Cum tindem să vedem sindicatele din Republica Moldova pe viitor?

  • 18 mar. 2019, 10:48
  • 621

A trecut mai bine de un an și jumătate de la Congresul III al Confederației Naționale a Sindi­catelor din Moldova, fapt ce ne permite să menționăm că mișcarea sindicală a parcurs o cale deloc ușoară în diverse domenii de acti­vitate, cum ar fi: legislativ, social-economic, retribuirea muncii, achi­tarea pensiei, ocrotirea sănătății la locul de muncă și, nu în ultimul rând, locul femeilor și al tineretului în mișcarea sindicală.

Cu toate acestea, haideți să me­dităm, oare structura și activitatea practică a sindicatelor corespund Strategiei CNSM pentru anii 2017-2022?

În opinia mea, azi s-a creat o situație incertă, când ne gândim la viitorul mișcării sindicale din Mol­dova. Dacă sindicatele se vor împă­ca în continuare  cu această stare de lucruri și vor sta liniștite și ne­putincioase în față cerințelor reale ale membrilor lor, demonstrând o disciplină joasă în executarea de­ciziilor, dând dovadă de lipsă de solidaritate și de  indiferență față de cerințele reale ale membrilor de sindicat, nu este exclus ca pe viitor să pierdem forța noastră de bază.  Altfel spus, angajații nu vor mai avea nevoie de astfel de sindicate. Să recunoaștem, situația la acest capitol o cunoaște destul de bine fiecare dintre noi.

Astăzi, ca niciodată, avem ne­voie de a restabili autoritatea sin­dicatelor în fața  salariaților  și a partenerilor sociali, precum și de unitate în acțiuni, de o structură optimă, care să dispună de  cadre responsabile și cu o experiență bo­gată în activitate. Numai fiind soli­dare și puternice, sindicatele pot fi atractive pentru salariați și vor avea viitor. Aceasta credem că trebuie să devină o direcție strategică pentru dezvoltarea mișcării sindicale din țară.

Principiile democratice de activitate

Printre cele mai importante chestiuni aflate la ordinea zilei sunt principiile demo­cratice de activitate a sindicatelor, ridicarea responsabilității personale a liderilor de toate nivelurile, pentru realizarea hotărâri­lor adoptate de organele reprezentanților salariaților. Să recunoaștem, astăzi, organele sindicale adoptă decizii destul de reușite, în­trebarea este cum se realizează unele dintre ele?

Lipsa de responsabilitate și neexecutarea deciziilor pun sub semn de întrebare încre­derea în organele sindicale, iar acest fapt poate duce la dezmembrarea structurilor sindicale și chiar la unele mișcări de branșă.

La 7 iunie 2007, au fuzionat două confederații, dar câteva sindicate de ramură au rămas dispersate, ajungându-se, în așa fel, la o dublare a activității, ce nu întotdeau­na contribuie la realizarea eficientă a dialo­gului și parteneriatului social.

Acțiunile ce țin de perfecționarea struc­turii sindicale sunt foarte actuale, mai cu seamă că Acordul de Asociere RM–UE pre­vede mai multe modificări ale legislației în vigoare ce țin de actele normative.

Astăzi, ca niciodată, avem nevoie de a restabili autoritatea sindicatelor în fața salariaților și a partenerilor sociali.

Cu regret, adesea, reformele la noi nu se fac pentru binele omului, ci împotriva lui, prin optimizare de cheltuieli, reduce­rea locurilor de muncă, de cadre, lichidarea unităților economice etc.

CNSM nu o dată a pus în discuție multi­plele probleme cu care se confruntă oame­nii muncii, femeile, tineretul și pensionarii, la întâlnirile cu participarea factorilor de deci­zie: guvern, parlament, ministere și patronat. E trist, însă, că multe dintre aceste discuții s-au încheiat doar cu promisiuni, fără asu­marea responsabilității de realizare a obiec­tivelor expuse de sindicate.

Doresc să-mi exprim gândurile și privitor la situația din interiorul mișcării sindicale, al CNSM. Dacă privim din punct de vedere al structurii organizaționale  mișcarea sindica­lă, a centrelor sindicale național-ramurale, nu putem să nu observăm că ea practic a rămas aceeași, care a fost adoptată de VȚSPS, o structură din URSS, în anii 1986-1990. Practic, nu este nici o deosebire dintre numărul de sindicate de branșă care era pe timpul Federației Generale a Sindicatelor din Republica Moldova și cel al Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, doar cu o singură diferență – numărul membrilor de sindicat. Așadar, la 1 ianuarie 1990, alcătu­ia circa două milioane, pe când la 1 ianuarie 2018 cifra era de aproximativ 362 de mii de membri. Comentariile le așteptăm de la  cen­trele  sindicale național–ramurale (CSNR).

