Muzica și drepturile de autor. O industrie ce generează anual milioane de dolari

  • 4 feb. 2019, 12:34
  • 692

În medie, un om ascultă 18 ore de muzică într-o săptămână. Prin urmare, putem spune cu certitudine că există o cerere ridicată pentru muzică, iar, lucru știut, acolo unde este cerere apare și oferta, astfel conturându-se relațiile economice specifice industriei muzicale. Pilonul de bază al acestei industriii sunt dreptul de autor şi drepturile conexe. Fără acest mecanism juridic de protecţie a obiectelor de drept de autor/conexe, nu putem percepe industria muzicală ca pe o industrie auto-sustenabilă în felul cum s-a dezvoltat ea până acum. 

Muzica este arta al cărei mijloc de exprimare îl constituie sunetele. Formele de exprimare sunt multiple și în cazul operei muzicale: vocală, instrumentală, de cameră, simfonică, populară etc. Între noile forme de exprimare se numără şi muzica electronică. În cazul operelor muzicale se disting: melodia, ritmul și armonia, opera fiind rezultatul combinării acestora.

Fonograma reprezintă imprimarea exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau expresii folclorice, a sunetelor ori reprezentărilor lor, cu excepţia imprimărilor sonore incluse în opera audiovizuală.

Utilizarea muzicii cu un anumit scop economic presupune de jure valorificarea drepturilor de autor/conexe. Drepturile de autor și drepturile conexe reprezintă astfel sistemul juridic ce oferă mecanisme legale de protecție a operelor muzicale și a fonogramelor. Această protecție permite ulterior controlul valorificării drepturilor autorului sau titularului de drepturi. 

Companiile mari de divertisment, labelurile, editurile muzicale, precum și artiștii și autorii independenți sunt subiecți implicați în valorificarea drepturilor de autor/conexe. 

Iată doar câteva exemple de valorificări clasice a drepturilor de autor/conexe specifice industriei muzicale:

  • desfășurarea concertelor presupune valorificarea dreptului la interpretare a operei muzicale de către interpret;
  • desfășurarea unor petreceri publice cu muzică presupune comunicarea publică a operelor muzicale și a fonogramelor;
  • realizarea albumelor muzicale presupune reproducerea operei muzicale și a fonogramei, precum și distribuirea ulterioară a acestora către cumpărători;
  • imprimarea fonogramei presupune obtinerea acordului de valorificare a drepturilor de autor (operă muzicală și aranjament) și a dreptului la interpretare de către producător. 

Prin urmare, majoritatea acțiunilor ce țin de utilizarea comercială a operelor muzicale/fonogramelor reprezintă de jure valorificări ale drepturilor de autor prevăzute de către legiuitorul national în art. 10 și 11 și art. 32-34 din Legea nr. 139 din 02.07.2010 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe,prevederi similare fiind și în tratatele şi convențiile internaţionale din domeniu pe care Republica Moldova le-a ratificat.

Industria muzicală a prins a se forma ca ramură economică distinctă în secolul al XIX-lea, atunci cand operele muzicale interpretate prin saloanele publice și în cadrul evenimentelor private au început a fi reproduse pe hârtie si ulterior interpretate de către alții. Acest lucru a dus la apariția primelor edituri muzicale, un germene pentru evoluția ulterioară a industriei muzicale internaționale care înregistrează în prezent un venit anual de zeci de miliarde de dolari.

Valorificarea drepturilor conexe în industria muzicală internațională generează peste 17 miliarde de dolari anual. Iar, luată în ansamblu (incluzând drepturile de autor şi alte domenii tangenţiale de valorificare), remuneraţia acumulată depăşeşte la nivel internațional suma de 51 miliarde de dolari. Drept comparație, PIB-ul Republicii Moldova pentru anul 2017 a fost de cca. 8 miliarde de dolari.

Astfel, în evoluția naturală a structurii de valorificare a drepturilor de autor și conexe, casele de discuri sunt deținătoarele drepturilor conexe atât timp cât acestea se ocupă de imprimarea fonogramelor și comercializarea ulterioară a acestora, iar editurile muzicale sunt cele ce se ocupă de valorificarea drepturilor de autor.

Nu există o regulă definitivată privind modul și perioada de deținere de către titulari a drepturilor de autor/conexe în industria muzicală. Trebuie precizat din start că proprietatea intelectuală este o formă privată de proprietate și astfel titualrii de drepturi sunt liberi să negocieze și să stabilească propriile decizii cu privire la valorificarea propriilor drepturi.

