Este surprinzător cât de puțini știu ce informații caută un angajator și un recrutor într-un CV, ca să poată să facă o evaluare corectă și precisă. Nu reușesc, pur și simplu, să se pună în locul acestora ca să-și imagineze cum gândesc și cum reacționează la informațiile din CV. Sau, și mai semnificativ, nici măcar nu încearcă, fiindcă nu s-au gândit la asta.
Marea majoritate a candidaților își descriu fiecare job cu nenumărate detalii, iar despre angajator scriu foarte puțin, sau adesea deloc. Când, de fapt, ar trebui să facă exact pe dos.
Un job de sales manager, de director general, de finance manager, cele de de HR, marketing și chiar de production manager la o făbricuță de șlapi de cauciuc din Caracal se descriu exact la fel într-un CV ca și cele de la o mare coprporație multinațională. Și CV-ul tot atâtea pagini are, același font, aceeași scrisoare de intenție. Însă pentru destinatarul CV-ului nu e câtuși de puțin același lucru, evident.
Imaginați-vă un CV în care făbricuța din Caracal este descrisă pe două, trei rânduri (obiect de activitate, cifră de afaceri, număr de angajați, tipurile de produse, aria de distribuție etc.) și la job scris doar marketing manager, și același CV în care la companie este scris doar numele, însă jobul de marketing manager e detaliat pe vreo zece rânduri. Ce credeți că înțeleg angajatorul și recrutorul din primul CV și ce din al doilea? Sincer, acuma… Iar dacă răspunsul este că aceștia pot face o cercetare pe Internet după numele firmei dacă vor să afle cine sunt și ce fac, să cumpere un raport de la Kompass sau să ceară situațiile financiare ale făbricuței de la Registrul Comerțului și de la Ministerul Finanțelor, atunci cred că faceți o mică, dar foarte costisitoare greșeală…
Sigur, unii ascund intenționat informațiile despre firmulița din Caracal, tocmai pentru ca cititorul să creadă că e o mare industrie acolo, perla Olteniei și a României. Un recrutor mai tânăr (dar nu și un angajator la fel de tânăr) chiar ar putea crede, așa că a mers de data aceasta. Însă un recrutor trecut prin viață s-ar putea să depisteze frauda și să o trateze ca atare. Și, ca de fiecare dată, cei care nu aveau intenția să păcălească pe cineva, dar nu s-au gândit prea mult la ce pun în CV, vor fi victime colaterale când suspiciosul recrutor va crede și despre ei că s-au dedat la o stratagemă, când, de fapt, era vorba doar despre negândire acolo.
Și da, dacă ați lucrat la Microsoft, nu-l mai obosiți pe angajator cu detalii despre cine este aceasta companie, fiindcă și angajatorii sunt oameni care au trecut prin lume și au și reținut câte ceva din ce au văzut. Dar dacă nu sunteți ABSOLUT SIGUR că cel care citește CV-ul cunoaște bine companiile prin care ați trecut, cu toate detaliile lor, e mai sănătos să-i dați informațiile de care are nevoie.
Legat de descrierea efectivă a joburilor din CV: o recomandare pe care nu ar trebui să o fac, fiindcă dezvălui secrete ale meseriei care îmi îngreunează mie munca, este să-i considerați pe recrutori și pe managerii angajatori oameni cât de cât inteligenți, totuși. Daca nu, nu. Dar iarăși vă asumați consecințele, desigur.
Proiectele relevante și faimoasele achievements nu au ce să caute în CV, printre joburi. Dar dacă chiar aveți ceva de spus în această privință (și la multe profiluri sunt chiar obligatorii), treceți-le în anexa CV-ului, fiindcă angajatorii și recrutorii au nevoie de aceste informații ca să poată înțelege bine cu cine stau de vorbă. Dar la nivelul de detaliere și de structură care să permită o concluzie clară. Altfel, mai bine nu le treceți deloc! Anexele pot avea oricâte pagini, nu contează, însă dacă CV-ul are mai mult de două, ridică un mare semn de întrebare. Voi reveni asupra anexelor CV-ului într-un articol separat, pentru că sunt foarte importante în cazul managerilor de top.
