Rețelele sociale sunt pline de persoane care au titulatura de coach, cu variațiuni precum life/business/executive/health coach. Oferta editurilor în materie de cărți semnate de specialiști în coaching,training, consultanță e și ea foarte generoasă. Cum alegi, cum diferențiezi, cum apreciezi? La multe evenimente îi și văd și ascult, dar din ceea ce am sesizat în timpul discuțiilor, mai ales cele de după conferințe, încă se fac deseori confuzii între statutul de mentor, coach, psiholog, trainer, antrenor, consultant chiar. De aceea, am invitat câțiva specialiști care să ne ajute să înțelegem mai bine aceste profesii care, deși au multe în comun, sunt totuși diferite. În această a doua parte, avem intervenția psihologului și a consultantului de resurse umane.
Oana Botolan
SEE Managing Partner
E tare dificil de definit clar și cu delimitări concrete diferențele dintre coach și mentor sau antrenor. E un pic mai ușor să facem diferențele când vorbim despre trainer, consultant sau psiholog.
Specialiștii în oricare dintre aceste domenii știu foarte bine definiția rolului propriu, dar în general este destul de greu pentru un manager, de exemplu, să aleagă ce rol are pentru oamenii din echipa lui. Sau ce specialist i-ar fi util pentru un anumit proiect. Când am participat prima dată la un proiect de mentorat, în calitate de mentor, recunosc că m-am bucurat tare mult de un prim training, la care credeam că nu o să aflu prea multe noutăți. Mă înșelam amarnic – mentoratul este foarte clar definit și presupune un proces foarte bine structurat. La fel și coachingul, fără suprapunere sau linii întrepătrunse cu celelalte specializări.
Ce au în comun aceste roluri?
Ajută pe oameni să fie mai buni la ceea ce fac. Îl putem adăuga în listă și pe consilier (pe cel vocațional de exemplu) și pe prieten. De ce se creează confuzii? Pentru că toate aceste roluri se înscriu în zona de a-i ajuta pe oameni să fie mai buni la ceea ce fac. Dilemele le văd doar pentru cel care are nevoie de acest ajutor și nu știe ce să caute. Cea mai clară explicație pe care am primit-o vreodată a fost la primul modul din Academia de Coaching Erickson – când am văzut exact ce face un coach, fără definiții lungi și docte (sunt toate la altă pagină în manuale).
Vă propun să ne gândim la toate toate profesiile care sunt în businessul acesta de a-i ajuta pe oameni să fie mai buni la ceva. Apoi să facem o listă și să îl poziționăm pe fiecare în funcție de pe ce pun accentul (pe trecut sau pe viitor), de pe ce se concentrează (pe problemă sau pe soluție, pe dat soluții sau pe pus întrebări). În ultimul an eu am încercat acest exercițiu cu câteva sute de manageri și specialiști, atât la cursurile de certificare în coaching, cât și la cursurile Parent as a Coach și am avut cam aceleași răspunsuri de fiecare dată. Evident că acestea pot varia un pic, dar rezultatul este similar. Fiecare rol este, de fapt, foarte clar și se leagă, în principiu, de nevoia specifică a clientului.
Ce mai au toate în comun este condiția esențială de a avea școală și experiență și practică destul de vaste în spate, până la nivelul de specialist. Niciuna dintre aceste meserii nu se poate face altfel, și niciunul dintre roluri nu se poate pune în practică fără ele.
Răzvan Zaharia
Psiholog organizational la organizational.ro și Corporate Wellness Specialist
Din rolul de psihoterapeut, simt nevoia sa aduc câteva precizări, cu intenția de a crea o imagine mai clara a psihoterapiei și a felului în care aceasta susține oamenii sa trăiască o viata mai împlinită, atât din punct de vedere personal, cat si profesional.
Întrucât articolul se refera la asemănări, diferențe, delimitări și confuzii, voi utiliza aceasta structura în continuare.
Asa cum veti constata în continuare, există numeroase asemanari între psihoterapie și coaching. Unele diferențe sunt reale și de acolo reies zonele de delimitare, iar altele apar ca urmare a unor confuzii sau a unor perspective diferite, unele dintre acestea chiar paradoxale. Le descriu mai jos:
– O primă asemănare consta în faptul ca atât psihoterapia cât și coaching-ul au ca obiectiv optimizarea existentei individului. Life coaching-ul vizează viata (în totalitatea ei) , iar coaching-ul de business/ executiv dimensiunea profesionala a vietii, cu impact asupra productivității organizațiilor. În egala masura, angajații (manageri și non-manageri) care apelează la servicii de psihoterapie au rezultate mai bune si la locul de munca, impactand pozitiv business-ul, chiar dacă nu acesta este obiectivul terapiei.
