Piedicile in cariera pe care ni le punem singuri

  • 30 aug. 2016, 11:50
  • 3 265

Educatia pe care o primim din primii ani de scoala si pana in facultate ne transforma in profesionistii care ne vor ghida pasii catre cariera pe care ne-o dorim. De la deciziile pe care le luam inainte de primul job si pana la felul in care ne luam la revedere de la un angajator, totul tine de modul in care am invatat sa ne cunoastem abilitatile si sa ne gestionam dezvoltarea profesionala.

Dezvoltarea profesionala tine insa si de cea personala, iar cele doua nu se sincronizeaza intotdeauna, chiar daca aceasta ar fi varianta ideala. Daca avem succes pe plan profesional, acest lucru nu e o garantie pentru reusita in plan personal si nici invers. Insa cele doua planuri ar functiona cel mai bine pe termen lung si in paralel atunci cand invatam sa facem diferenta intre ele si, ce e mai important, sa nu le amestecam.

Unele dintre cele mai mari si des intalnite greseli sunt cele care se fac din cauza ca folosim abilitatile de manager in viata personala si reactionam in baza trasaturilor care tin de comportamentul dintr-o relatie atunci cand avem de luat decizii privind cariera. Un lucru da gres rareori insa: instinctul nostru pe care va trebui sa invatam sa il ascultam.

De cate ori nu am simtit ca nu e momentul sa trimitem un e-mail? Si, totusi, l-am trimis. De cate ori nu ne-am auzit vocea interioara strigandu-ne ca propunerea aceea de proiect pe care vrem sa o expediem azi ar trebui sa mai astepte? Si, totusi, am dat click pe “Trimite”. De cate ori, dupa fiecare astfel de impuls, nu am regratat ca nu ne-am ascultat intuitia?

De-a lungul carierei, “reusim” sa ne punem singuri mai multe piedici, iar asta se intampla fiindca deprindem niste obiceiuri nu tocmai sanatoase. Multe dintre ele tin de rutina care exista si in anii de invatamant si au la baza un sistem care nu incuraja si nu incurajeaza nici in prezent suficient de mult curiozitatea si invatarea pe cont propriu. Iar daca spunem ca timpul nu ne permite, descoperim si prima greseala la care vreau sa fac referire:

1. Nu suntem suficient de organizati. Nu e usor sa fii un om organizat si sa iti notezi tot timpul in agenda ce ai de facut azi, maine, saptamana si luna urmatoare. Insa unii dintre cei mai productivi si mai de succes oameni au astfel de agende, lucreaza dupa un program strict si bifeaza cu brio cele mai multe sarcini de pe lista.

2. Nu invatam din greseli. Poate ca la prima greseala scapam ca prin urechile acului si rasuflam usurati ca nu a observat nimeni. Si poate ca la a doua greseala scapam doar cu o atentionare din partea sefului. Insa nimeni nu va avea rabdare infinita cu noi cand greselile vor continua sa apara fiindca ne vom incapatana sa nu invatam din ele, sperand ca vor trece neobservate. Iar astfel de scuze nu ar trebui sa existe fiindca e vorba, in primul rand, de dezvoltarea noastra profesionala.


3. Despre instinctul pe care ne place sa nu-l bagam in seama am amintit deja, insa importanta sa imi permite sa il trec din nou in aceasta lista. Vocea launtrica pe care o impingem cat mai departe si pe care ne facem ca nu o auzim cand avem, de fapt, cea mai mare nevoie de ea e aceeasi cu cea care ne da, de-a lungul vietii, cele mai bune sfaturi, indiferent de domeniu sau de problema cu care ne confruntam.


4. Uitam cum arata piata in care activam. Nu ne mai intereseaza competitorii si nici noutatile din domeniu. Locul nostru caldut din spatele biroului ne apara si ne protejeaza. Asta pana in momentul in care apare cineva care pare sa fi memorat vreo zece enciclopedii care poarta toate un singur nume: Ce e nou si uimitor pe piata din domeniul nostru. Si acela va fi momentul in care scaunul de birou va ingheta brusc.


5. Nu mai investim in noi si nici angajatorul nu pare sa-si mai exprime vreo speranta ca s-ar mai putea schimba ceva in cariera noastra. Aceasta situatie trebuie sa transmita intotdeauna semne de alarma. Daca lucram pe cont propriu sau daca lucram intr-o companie, nu ar trebui sa ne pese niciodata mai putin de cresterea noastra pe plan profesional si nu ar trebui sa ne pese mai putin nici de munca pe care o avem de facut.