Nu e uşor să vorbeşti despre tine. Rişti să aluneci foarte uşor în capcana laudei de sine. Şi asta se vede. Iar ca să dai şi mai bine, de cele mai multe ori adaugi lucruri sau cosmetizezi situaţia. Iar asta se vede şi mai tare. De teama de a fi luat drept un lăudăros, nu e bine nici să îţi îngropi voit toate meritele şi calităţile. E elegant să fii modest, dar la serviciu, e nevoie uneori să îţi etalezi atuurile. E un echilibru în toate, chiar şi atunci când vorbeşti de tine fără să te lauzi.
Ca să înveţi să vorbeşti despre tine ai nevoie de o strategie. E bine să faci lucrurile pe rând, în mai mulţi paşi, pentru că e nevoie, în egală măsură, de mult autocontrol, dar şi de mult curaj.
Când te lauzi, încerci să îi convingi pe ceilalţi că eşti cel mai bun, deşi tu nu eşti convis de asta. Îţi trece prin cap că eşti pe cale să spui lucruri umflate, dar nu te poţi abţine să pui şi mai mult de la tine. Într-un cuvânt, ajungi să minţi. Şi asta nu e deloc bine pentru viitorul carierei tale.
Dacă vrei să te evidenţiezi, trebuie să ai maximă încredere în tine şi să ştii că ceea ce spui este adevărat. Pentru asta nu trebuie să ai un ego supradimensionat. Trebuie doar să te gândeşti care sunt punctele forte pe care vrei să mizezi şi să le foloseşti. O diplomă la o şcoală de prestigiu, o promovare, felicitări în urma unui proiect, sunt fapte pe care le poţi folosi.
Acum, că ai identificat faptele, trebuie să te gândeşti şi cum le foloseşti. Cum prezinţi succesele tale? Să spunem că la sfârşitul unei prezentări care a mers foarte bine eşti întrebat cum a mers. Ai mai multe variante de răspuns:
Varianta lipsa totală de încredere în sine: Mi-a fost aşa teamă, că am tremurat toată prezentarea.
Varianta laudă maximă: Am avut mare succes cu prezentarea. Sigur se gândeşte şeful să mă promoveze.
Varianta promovare pozitivă: Am avut mare succes cu prezentarea. Şeful m-a felicitat.
Gândeşte-te la tot ce poţi spune de bine despre tine şi antrenează-te să formulezi asta dintr-un unghi favorabil. Ai tremurat în timpul prezentării? Nu e nevoie să spui asta. Te-a felicitat şeful? Deja e foarte bine, nu e nevoie să mai şi pui de la tine.
După ce te-ai antrenat, poţi trece şi la detaliile care fac diferenţa. Primul lucru pe care îl poţi face este să renunţi la tradiţionalul dar. Total nerecomandabil să spui am avut mare succes cu prezentarea, dar eram atât de agitat, încât am uitat o parte din ea.
Bun. Ai înţeles principiul. Nu mai vorbi despre tine doar când ai o reuşită, ci de fiecare dată când te prezinţi. Nimic nu e mai bun pentru asta decât să creezi o frază de un minut despre tine în care să îţi prezinţi statutul şi parcursul profesional.
Hai să vedem şi ce nu trebuie să faci. Niciodată. În niciun caz. Nu te pune pe tine în valoare vorbind de rău despre alţii. În general, nu este bine să vorbeşti de rău pe nimeni. Nu că ar fi bârfă, dar poate nu reuşeşti să fii suficient de obiectiv, iar ceea ce ai spune s-ar dovedi greşit, ceea ce te-ar pune într-o lumină foarte proastă.
Nu e uşor să vorbeşti despre tine. Rişti să aluneci foarte uşor în capcana laudei de sine. Şi asta se vede. Iar ca să dai şi mai bine, de cele mai multe ori adaugi lucruri sau cosmetizezi situaţia. Iar asta se vede şi mai tare. De teama de a fi luat drept un lăudăros, nu e bine nici să îţi îngropi voit toate meritele şi calităţile. E elegant să fii modest, dar la serviciu, e nevoie uneori să îţi etalezi atuurile. E un echilibru în toate, chiar şi atunci când vorbeşti de tine fără să te lauzi.
Ca să înveţi să vorbeşti despre tine ai nevoie de o strategie. E bine să faci lucrurile pe rând, în mai mulţi paşi, pentru că e nevoie, în egală măsură, de mult autocontrol, dar şi de mult curaj.
Când te lauzi, încerci să îi convingi pe ceilalţi că eşti cel mai bun, deşi tu nu eşti convis de asta. Îţi trece prin cap că eşti pe cale să spui lucruri umflate, dar nu te poţi abţine să pui şi mai mult de la tine. Într-un cuvânt, ajungi să minţi. Şi asta nu e deloc bine pentru viitorul carierei tale.
Dacă vrei să te evidenţiezi, trebuie să ai maximă încredere în tine şi să ştii că ceea ce spui este adevărat. Pentru asta nu trebuie să ai un ego supradimensionat. Trebuie doar să te gândeşti care sunt punctele forte pe care vrei să mizezi şi să le foloseşti. O diplomă la o şcoală de prestigiu, o promovare, felicitări în urma unui proiect, sunt fapte pe care le poţi folosi.
Acum, că ai identificat faptele, trebuie să te gândeşti şi cum le foloseşti. Cum prezinţi succesele tale? Să spunem că la sfârşitul unei prezentări care a mers foarte bine eşti întrebat cum a mers. Ai mai multe variante de răspuns:
Varianta lipsa totală de încredere în sine: Mi-a fost aşa teamă, că am tremurat toată prezentarea.
Varianta laudă maximă: Am avut mare succes cu prezentarea. Sigur se gândeşte şeful să mă promoveze.
Varianta promovare pozitivă: Am avut mare succes cu prezentarea. Şeful m-a felicitat.
Gândeşte-te la tot ce poţi spune de bine despre tine şi antrenează-te să formulezi asta dintr-un unghi favorabil. Ai tremurat în timpul prezentării? Nu e nevoie să spui asta. Te-a felicitat şeful? Deja e foarte bine, nu e nevoie să mai şi pui de la tine.
După ce te-ai antrenat, poţi trece şi la detaliile care fac diferenţa. Primul lucru pe care îl poţi face este să renunţi la tradiţionalul dar. Total nerecomandabil să spui am avut mare succes cu prezentarea, dar eram atât de agitat, încât am uitat o parte din ea.
Bun. Ai înţeles principiul. Nu mai vorbi despre tine doar când ai o reuşită, ci de fiecare dată când te prezinţi. Nimic nu e mai bun pentru asta decât să creezi o frază de un minut despre tine în care să îţi prezinţi statutul şi parcursul profesional.
Hai să vedem şi ce nu trebuie să faci. Niciodată. În niciun caz. Nu te pune pe tine în valoare vorbind de rău despre alţii. În general, nu este bine să vorbeşti de rău pe nimeni. Nu că ar fi bârfă, dar poate nu reuşeşti să fii suficient de obiectiv, iar ceea ce ai spune s-ar dovedi greşit, ceea ce te-ar pune într-o lumină foarte proastă.