În ce cazuri și în ce mărime poate surveni răspunderea materială a salariatului și a angajatorului?
Răspunderea materială a salariatului și a angajatorului (părți ale contractului individual de muncă) intervine numai în cazul în care a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, ori în mod cumulativ: material și moral, în funcție de circumstanțele cauzei, în legătură cu exercitarea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.
Obligația de reparare a prejudiciului poate să survină și în cazurile neexecutării obligației de muncă, a executării defectuoase sau întârzierii executării acesteia, dacă în urma acestora uneia dintre părțile contractante i-au fost cauzate prejudiciile respective. În situația în care răspunderea materială a părților contractante este stabilită în cadrul clauzelor contractului individual de muncă, trebuie să se țină cont de regula potrivit căreia răspunderea materială a angajatorului nu poate fi mai mică, iar a salariatului mai mare decât cea stabilită în Codul muncii și în alte acte normative, ce conțin norme ale dreptului muncii (art. 327 alin. (2) din Codul muncii). Respectiv, în conținutul contractului colectiv de muncă, precum și în cel individual, nu pot fi stabilite limite diminuate ale răspunderii angajatorului fată de salariat sau limite majorate ale răspunderii salariatului fată de angajator.
În ce cazuri și în ce mărime poate surveni răspunderea materială a salariatului și a angajatorului?
Răspunderea materială a salariatului și a angajatorului (părți ale contractului individual de muncă) intervine numai în cazul în care a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, ori în mod cumulativ: material și moral, în funcție de circumstanțele cauzei, în legătură cu exercitarea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.
Obligația de reparare a prejudiciului poate să survină și în cazurile neexecutării obligației de muncă, a executării defectuoase sau întârzierii executării acesteia, dacă în urma acestora uneia dintre părțile contractante i-au fost cauzate prejudiciile respective. În situația în care răspunderea materială a părților contractante este stabilită în cadrul clauzelor contractului individual de muncă, trebuie să se țină cont de regula potrivit căreia răspunderea materială a angajatorului nu poate fi mai mică, iar a salariatului mai mare decât cea stabilită în Codul muncii și în alte acte normative, ce conțin norme ale dreptului muncii (art. 327 alin. (2) din Codul muncii). Respectiv, în conținutul contractului colectiv de muncă, precum și în cel individual, nu pot fi stabilite limite diminuate ale răspunderii angajatorului fată de salariat sau limite majorate ale răspunderii salariatului fată de angajator.