Nivelul acesta de detaliere a joburilor din CV se face pentru ultimii 5-6 ani, iar cele din anexe pentru toată perioada. Joburile mai vechi se descriu din ce în ce mai sumar, pe măsură ce se îndepărtează în timp. Și e important ca toate joburile să fie listate, încă de la primul. Mulți le trec pe sărite, cel mai adesea doar pe ultimele, cu explicația puerilă că au trecut în CV doar ce li s-a părut lor mai important. Eu îi întreb dacă și-au făcut CV-ul ca să și-l citească singuri, sau ca să-l citesc eu. Îmi răspund că e pentru mine și pentru angajator, desigur! Și de unde știi tu ce este important pentru mine, ca recrutor, ce caut și ce analizez eu într-un CV? Ah, la asta nu m-am gândit! Da, evident că nu te-ai gândit, după cum se vede că nu te-ai gândit nici la multe altele. Nu știi ce e important pentru un recrutor și cum face el analiza, și nu vei ști niciodată asta în detaliu și cu precizie…
Așa, ca să mai dezvălui niște secrete, pentru mine și pentru recrutorii de modă veche, primul job din CV e la fel de relevant ca și ultimul. Și liceul pe care l-ai făcut, și facultatea și tot ce ține de tine. Mai puțin descrierile detaliate ale activitaților diverselor joburi, pentru că le știu și singur, pe de o parte, și pentru că văd când le iei de pe Internet cu copy și paste, pe de alta.
Și la fel de relevantă pentru recrutori este și forma în care puneți această work experience în CV: structura, coerența, amestecarea lucrurilor mari cu cele mici, formatarea etc. Dacă vă va spune cineva câte concluzii pot fi trase și de aici, vă asigur că nu veți crede. Dar și acesta este un subiect pentru alt articol.
Așadar, dacă vă plac sintezele, iată una: considerați-i pe recrutori și pe angajatori rezonabil de inteligenți și dați-le în CV exact acele și atâtea informații de care și de câte au nevoie ca să-și facă o imagine clară și corectă. Nici mai multe decât atât, pentru că riscați să creadă că vreți să le pierdeți timpul, dar nici mai puține, pentru că se vor gândi că nu știți să separați lucrurile importante de cele inutile și nu vă puteți pune în locul lor. Și că în noul job veți face la fel, pe cale de consecință…
Este surprinzător cât de puțini știu ce informații caută un angajator și un recrutor într-un CV, ca să poată să facă o evaluare corectă și precisă. Nu reușesc, pur și simplu, să se pună în locul acestora ca să-și imagineze cum gândesc și cum reacționează la informațiile din CV. Sau, și mai semnificativ, nici măcar nu încearcă, fiindcă nu s-au gândit la asta.
Marea majoritate a candidaților își descriu fiecare job cu nenumărate detalii, iar despre angajator scriu foarte puțin, sau adesea deloc. Când, de fapt, ar trebui să facă exact pe dos.
Un job de sales manager, de director general, de finance manager, cele de de HR, marketing și chiar de production manager la o făbricuță de șlapi de cauciuc din Caracal se descriu exact la fel într-un CV ca și cele de la o mare coprporație multinațională. Și CV-ul tot atâtea pagini are, același font, aceeași scrisoare de intenție. Însă pentru destinatarul CV-ului nu e câtuși de puțin același lucru, evident.
Imaginați-vă un CV în care făbricuța din Caracal este descrisă pe două, trei rânduri (obiect de activitate, cifră de afaceri, număr de angajați, tipurile de produse, aria de distribuție etc.) și la job scris doar marketing manager, și același CV în care la companie este scris doar numele, însă jobul de marketing manager e detaliat pe vreo zece rânduri. Ce credeți că înțeleg angajatorul și recrutorul din primul CV și ce din al doilea? Sincer, acuma… Iar dacă răspunsul este că aceștia pot face o cercetare pe Internet după numele firmei dacă vor să afle cine sunt și ce fac, să cumpere un raport de la Kompass sau să ceară situațiile financiare ale făbricuței de la Registrul Comerțului și de la Ministerul Finanțelor, atunci cred că faceți o mică, dar foarte costisitoare greșeală…
Sigur, unii ascund intenționat informațiile despre firmulița din Caracal, tocmai pentru ca cititorul să creadă că e o mare industrie acolo, perla Olteniei și a României. Un recrutor mai tânăr (dar nu și un angajator la fel de tânăr) chiar ar putea crede, așa că a mers de data aceasta. Însă un recrutor trecut prin viață s-ar putea să depisteze frauda și să o trateze ca atare. Și, ca de fiecare dată, cei care nu aveau intenția să păcălească pe cineva, dar nu s-au gândit prea mult la ce pun în CV, vor fi victime colaterale când suspiciosul recrutor va crede și despre ei că s-au dedat la o stratagemă, când, de fapt, era vorba doar despre negândire acolo.
