De regulă angajatorii, atunci când refuză să angajeze o persoană cu dizabilități, invocă argumente nejustificate.
Deseori anunțurile de angajare sunt generaliste și nu conțin prea multe detalii despre locul de muncă vacant.
Când persoana vine la interviu află că sunt obligații de serviciu suplimentare, care uneori pot fi inventate drept pretext pentru a refuza un potențial angajat cu dizabilități. De exemplu,unii angajatori invocă mobilitatea, posesia unui permis de conducere sau alte sarcini care nu se regăseau în anunț. Constatările aparțin experților de la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Într-o conferință de presă la IPN, directorul executiv CDPD, Vitalie Meșter, a declarat că a existat un caz în care o tânără cu dizabilitate de vedere a mers să se angajeze la compania unui agent economic. Tânăra a solicitat ca la completarea formularului tipizat al întreprinderii să fie ajutată de către cineva din aparatul administrativ fie să-l completeze electronic, cu ajutorul unui program din calculator. Angajatorul nu i-a acord tinerei nici una dintre cele două oportunități. Tânără nu a fost angajată, iar ca urmare s-a adresat la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, care a constatat discriminarea. Și există și o decizie de judecată prin care agentul economic în cauză a fost obligat să-i achite tinerei o despăgubire materială în calitate de prejudiciu moral.
Vitalie Meșter a declarat că Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități spune foarte clar că angajatorii, indiferent de forma de organizare juridică, care conform schemei de încadrare a personalului au 20 de angajați și mai mult, creează sau rezervă locuri de muncă și angajează în muncă persoane cu dizabilități într-un procent de cel puțin 5% din numărul total de salariați.
Or, un studiu realizat de CDPD în cadrul căruia au fost evaluate 24 de instituții din administrația publică centrală, printre care ministere, agenții, dar și instituții subordonate direct Guvernului, cum ar fi CNAS, CNAM, BNS, arată că doar două instituții respectă această cotă. Potrivit studiului, cota de angajare a persoanelor cu dizabilități în instituțiile autorităților publice centrale este de 2,48%, în total fiind examinate 7846 de locuri de muncă și dintre care 12,48% sunt funcții vacante.
Ion Cibotărică, director de programe advocacy și politici publice la CDPD, a menționat că sunt instituții publice care nu au angajată nicio persoană cu dizabilități. Unicele instituții care respectă cota obligatorie sunt Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale – 6,25% și Casa Națională de Asigurări Sociale – 5,8%. Alte instituții care se apropie de această cotă sunt Agenția pentru Proprietăți Publice, Ministerul Finanțelor, Biroul Național de Statistică și Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Potrivit lui, persoanele cu dizabilități au șanse mai mici de a se angaja în câmpul muncii și autoritățile publice au fost sesizate nu o dată ca să întreprindă măsuri pentru a asigura acest drept. Deseori este invocat faptul că persoanele cu dizabilități nu au studii superioare, or o condiție este sporirea accesului la învățământul superior, astfel încât persoanele cu dizabilități să facă față cerințelor actuale de angajare pe profil.
De regulă angajatorii, atunci când refuză să angajeze o persoană cu dizabilități, invocă argumente nejustificate.
Deseori anunțurile de angajare sunt generaliste și nu conțin prea multe detalii despre locul de muncă vacant.
Când persoana vine la interviu află că sunt obligații de serviciu suplimentare, care uneori pot fi inventate drept pretext pentru a refuza un potențial angajat cu dizabilități. De exemplu,unii angajatori invocă mobilitatea, posesia unui permis de conducere sau alte sarcini care nu se regăseau în anunț. Constatările aparțin experților de la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Într-o conferință de presă la IPN, directorul executiv CDPD, Vitalie Meșter, a declarat că a existat un caz în care o tânără cu dizabilitate de vedere a mers să se angajeze la compania unui agent economic. Tânăra a solicitat ca la completarea formularului tipizat al întreprinderii să fie ajutată de către cineva din aparatul administrativ fie să-l completeze electronic, cu ajutorul unui program din calculator. Angajatorul nu i-a acord tinerei nici una dintre cele două oportunități. Tânără nu a fost angajată, iar ca urmare s-a adresat la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, care a constatat discriminarea. Și există și o decizie de judecată prin care agentul economic în cauză a fost obligat să-i achite tinerei o despăgubire materială în calitate de prejudiciu moral.
Vitalie Meșter a declarat că Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități spune foarte clar că angajatorii, indiferent de forma de organizare juridică, care conform schemei de încadrare a personalului au 20 de angajați și mai mult, creează sau rezervă locuri de muncă și angajează în muncă persoane cu dizabilități într-un procent de cel puțin 5% din numărul total de salariați.
Or, un studiu realizat de CDPD în cadrul căruia au fost evaluate 24 de instituții din administrația publică centrală, printre care ministere, agenții, dar și instituții subordonate direct Guvernului, cum ar fi CNAS, CNAM, BNS, arată că doar două instituții respectă această cotă. Potrivit studiului, cota de angajare a persoanelor cu dizabilități în instituțiile autorităților publice centrale este de 2,48%, în total fiind examinate 7846 de locuri de muncă și dintre care 12,48% sunt funcții vacante.
Ion Cibotărică, director de programe advocacy și politici publice la CDPD, a menționat că sunt instituții publice care nu au angajată nicio persoană cu dizabilități. Unicele instituții care respectă cota obligatorie sunt Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale – 6,25% și Casa Națională de Asigurări Sociale – 5,8%. Alte instituții care se apropie de această cotă sunt Agenția pentru Proprietăți Publice, Ministerul Finanțelor, Biroul Național de Statistică și Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Potrivit lui, persoanele cu dizabilități au șanse mai mici de a se angaja în câmpul muncii și autoritățile publice au fost sesizate nu o dată ca să întreprindă măsuri pentru a asigura acest drept. Deseori este invocat faptul că persoanele cu dizabilități nu au studii superioare, or o condiție este sporirea accesului la învățământul superior, astfel încât persoanele cu dizabilități să facă față cerințelor actuale de angajare pe profil.