Din practica altor centre sindicale din Europa Centrală și de Vest, m-am convins că optimizarea structurilor sindicale poate fi obținută și în urma contopirii, fuzionă­rii mișcării sindicale de branșă, prin unirea sindicatelor ramurale înrudite de aceleași profesii etc.

În viziunea conducerii CNSM, lucru des­pre care se vorbește de mai multă vreme, fuzionarea structurilor ramurale este un pas hotărâtor în dezvoltarea și consolidarea mișcării sindicale din țară, fapt ce ne poa­te ajuta la rezolvarea multiplelor probleme organizatorice și financiare, precum și la în­tărirea verigii de mijloc a organizațiilor ra­murale.

Printre altele, această viziune o întâlnim și la nivel internațional. Astfel au procedat sindicatele de branșă din Germania, Austria, Polonia, Suedia, Finlanda ș. a., care au con­venit, în urma dialogului social, a negocieri­lor, asupra consolidării a 8-10 sindicate de ramură. Aici face să ne întrebăm: contopirea va fi acceptată de majoritatea centrelor sin­dicale național-ramurale? Astăzi, mai mulți lideri sindicali de ramură își dau cu părerea că o fuzionare va face ca CSNR-urile să de­vină mai puternice atât din punct de vede­re organizațional, cât și financiar. Cu regret, însă, avem puține exemple, că lucrurile în această direcție s-au mișcat. E regretabil că și acele încercări din anii 2017-2018 au eșuat. Deci, rămâne la discreția noastră, cum procedăm mai departe?

Motivația membrilor de sindicat

Doresc să mă opresc încă la o problemă importantă ce ține de motivația membrilor noștri. La prima vedere, noi putem să ne liniștim, dacă facem o comparație cu pro­centul de cuprindere a membrilor de sindi­cat din țările occidentale. Da, CNSM are un procent mai mare de sindicalizare decât au unele sindicate de peste hotare. Cu toate acestea, activizarea lucrului organelor sindi­cale în soluționarea problemelor ce țin de motivare, păstrarea rândurilor membrilor de sindicat, atragerea noilor membri lasă foarte mult de dorit. Acestea sunt sarcini prioritare pentru toate organele sindicale. Sindicatele trebuie să devină o forță de încredere, care să contribuie la majorarea numărului mem­brilor de sindicat în majoritatea CSNR. După ce vom recepționa toate dările de seamă din partea sindicatelor de ramură și vom afla  numărul organizațiilor și membrilor de sindicat pe anul 2018, la ședința Comitetu­lui Confederal vom face o analiză detaliată a situației la acest capitol, care lasă foarte mult de dorit. Micșorarea în continuare a numărului angajaților în mișcarea sindica­lă,  situația social-economică precară poate duce la  diminuarea  influenței sindicatelor asupra transformărilor care au loc în soci­etate.

Doar acolo unde sindicatele desfășoară activități bine planificate și concrete privind motivarea membrilor lor, avem și exemple pozitive (în 5-6 CSNR) de creștere modestă a rândurilor sindicaliștilor. Sperăm că în anul 2019 această cifră va continua să sporească.

Lucrul cu tineretul este extrem de necesar

Un efect considerabil ar avea elabora­rea și realizarea de către organele sindi­cale a programelor dedicate problemelor motivației. Aceste măsuri sunt prevăzute de CNSM de comun acord cu Institutul Muncii al Sindicatelor în planurile de instruire, prin organizarea, în anul 2019, a diferitelor semi­nare, mese rotunde cu un singur scop – con­solidarea rândurilor membrilor de sindicat.

În concluzie, trebuie menționat faptul că unul dintre obiectivele principale rămâne motivarea tineretului și aici sindicatele tre­buie să folosească cele mai eficiente stan­darde și metode de lucru, inclusiv un dialog cu tinerii, în limbajul lor. Numai atunci ei vor completa activ rândurile noastre. De aceea, este necesar să-i susținem și în continuare pe tineri în toate domeniile de activitate, in­diferent de situația social-economică în care ne aflăm. Așadar, apariția problemei ce ține de structura mișcării sindicale, schimbările care au loc în interiorul unor CSNR-uri, în baza legislației administrative, atrage după sine și poziția neprietenoasă a unor patroni în organizarea parteneriatului social.

Pornind de la cele sus-menționate, este bine să medităm profund și să ne punem întrebarea: cu ce se poate alege mișcarea sindicală din Moldova în viitor?

© Petru CHIRIAC