– O altă asemănare: ambele sunt orientate către viitor și către dezvoltare. Da, aici este evidențiată una dintre confuziile des întâlnite: coaching-ul este orientat către viitor, iar psihoterapia către trecut. De fapt ambele sunt orientate către viitor, doar mecanismele și unele metode și tehnici utilizate sunt diferite (putem remarca destul de ușor faptul că există numeroase tehnici comune, aș îndrăzni să spun preluate din diferite orientări psihoterapeutice). Da, uneori, și mai mult în unele orientări psihoterapeutice, intervenția presupune „vindecarea” trecutului, ceea ce mai este întâlnit sub expresia „reparație”. De câțiva ani spun că psihoterapia nu este o reparație, ci o formă de dezvoltare, de deblocare a ceea ce împiedică dezvoltarea deplină a potențialului, o formă de generare, dezvoltare și mobilizare a resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor, atunci când oamenii traversează perioade dificile, cauzate de situatii/ relații trecute sau prezente.
– În ambele sunt foarte importante dezvoltarea relației terapeutice, definirea și gestionarea cadrului terapeutic, precum și crearea contextelor potrivite pentru schimbarea clientului. În ambele există reguli clare cu privire la confidențialitate. — În ambele transformarea este produsa de client în contextul creat de terapeut/coach, nu ca urmare a sfaturilor acestuia etc.
– Atât în psihoterapie cât și în coaching sunt stabilite obiective de schimbare. O diferență apare (în special între psihoterapiei și coaching de business/ executiv) în felul în care sunt orientate obiectivele. În psihoterapie sunt orientate către optimizarea mecanismelor psihologice emotionale, cognitive, moțivationale etc) care susțin schimbarea comportamentală, în timp ce în coaching orientarea este într-o mai mare măsură orientata comportamental și mai puțin profunda. Astfel, avem o diferenta de profunzime a intervenției.
În concluzie aș spune ca delimitările principale dintre psihoterapie și coaching sunt determinate de nivelul de profunzime a intervenției, de aria vieții în care sunt stabilite obiectivele, de direcția în care sunt orientate (asa cum am spus anterior, nu este vorba aici de orientarea trecut/viitor).
Ceea ce îmi doresc prin această intervenție este să accentuez utilitatea coaching-ului și a psihoterapiei pentru optimizarea existenței oamenilor si dezvoltarea afacerilor.
Cu siguranță mai sunt și alte asemănari, deosebiri, delimitări și confuzii. În măsura în care le cunoașteți, descoperiți, va invit sa le semnalați.
Rețelele sociale sunt pline de persoane care au titulatura de coach, cu variațiuni precum life/business/executive/health coach. Oferta editurilor în materie de cărți semnate de specialiști în coaching,training, consultanță e și ea foarte generoasă. Cum alegi, cum diferențiezi, cum apreciezi? La multe evenimente îi și văd și ascult, dar din ceea ce am sesizat în timpul discuțiilor, mai ales cele de după conferințe, încă se fac deseori confuzii între statutul de mentor, coach, psiholog, trainer, antrenor, consultant chiar. De aceea, am invitat câțiva specialiști care să ne ajute să înțelegem mai bine aceste profesii care, deși au multe în comun, sunt totuși diferite. În această a doua parte, avem intervenția psihologului și a consultantului de resurse umane.
Oana Botolan
SEE Managing Partner
E tare dificil de definit clar și cu delimitări concrete diferențele dintre coach și mentor sau antrenor. E un pic mai ușor să facem diferențele când vorbim despre trainer, consultant sau psiholog.
Specialiștii în oricare dintre aceste domenii știu foarte bine definiția rolului propriu, dar în general este destul de greu pentru un manager, de exemplu, să aleagă ce rol are pentru oamenii din echipa lui. Sau ce specialist i-ar fi util pentru un anumit proiect. Când am participat prima dată la un proiect de mentorat, în calitate de mentor, recunosc că m-am bucurat tare mult de un prim training, la care credeam că nu o să aflu prea multe noutăți. Mă înșelam amarnic – mentoratul este foarte clar definit și presupune un proces foarte bine structurat. La fel și coachingul, fără suprapunere sau linii întrepătrunse cu celelalte specializări.
Ce au în comun aceste roluri?
Ajută pe oameni să fie mai buni la ceea ce fac. Îl putem adăuga în listă și pe consilier (pe cel vocațional de exemplu) și pe prieten. De ce se creează confuzii? Pentru că toate aceste roluri se înscriu în zona de a-i ajuta pe oameni să fie mai buni la ceea ce fac. Dilemele le văd doar pentru cel care are nevoie de acest ajutor și nu știe ce să caute. Cea mai clară explicație pe care am primit-o vreodată a fost la primul modul din Academia de Coaching Erickson – când am văzut exact ce face un coach, fără definiții lungi și docte (sunt toate la altă pagină în manuale).