Și da, dacă ați lucrat la Microsoft, nu-l mai obosiți pe angajator cu detalii despre cine este aceasta companie, fiindcă și angajatorii sunt oameni care au trecut prin lume și au și reținut câte ceva din ce au văzut. Dar dacă nu sunteți ABSOLUT SIGUR că cel care citește CV-ul cunoaște bine companiile prin care ați trecut, cu toate detaliile lor, e mai sănătos să-i dați informațiile de care are nevoie.
Legat de descrierea efectivă a joburilor din CV: o recomandare pe care nu ar trebui să o fac, fiindcă dezvălui secrete ale meseriei care îmi îngreunează mie munca, este să-i considerați pe recrutori și pe managerii angajatori oameni cât de cât inteligenți, totuși. Daca nu, nu. Dar iarăși vă asumați consecințele, desigur.
Proiectele relevante și faimoasele achievements nu au ce să caute în CV, printre joburi. Dar dacă chiar aveți ceva de spus în această privință (și la multe profiluri sunt chiar obligatorii), treceți-le în anexa CV-ului, fiindcă angajatorii și recrutorii au nevoie de aceste informații ca să poată înțelege bine cu cine stau de vorbă. Dar la nivelul de detaliere și de structură care să permită o concluzie clară. Altfel, mai bine nu le treceți deloc! Anexele pot avea oricâte pagini, nu contează, însă dacă CV-ul are mai mult de două, ridică un mare semn de întrebare. Voi reveni asupra anexelor CV-ului într-un articol separat, pentru că sunt foarte importante în cazul managerilor de top.
Nivelul acesta de detaliere a joburilor din CV se face pentru ultimii 5-6 ani, iar cele din anexe pentru toată perioada. Joburile mai vechi se descriu din ce în ce mai sumar, pe măsură ce se îndepărtează în timp. Și e important ca toate joburile să fie listate, încă de la primul. Mulți le trec pe sărite, cel mai adesea doar pe ultimele, cu explicația puerilă că au trecut în CV doar ce li s-a părut lor mai important. Eu îi întreb dacă și-au făcut CV-ul ca să și-l citească singuri, sau ca să-l citesc eu. Îmi răspund că e pentru mine și pentru angajator, desigur! Și de unde știi tu ce este important pentru mine, ca recrutor, ce caut și ce analizez eu într-un CV? Ah, la asta nu m-am gândit! Da, evident că nu te-ai gândit, după cum se vede că nu te-ai gândit nici la multe altele. Nu știi ce e important pentru un recrutor și cum face el analiza, și nu vei ști niciodată asta în detaliu și cu precizie…
Așa, ca să mai dezvălui niște secrete, pentru mine și pentru recrutorii de modă veche, primul job din CV e la fel de relevant ca și ultimul. Și liceul pe care l-ai făcut, și facultatea și tot ce ține de tine. Mai puțin descrierile detaliate ale activitaților diverselor joburi, pentru că le știu și singur, pe de o parte, și pentru că văd când le iei de pe Internet cu copy și paste, pe de alta.
Și la fel de relevantă pentru recrutori este și forma în care puneți această work experience în CV: structura, coerența, amestecarea lucrurilor mari cu cele mici, formatarea etc. Dacă vă va spune cineva câte concluzii pot fi trase și de aici, vă asigur că nu veți crede. Dar și acesta este un subiect pentru alt articol.
Așadar, dacă vă plac sintezele, iată una: considerați-i pe recrutori și pe angajatori rezonabil de inteligenți și dați-le în CV exact acele și atâtea informații de care și de câte au nevoie ca să-și facă o imagine clară și corectă. Nici mai multe decât atât, pentru că riscați să creadă că vreți să le pierdeți timpul, dar nici mai puține, pentru că se vor gândi că nu știți să separați lucrurile importante de cele inutile și nu vă puteți pune în locul lor. Și că în noul job veți face la fel, pe cale de consecință…