În industria muzicală s-a încetățenit o practică de la care există numeroase excepții. Regula clasică spune că marile case de discuri obișnuiesc să:

  • obțină toate drepturile conexe asupra fonogramei și interpretării imprimate;
  • obțină drepturile de autor prin edituri muzicale afiliate;
  • recompenseze autorii/producătorii/interpreții prin returnarea unei remunerații stipulate în procente (royaltee) din venitul obțiunut sau prin sume fixe stabilite în contractul de autor;
  • ofere un avans financiar titularilor de drepturi în momentul semnării contractelor de drept de autor.

Companiile mai mici din domeniu, care de obicei nu dispun de aceleași resurse financiare si posibilități de a oferi un avans pecuniar sau de a investi în producția materialului muzical, obișnuiesc să acorde mai multe drepturi titularilor de drepturi.

Astfel, pe parcursul anilor, în industria muzicală internaţională au apărut numeroase companii de divertisment. Vom evidenţia trei corporaţii internaţionale care dețin împreună controlul asupra unei mari părți a cataloagelor muzicale internaționale: Warner Music Group, SONY Entertainment şi Universal Music Group. Aceste companii, luate împreună, controlează până la 70-85% din industria muzicală internaţională. Este necesar de precizat că ele gestionează nu doar drepturile conexe, dar și drepturile de autor în urma înfiinţării unor mari edituri muzicale pentru gestionarea mai eficientă a acestora.

Conform unui studiu realizat de Music Business World Wide, Universal Music Group deţine o cotă de piaţă de cca. 29,06 %, Sony Music Entertainment – 22,79% şi Warner Music Group – 17,48%, iar independenţii (atât companiile independente, cât şi artiştii independenţi) deţin cca. 29,88% din cota de piaţă (Fig. 1).

Fig.1.Cotele de piață ale deținătorilor controlului asupra cataloagelor muzicale internaționale

Sursa: Elaborat de autor în baza studiului realizat de Music Business World Wide

Studiile menţionate evidenţiază rolul important pe care îl joacă cele trei corporaţii în industria muzicală internaţională și respectiv în valorificarea drepturilor de autor/conexe.

Corporaţiile menţionate acordă o atenţie sporită catalogului muzical sau, altfel spus, acestea obişnuiesc să-şi întocmească un registru complex al obiectelor de proprietate intelectuală în care consemnează autorii şi titularii de drepturi. Acest catalog permite realizarea unui management mai eficient al drepturilor de autor şi al valorificării ulterioare a acestora. 

Prin urmare, catalogul permite nu doar o evidenţă mai bună a bunurilor deţinute de companie, dar oferă și pârghii pentru gestiunea şi licenţierea drepturilor de autor. Gestiunea corectă a unui catalog de drepturi de proprietate intelectuală poate aduce venit din diverse surse, precum:

  • platforme de streaming (ex.: Spotify, Tidal, Deezer, Apple Music etc.);
  • reclame (în majoritatea reclamelor tv/radio sunt încorporate creaţii muzicale, acestea urmând a fi licențiate de la autorii/titularii de drepturi de autor);
  • magazine, inclusiv online (ex.: Malluri, Magazine specializate, Itunes, etc);
  • sampling (utilizarea fonogramei/operei muzicale într-o creaţie nouă).

Conform raportului IFPI (Federaţia Internațională a Producătorilor de Fonograme) ”Global Music Report” pentru anul 2017, după o decadă de regres, cauzată în mare parte de incapacitatea de a lupta cu pirateria online și cu noile provocări aduse de mediul digital, venitul industriei muzicale s-a redus la nivelul înregistrat zece ani în urmă, iar trendul, din câte se pare, este unul doar ascendent (Fig. 2). Se poate observa că, în mare parte, redresarea situaţiei se datorează creşterii în popularitate a serviciilor de streaming. Este necesar de menţionat și faptul că o uşoară creştere se poate observa şi în cazul dreptului la adaptare (sincronizare), precum și în cel al  interpretării publice (concerte).

 

Fig. 2: Venitul înregistrat de industria muzicală mondială în perioada 1999–2017

SursaRaportul Federației Internaționale a Producătorilor de Fonograme pe 2017 ”Global Music Report”

Mai mult ca atât, din cele menționate mai sus putem observa că, pentru prima dată, venitul obținut din streaming îl depășește pe cel acumulat din vânzarea exemplarelor fizice. Acest fapt demonstrează că suntem martorii unei noi realități în care valorificările drepturilor de autor/conexe realizate în mediul digital generează mai mult venit decât valorificările drepturilor de autor/conexe care au stat la baza industriei muzicale în ultimul secol.

