Un număr covârşitor de manageri şi antreprenori cheltuie mii de euro şi timp pe cursuri de leadership, dezvoltare profesională şi personală. Cu toate acestea, foarte puţini reuşesc să devină lideri în sensul adevărat al cuvântului, deoarece cauzele care stau la baza micromanagementului sunt profunde şi nu pot fi rezolvate doar cu un simplu training.
M-am gândit să împart în manifestări și situații simptomele care îți pot confirma că practici micromanagementul.
Manifestări:
1. Eşti implicat în mai toate deciziile operaţionale: „te bagi din mers în toate”
2. Chiar dacă nu eşti direct implicat în zona operativă, eşti în copie (cc) la toate e-mailurile care circulă între managerii tăi şi subalternii lor şi, chiar dacă eşti doar în cc, comentezi non-stop prin e-mail, influenţând astfel mersul lucrurilor
3. Soliciţi rapoarte şi justificări, explicaţii în exces sau de-a dreptul inutile
4. Schimbi o decizie în ultima secundă, ca să revii apoi la decizia anterioară acesteia
5. Ştii „tot ce mişcă în firmă” şi pleci urechea la bârfă, în loc să îndrumi oamenii către superiorii lor (pe orizontală şi pe verticală)
6. Îţi blamezi oamenii pentru nereuşită (deşi deciziile au fost ale tale)
7. Îţi atribui meritul pentru toate rezultatele pozitive
8. Îi critici pe oameni de faţă cu alţi colegi, subalterni sau clienţi, şi uiţi să îi lauzi sau să le mulţumeşti pentru performanţele deosebite
9. Nu ai încredere în oameni: îţi este teamă că, dacă tu nu eşti 100% implicat, ei vor rata implementarea proiectelor
10. Dai sarcini şi ceri socoteală oamenilor din subordinea celor care îţi raportează
11. Distribui informaţii oamenilor sau iei decizii peste capul managerilor lor, în loc să îi îndrumi către superiorul ierarhic. Mai mult, promiţi şi aprobi zile libere, concediu, măriri de salariu, beneficii etc. peste capul celui care conduce echipa
12. Distribui foarte des sarcini şi iei decizii în cadru informal, pe baza unor informaţii parţiale („pe genunchi”)
13. Eşti stresat, telefonul tău sună întruna; răspunzi la apeluri telefonice şi e-mailuri în vacanţă şi în timpul liber, solicitând acelaşi lucru de la subalterni
14. Justificarea ta sună aşa: sunt riguros, organizat, meticulos, prefecționist şi structurat. Ce e rău în asta? Ce s-ar face ei fără mine?
Situaţii:
1. Oamenii din subordinea ta nu îşi asumă responsabilitatea pentru munca lor sau nu duc până la capăt sarcinile de serviciu
2. Clienţii şi partenerii-cheie vor să discute numai cu ţine
3. Nu ai timp pentru pasiunile tale, nu pleci în vacanţe
4. Oamenii buni, cu potenţial, nu rezistă în companie (fluctuaţie mare de personal)
5. Oamenii sar peste superiorul lor, apelând la tine pentru decizii operaţionale, iar tu accepţi asta
6. Adesea, oamenii din organizaţie află despre decizii importante din exteriorul companiei, înainte să fie comunicate în interior
Cauzele micromanagementului
• Nevoia de control își are rădăcinile în copilărie şi este direct legată de personalitatea managerului
• Nesiguranţa, anxietatea mascată, teama de eşec sau de pierderea funcţiei, a jobului sau a unor beneficii
• Dependenţa, obsesia de a controla cât mai bine propriul business, la antreprenori
• Comunicarea defectuoasă a sarcinilor: neclaritatea impune un control mai strict
Consecinţele micromanagementului asupra businessului:
• Alterarea relaţiilor din organizaţie, atât pe verticală, cât şi pe orizontală
• Demotivare, disfuncţionalităţi şi conflicte în echipe
• Contribuie la crearea unei imagini negative a companiei în exterior (candidaţii competenți vor ocoli compania)
• Pierderea focusului, deoarece atenţia este distribuită pe controlul detaliilor (se pierd esenţa strategică a proiectelor şi obiectivele specifice)
• Imposibilitatea de a construi un plan de succesiune
• Sugrumarea creativităţii şi a responsabilităţii individuale
• Incapacitatea de a te dezvolta ca lider şi blocarea procesului decizional
• Dezechilibru, epuizare şi propagarea stresului
• Oameni slabi: „yes man-i”
Deși campionii micromanagementului rămân antreprenorii, el se practică intensiv și în corporaţii, dar şi în companiile/instituţiile de stat, mai mult sau mai puţin conştient, în special în situaţiile în care se doreşte umilirea ori chiar eliminarea unor angajaţi mai dinamici, care doresc autonomie pe job sau vin cu prea multe iniţiative şi cu critici la adresa conducerii.