Vă propun să ne gândim la toate toate profesiile care sunt în businessul acesta de a-i ajuta pe oameni să fie mai buni la ceva. Apoi să facem o listă și să îl poziționăm pe fiecare în funcție de pe ce pun accentul (pe trecut sau pe viitor), de pe ce se concentrează (pe problemă sau pe soluție, pe dat soluții sau pe pus întrebări). În ultimul an eu am încercat acest exercițiu cu câteva sute de manageri și specialiști, atât la cursurile de certificare în coaching, cât și la cursurile Parent as a Coach și am avut cam aceleași răspunsuri de fiecare dată. Evident că acestea pot varia un pic, dar rezultatul este similar. Fiecare rol este, de fapt, foarte clar și se leagă, în principiu, de nevoia specifică a clientului.
Ce mai au toate în comun este condiția esențială de a avea școală și experiență și practică destul de vaste în spate, până la nivelul de specialist. Niciuna dintre aceste meserii nu se poate face altfel, și niciunul dintre roluri nu se poate pune în practică fără ele.
Răzvan Zaharia
Psiholog organizational la organizational.ro și Corporate Wellness Specialist
Din rolul de psihoterapeut, simt nevoia sa aduc câteva precizări, cu intenția de a crea o imagine mai clara a psihoterapiei și a felului în care aceasta susține oamenii sa trăiască o viata mai împlinită, atât din punct de vedere personal, cat si profesional.
Întrucât articolul se refera la asemănări, diferențe, delimitări și confuzii, voi utiliza aceasta structura în continuare.
Asa cum veti constata în continuare, există numeroase asemanari între psihoterapie și coaching. Unele diferențe sunt reale și de acolo reies zonele de delimitare, iar altele apar ca urmare a unor confuzii sau a unor perspective diferite, unele dintre acestea chiar paradoxale. Le descriu mai jos:
– O primă asemănare consta în faptul ca atât psihoterapia cât și coaching-ul au ca obiectiv optimizarea existentei individului. Life coaching-ul vizează viata (în totalitatea ei) , iar coaching-ul de business/ executiv dimensiunea profesionala a vietii, cu impact asupra productivității organizațiilor. În egala masura, angajații (manageri și non-manageri) care apelează la servicii de psihoterapie au rezultate mai bune si la locul de munca, impactand pozitiv business-ul, chiar dacă nu acesta este obiectivul terapiei.
– O altă asemănare: ambele sunt orientate către viitor și către dezvoltare. Da, aici este evidențiată una dintre confuziile des întâlnite: coaching-ul este orientat către viitor, iar psihoterapia către trecut. De fapt ambele sunt orientate către viitor, doar mecanismele și unele metode și tehnici utilizate sunt diferite (putem remarca destul de ușor faptul că există numeroase tehnici comune, aș îndrăzni să spun preluate din diferite orientări psihoterapeutice). Da, uneori, și mai mult în unele orientări psihoterapeutice, intervenția presupune „vindecarea” trecutului, ceea ce mai este întâlnit sub expresia „reparație”. De câțiva ani spun că psihoterapia nu este o reparație, ci o formă de dezvoltare, de deblocare a ceea ce împiedică dezvoltarea deplină a potențialului, o formă de generare, dezvoltare și mobilizare a resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor, atunci când oamenii traversează perioade dificile, cauzate de situatii/ relații trecute sau prezente.
– În ambele sunt foarte importante dezvoltarea relației terapeutice, definirea și gestionarea cadrului terapeutic, precum și crearea contextelor potrivite pentru schimbarea clientului. În ambele există reguli clare cu privire la confidențialitate. — În ambele transformarea este produsa de client în contextul creat de terapeut/coach, nu ca urmare a sfaturilor acestuia etc.
– Atât în psihoterapie cât și în coaching sunt stabilite obiective de schimbare. O diferență apare (în special între psihoterapiei și coaching de business/ executiv) în felul în care sunt orientate obiectivele. În psihoterapie sunt orientate către optimizarea mecanismelor psihologice emotionale, cognitive, moțivationale etc) care susțin schimbarea comportamentală, în timp ce în coaching orientarea este într-o mai mare măsură orientata comportamental și mai puțin profunda. Astfel, avem o diferenta de profunzime a intervenției.
În concluzie aș spune ca delimitările principale dintre psihoterapie și coaching sunt determinate de nivelul de profunzime a intervenției, de aria vieții în care sunt stabilite obiectivele, de direcția în care sunt orientate (asa cum am spus anterior, nu este vorba aici de orientarea trecut/viitor).
Ceea ce îmi doresc prin această intervenție este să accentuez utilitatea coaching-ului și a psihoterapiei pentru optimizarea existenței oamenilor si dezvoltarea afacerilor.
Cu siguranță mai sunt și alte asemănari, deosebiri, delimitări și confuzii. În măsura în care le cunoașteți, descoperiți, va invit sa le semnalați.