Afaceri după gratii. Cum funcționează sistemul de închisori private din Marea Britanie

  • 19 apr. 2019, 10:13
  • 617

Sunt de notorietate incidentele din închisori, dar și faptul că reprezintă o povară pentru orice sistem de stat. O supapă sunt companiile private care se încumetă să le opereze, dar și aici apar foarte multe probleme, mai ales pe fondul lipsei de personal.

Când inspectorii și-au făcut apariția neanunțată la închisoarea HM din Birmingham, situată în centrul Angliei, au fost întâmpinați de o imagine deloc plăcută – bălți de vomă și sânge peste tot pe jos. Gardienii erau închiși în birourile lor pentru a dormi între orele de patrulă, timp în care o parte dintre deținuți hălăduiau nestingheriți pe coridoare și vizibil drogați. Aerul era atât de îmbâcsit de la fumul halucinogenelor, încât, la un moment dat, inspectorul-șef, Peter Clarke, chiar a fost nevoit să iasă din clădire pentru o gură de aer proaspăt. La două săptămâni după vizita lui Clarke, autoritățile au recurs la proceduri pe care le au la dispoziție în condiții de urgență, pentru a prelua controlul asupra închisorii din Birmingham, operată din 2011 în regim privat de compania G4S Plc, scrie newmoney.ro.

La nivel global, Marea Britanie are cea mai mare pondere de deținuți în închisori operate privat, cu excepția Australiei, dar de două ori mai mare decât în SUA, de pildă. Aproape 20% din cei 82.000 de încarcerați din Anglia și din Țara Galilor se află în custodia a trei companii private – G4S, Serco și Sodexo.

Prezența companiilor private este chiar mai mare în ceea ce privește centrele de imigrație, serviciile de transport pentru deținuți etc. Un reprezentant al firmei G4S a admis că, pentru cele petrecute recent la închisoarea din Birmingham, compania ”nu are nicio scuză“, adăugând că alte centre de detenție pe care le mai operează în Anglia funcționează mai bine.

Laburiștii (în opoziție) au promis că vor ține sub observație strictă companiile private care operează închisori, acuzate că fac rabaturi pentru a-și spori profitabilita­tea. ”Încarcerarea pentru profit a unor oameni este imorală”, este de părere Richard Burgon, purtătorul de cuvânt al laburiștilor.

Aceștia sunt susținuți de trei partide mai mici care se opun închisorilor în regim privat. Vocile critice fac trimitere la o serie de scandaluri legate nu doar de închisoarea din Birmingham, ci și de eșecul, în februarie, al unui important furnizor de servicii de eliberare condiționată, Working Links.

Un raport al Ministerului de Justiție arată că Working Links a încălcat ”etica profesională” și le-a atribuit prizonierilor un nivel de risc fals, pentru ca firma să-și atingă obiectivele de business. Este în curs și o anchetă privind o posibilă fraudare a contractelor de monitorizare electronică în cazul G4S și Serco, după ce un audit din 2013 a scos la iveală că erau facturați și deținuți care au murit sau care au părăsit țara. Cei de la Serco susțin că au schimbat procedurile interne de la momentul auditului, iar G4S a anunțat că va coopera deplin cu anchetatorii.

În 1992, Marea Britanie inaugura prima sa închisoare privată, într-o perioadă în care autoritățile sporeau puterile forțelor de poliție în timpul premierului conservator John Major, proces care a continuat în mandatul succesorului acestuia, laburistul Tony Blair. De atunci, numărul deținuților în Anglia și în Țara Galilor aproape s-a dublat. Și Scoția a urmat cam același traseu, numărul încarceraților crescând aici cu peste 60% din 1990.