Un număr covârşitor de manageri şi antreprenori cheltuie mii de euro şi timp pe cursuri de leadership, dezvoltare profesională şi personală. Cu toate acestea, foarte puţini reuşesc să devină lideri în sensul adevărat al cuvântului, deoarece cauzele care stau la baza micromanagementului sunt profunde şi nu pot fi rezolvate doar cu un simplu training.
M-am gândit să împart în manifestări și situații simptomele care îți pot confirma că practici micromanagementul.
Manifestări:
1. Eşti implicat în mai toate deciziile operaţionale: „te bagi din mers în toate”
2. Chiar dacă nu eşti direct implicat în zona operativă, eşti în copie (cc) la toate e-mailurile care circulă între managerii tăi şi subalternii lor şi, chiar dacă eşti doar în cc, comentezi non-stop prin e-mail, influenţând astfel mersul lucrurilor
3. Soliciţi rapoarte şi justificări, explicaţii în exces sau de-a dreptul inutile
4. Schimbi o decizie în ultima secundă, ca să revii apoi la decizia anterioară acesteia
5. Ştii „tot ce mişcă în firmă” şi pleci urechea la bârfă, în loc să îndrumi oamenii către superiorii lor (pe orizontală şi pe verticală)
6. Îţi blamezi oamenii pentru nereuşită (deşi deciziile au fost ale tale)
7. Îţi atribui meritul pentru toate rezultatele pozitive
8. Îi critici pe oameni de faţă cu alţi colegi, subalterni sau clienţi, şi uiţi să îi lauzi sau să le mulţumeşti pentru performanţele deosebite
9. Nu ai încredere în oameni: îţi este teamă că, dacă tu nu eşti 100% implicat, ei vor rata implementarea proiectelor
10. Dai sarcini şi ceri socoteală oamenilor din subordinea celor care îţi raportează
11. Distribui informaţii oamenilor sau iei decizii peste capul managerilor lor, în loc să îi îndrumi către superiorul ierarhic. Mai mult, promiţi şi aprobi zile libere, concediu, măriri de salariu, beneficii etc. peste capul celui care conduce echipa
12. Distribui foarte des sarcini şi iei decizii în cadru informal, pe baza unor informaţii parţiale („pe genunchi”)
13. Eşti stresat, telefonul tău sună întruna; răspunzi la apeluri telefonice şi e-mailuri în vacanţă şi în timpul liber, solicitând acelaşi lucru de la subalterni
14. Justificarea ta sună aşa: sunt riguros, organizat, meticulos, prefecționist şi structurat. Ce e rău în asta? Ce s-ar face ei fără mine?
Situaţii:
1. Oamenii din subordinea ta nu îşi asumă responsabilitatea pentru munca lor sau nu duc până la capăt sarcinile de serviciu
2. Clienţii şi partenerii-cheie vor să discute numai cu ţine
3. Nu ai timp pentru pasiunile tale, nu pleci în vacanţe
4. Oamenii buni, cu potenţial, nu rezistă în companie (fluctuaţie mare de personal)
5. Oamenii sar peste superiorul lor, apelând la tine pentru decizii operaţionale, iar tu accepţi asta
6. Adesea, oamenii din organizaţie află despre decizii importante din exteriorul companiei, înainte să fie comunicate în interior
Cauzele micromanagementului
• Nevoia de control își are rădăcinile în copilărie şi este direct legată de personalitatea managerului
• Nesiguranţa, anxietatea mascată, teama de eşec sau de pierderea funcţiei, a jobului sau a unor beneficii
• Dependenţa, obsesia de a controla cât mai bine propriul business, la antreprenori
• Comunicarea defectuoasă a sarcinilor: neclaritatea impune un control mai strict
Consecinţele micromanagementului asupra businessului:
• Alterarea relaţiilor din organizaţie, atât pe verticală, cât şi pe orizontală
• Demotivare, disfuncţionalităţi şi conflicte în echipe
• Contribuie la crearea unei imagini negative a companiei în exterior (candidaţii competenți vor ocoli compania)
• Pierderea focusului, deoarece atenţia este distribuită pe controlul detaliilor (se pierd esenţa strategică a proiectelor şi obiectivele specifice)
• Imposibilitatea de a construi un plan de succesiune
• Sugrumarea creativităţii şi a responsabilităţii individuale
• Incapacitatea de a te dezvolta ca lider şi blocarea procesului decizional
• Dezechilibru, epuizare şi propagarea stresului
• Oameni slabi: „yes man-i”
Deși campionii micromanagementului rămân antreprenorii, el se practică intensiv și în corporaţii, dar şi în companiile/instituţiile de stat, mai mult sau mai puţin conştient, în special în situaţiile în care se doreşte umilirea ori chiar eliminarea unor angajaţi mai dinamici, care doresc autonomie pe job sau vin cu prea multe iniţiative şi cu critici la adresa conducerii.