Statutul de persoană cu poziţie activă este un subiect care merită a fi pus pe tapet. Indiferenţa este un viciu care ştirbeşte mult din noţiunea de civism, de om activ din punct de vedere social.
Tot mai des poţi auzi de la membrii de sindicat despre multiple probleme, fără nici o analiză a factorilor care le-au generat. Or, în opina mea, este timpul ca să schimbăm optica, vizând abordarea problemelor prin prisma identificării soluţiilor pentru acestea.
Afirm cu toată certitudinea că sindicatele niciodată nu au fost promotorii războaielor sociale, ba dimpotrivă, sindicatele pledează pentru instaurarea unei păci sociale durabile.
Cu toate acestea, constat că fără o luptă sindicală fermă, bazată pe principiile sindicalismului democratic, fără aplicarea tuturor mecanismelor legale şi statutare de realizare a obiectivelor programatice şi strategice susţinute de membrii de sindicat, nu mai putem vorbi despre activitatea sindicală ca despre una profesionistă, ci ca despre un hobby.
Puterea organizaţiei sindicale de orice nivel depinde, incontestabil, de poziţia activă a membrilor săi. Aud multe propuneri, idei, dar nu văd o abordare pragmatică din partea membrilor de sindicat referitoare la problemele lor, individuale şi colective, aplicând astfel de forme legale pentru realizarea intereselor legitime, precum: sesizarea, petiţia, interpelarea, protestul, organizarea întrunirilor etc.
Pot doar să constat că nu o fac fie din motiv de necunoaştere a acestor mecanisme, fie din motiv de indiferenţă, că o va face cineva pentru ei, fie sunt mulţumiți de situaţia în care se găsesc, fiindcă nu merită mai mult.
Toate cele constatate se impun în lumina reformelor demarate, inclusiv în domeniul sănătăţii.
Consider că doar împreună putem controla procesul de luare a unor decizii, dar, cu regret, nu putem prevedea consecinţele nefaste ale unor schimbări care afectează drepturile lucrătorilor. Or, diminuarea unor drepturi se produce anume din cauza pasivității lucrătorilor, a neimplicării acestora la timp, pragmatic, cu o abordare complexă şi profesionistă, pentru a fi astfel evaluate toate riscurile iminente, care în cele mai dese cazuri duc la pierderea locului de muncă.
Consider important să atrag atenţia dvs. că, atunci când bate vântul schimbărilor, oameni raţionali nu se vor ocupa de construirea pereţilor sau a digurilor împotriva vântului, dar îşi vor concentra eforturile comune pentru construirea morilor de vânt, pentru a beneficia de efectele maxime ale vântului schimbărilor.
Tot aici, când au loc schimbări, nu învinge cel mai puternic, dar acel care ştie să se adapteze mai bine la realitatea noilor schimbări.
În concluzie, vreau să îndemn fiecare salariat membru de sindicat să se informeze foarte bine despre reformarea domeniului în care activează, să-şi pună şi să pună întrebări factorilor de decizie despre riscurile iminente, să aibă o poziţie activă în colectivul de muncă unde activează, căci soluţia tuturor problemelor este în noi.
A fi membru de sindicat NU este un hobby, ci este un drept fundamental şi o responsabilitate colectivă.
Statutul de persoană cu poziţie activă este un subiect care merită a fi pus pe tapet. Indiferenţa este un viciu care ştirbeşte mult din noţiunea de civism, de om activ din punct de vedere social.
Tot mai des poţi auzi de la membrii de sindicat despre multiple probleme, fără nici o analiză a factorilor care le-au generat. Or, în opina mea, este timpul ca să schimbăm optica, vizând abordarea problemelor prin prisma identificării soluţiilor pentru acestea.
Afirm cu toată certitudinea că sindicatele niciodată nu au fost promotorii războaielor sociale, ba dimpotrivă, sindicatele pledează pentru instaurarea unei păci sociale durabile.
Cu toate acestea, constat că fără o luptă sindicală fermă, bazată pe principiile sindicalismului democratic, fără aplicarea tuturor mecanismelor legale şi statutare de realizare a obiectivelor programatice şi strategice susţinute de membrii de sindicat, nu mai putem vorbi despre activitatea sindicală ca despre una profesionistă, ci ca despre un hobby.
Puterea organizaţiei sindicale de orice nivel depinde, incontestabil, de poziţia activă a membrilor săi. Aud multe propuneri, idei, dar nu văd o abordare pragmatică din partea membrilor de sindicat referitoare la problemele lor, individuale şi colective, aplicând astfel de forme legale pentru realizarea intereselor legitime, precum: sesizarea, petiţia, interpelarea, protestul, organizarea întrunirilor etc.
Pot doar să constat că nu o fac fie din motiv de necunoaştere a acestor mecanisme, fie din motiv de indiferenţă, că o va face cineva pentru ei, fie sunt mulţumiți de situaţia în care se găsesc, fiindcă nu merită mai mult.
Toate cele constatate se impun în lumina reformelor demarate, inclusiv în domeniul sănătăţii.
Consider că doar împreună putem controla procesul de luare a unor decizii, dar, cu regret, nu putem prevedea consecinţele nefaste ale unor schimbări care afectează drepturile lucrătorilor. Or, diminuarea unor drepturi se produce anume din cauza pasivității lucrătorilor, a neimplicării acestora la timp, pragmatic, cu o abordare complexă şi profesionistă, pentru a fi astfel evaluate toate riscurile iminente, care în cele mai dese cazuri duc la pierderea locului de muncă.
Consider important să atrag atenţia dvs. că, atunci când bate vântul schimbărilor, oameni raţionali nu se vor ocupa de construirea pereţilor sau a digurilor împotriva vântului, dar îşi vor concentra eforturile comune pentru construirea morilor de vânt, pentru a beneficia de efectele maxime ale vântului schimbărilor.
Tot aici, când au loc schimbări, nu învinge cel mai puternic, dar acel care ştie să se adapteze mai bine la realitatea noilor schimbări.
În concluzie, vreau să îndemn fiecare salariat membru de sindicat să se informeze foarte bine despre reformarea domeniului în care activează, să-şi pună şi să pună întrebări factorilor de decizie despre riscurile iminente, să aibă o poziţie activă în colectivul de muncă unde activează, căci soluţia tuturor problemelor este în noi.
A fi membru de sindicat NU este un hobby, ci este un drept fundamental şi o responsabilitate colectivă.