Fig. 3 Repartizarea venitului mondial pe categorii obținut din valorificarea drepturilor de autor/conexe în anul 2017

Sursa: Elaborată de autor în baza Raportului Federației Internaționale a Producătorilor de Fonograme pe 2017 ”Global Music Report”

Structura funcțională a unei case de discuri (Fig. 4) este una foarte complexă și varoază de la o companie la alta, dar anumite trăsături comune pot fi totuși exemplificate:

Fig. 4:Structura funcțională a unei case de discuri

Sursa: Elaborată de autor

Noua eră digitală a adus numeroase provocări sistemului de valorificare a drepturilor de autor încetățenit în industria muzicală. Astfel, platformele curente de streaming au devenit un serviciu alternativ de ascultare a muzicii. Or, serviciile de streaming au un preț redus și oferă acces la un catalog extins de muzică obținut prin licențierea complexă a drepturilor de autor/conexe de la case de discuri, edituri muzicale, autori independenți etc.

Totuși, platformele digitale diferă în funcție de serviciile și remunerația oferită pentru muzica valorificată. În practică, acest lucru a generat apariția fenomenului ”value gap”, care presupune remunerația relativ nesemnificativă oferită de anumite servicii în raport cu alte servicii similare. Conform studiului ”Music-Streaming: Who pays best” publicat de către compania Statista în luna aprilie 2018, Youtube, deși este una din cele mai populare platforme digitale de video/audio streaming din lume, oferă una dintre cele mai mici remunerații titularilor de drepturi (Fig. 5). Acest fapt duce la consolidarea poziției dominante a acestui serviciu.

Fig. 5:Valoarea unui stream (o ascultare a unei piese muzicale) pe cele mai populare platforme digitale din lume

Sursa:Studiul Companiei Statista din luna aprilie 2018

Cu toate acestea, platformele de streaming plătit devin tot mai populare. Considerăm că ascultătorii încep a da prioritate platformelor plătite datorită accesului simplu la un catalog extins de muzică pe care acestea îl oferă. Youtube și multe alte platforme digitale asigură mecanisme tot mai complexe de protecție a drepturilor de autor/conexe în cadrul lor.

Industria muzicală s-a dezvoltat ascendent în ultimii 200 de ani. Totuşi, apariţia internetului a creat numeroase probleme în procesul de valorificare  clasică a dreptului de autor și a drepturilor conexe. Această provocare a stimulat regândirea sistemului drepturilor de autor şi a dus la crearea și implementarea unor noi inovaţii în domeniu menite să elimine prejudiciul cauzat titularilor de drepturi de pirateria online. Succesul platformelor de streaming a făcut posibilă restabilirea nivelului veniturilor industriei muzicale înregistrat în decada 2000–2010, când sursa principală a încasărilor din valorificarea dreptului de autor și a drepturilor conexe era încă vânzarea albumelor în format fizic.

În secolul XXI industria muzicală se manifestă prin transformarea companiilor din domeniu specializate pe nişe concrete (ex.: edituri muzicale, distribuitori, organizatori de evenimente etc.) în entități complexe ce furnizează o paletă largă de servicii.

Se preconizează că serviciile de streaming vor continua să câștige popularitate în următorii ani constituindu-se în cea mai importantă sursă de venit pentru toți subiecții implicați în valorificarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe în industria muzicală. Aplicarea cu strictețe a  prevederilor legale din domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe de către organele de drept va stimula în continuare apariția inovațiilor și mecanismelor noi de valorificare a drepturilor de autor și drepturilor conexe. În situația în care pirateria este încă un fenomen des întâlnit în rețeaua internet, platformele legale oferă utilizatorilor securitate și comoditate, iar  autorilor și/sau titularilor de drepturi le asigură remunerația pentru valorificarea creațiilor lor. Aceste avantaje vor continua să fie factorii determinanți în valorificărea drepturilor de autor și conexe în industria muzicală internațională. 

Industria muzicală, care  a devenit o ramură economică auto-sustenabilă şi cu particularităţi specifice bine pronunțate, reprezintă unul dintre principalele mijloace de valorificare a drepturilor de autor/conexe. Sistemul de drepturi de autor a consolidat o formă complexă de protecție juridică care asigură titularilor de drepturi capacitatea de a dezvolta afaceri cu drepturile de autor şi drepturile conexe. Aplicarea cu strictețe a prevederilor legale din domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe de către organele de drept va stimula în continuare apariția inovațiilor și mecanismelor noi de valorificare a drepturilor de autor și drepturilor conexe. În situația în care pirateria este încă un fenomen des întâlnit în rețeaua internet, platformele legale oferă utilizatorilor securitate și comoditate, iar  autorilor și/sau titularilor de drepturi le asigură remunerația pentru valorificarea creațiilor lor.