. De obicei, astfel de proiecte implică un număr mare de persoane.

Pentru voce am folosit bande sonore, recitate anterior și postate pe net. Am downloadat mai multe recitări și am făcut o compoziție din mai multe bande sonore, lucru cu care nu mă mândresc deloc. Nu am știut că va stârni o așa discuție, l-am făcut doar cu caracter educativ și pentru a îndeplini un vis al meu, acela de a reda „Luceafărul” într-un scurtmetraj cum mi-l imaginam eu.

Dacă ai fi avut la dispoziție un buget marca Disney, ce ai fi făcut diferit la „Luceafărul”?

Ion Cebotari: Întrebarea asta mi-a făcut imaginația să zboare. Evident, având o mulțime de idei pentru sinopsisuri, concepte pe alocuri unicate, având a 10-a parte dintr-un buget ca Disney uimeam întreaga lume.

Ai mai făcut şi alte proiecte similare?

Ion Cebotari: Sunt la început de cale; încă studiez, nu am realizat multe cu caracter de bandă largă. Dar nici nuv reau să mă opresc aici. Prima lucrare a mea în Stop-Motion, „Everlasting Love”, este cel care m-a făcut să mă îndrăgostesc de domeniul dat.

Ai scăpat de stres - animația ta e pe YouTube. Ce faci mai departe?

Ion Cebotari: Încă nu am scăpat de stres. Mulți oameni îmi scriu - și de bine, și de rău. Încerc în măsura posibilităților să răspund, pe de o parte să mă îndreptățesc când sunt acuzat că n-am făcut ceva cum trebuie. Mereu repet că am lucrat de unul singur.

Câștigi ceva din vizualizări?

Ion Cebotari: Animația este postată cu caracter gratuit pe net. Nu am avut și nici nu am în plan să câștig vreun venit din asta. În viziunea mea, nu e corect ca cineva să profite de o temă așa sensibilă pentru un întreg popor. Eu mă voi opune tuturor propunerilor cu caracter financiar. Nu că nu-mi trebuie bani, dar nu este etic. De aceea nu am inclus reclame în animație, e un simplu film gratuit pentru toți.

Următorul tău proiect care e?

Ion Cebotari: Acum colaborez cu două persoane din Canada pentru a face un scurtmetraj în Stop-Motion.

Presupun că ai văzut multe filme animate la viața ta. Care ți se pare cel mai bun din toate timpurile?

Ion Cebotari: Da, sunt un mare fan al cinematografiei – am crescut cu desene animate sovietice. Eu am rămas foarte impresionat de filmul „Kubo”, de Laika Studio. Mă fascina prin metoda de producere, e un film uimitor.

Ce i-ai recomanda unui tânăr pasionat de animație care vrea să-şi facă o carieră din asta?

Ion Cebotari: Trebuie să fii un pic nebun; niciodată să nu zici „nu pot nu știu ce”; ce nu poți se învață și ce nu știi se studiază. Apoi, să fi ambițios – doar lucrând la proiecte ambițioase poți deveni mai bun. „Scopul scuză mijloacele” e motto-ul meu personal. Nu contează rezultatul final, ci procesul parcurs în timp până la rezultat. Trebuie să-ți aducă plăcere.

Ai vreun mesaj pentru cititori?

Ion Cebotari: Vă transmit tuturor mulțumirile mele ca semn de apreciere și respect vizavi de lucrarea mea. Vă mulțumesc pentru cuvintele călduroase și urările de bine. La rândul meu, vreau să vă urez mult succes și vouă, cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Sper să vă aducă tot ce-i mai bun pe lume, multă fericire, iubire și prosperitate!