Se zice că e cea mai frumoasă perioadă a anului, răsună clinchet de colind și clopoței, suntem preocupați de daruri, brazi, urări, vacanțe, dor și oameni scumpi. Vrem să punem tot în regimul de „stand by” și să savurăm timpul petrecut alături de cei dragi, fără a fi preocupați de serviciu, birou sau șefi. Ei bine, ca să nu vă lăsați sâcâiți de către superiori, cu vacanțe stricate și cu frustrări puse sub brad, iată câteva nuanțe legale de care trebuie să țineți cont!
Așadar, cum lucrăm de sărbători? Codul muncii (art. 111) prevede expres care sunt acele zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru care sunteți remunerați.
Astfel, cu un accent pe cele care sunt relevante în această perioadă:
a) 1 ianuarie – Anul Nou;
b) 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
c) 8 martie – Ziua internaţională a femeii;
d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte ( Paştele Blajinilor);
f) 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
g) 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
h) 27 august – Ziua Independenţei;
i) 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;
i1) 25 decembrie – Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.
Probabil cunoașteți că Guvernul este în drept să emită hotărâri prin care să transfere zilele de lucru (zilele de repaus), astfel încât salariații să se poată bucura de o scurtă vacanță.
De regulă, programul de activitate din sectorul public diferă de cel din sectorul privat, de asta, Hotărârile de Guvern privitoare la zilele de odihnă nu sunt aplicabile sectorului privat și ține de doleanța angajatorului care va fi programul de lucru al salariaților, desigur cu respectarea normelor imperative impuse de Codul muncii (art. 111).
Totuși, nu au obligaţia de a se prezenta la serviciu în ziua declarată zi lucrătoare:
- salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu unitatea în cauză,
- salariaţii ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate la data respectivă,
- salariaţii care în ziua respectivă s-au aflat în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în concediu de odihnă anual, în concediu neplătit şi în concediu de studii
Cine lucrează de sărbătorile oficiale?
În zilele de sărbătoare nelucrătoare se admit lucrările în unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnice şi de producţie (unităţile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările urgente de reparaţie şi de încărcare-descărcare. La această categorie se includ și magazinele în care se vând în cantități mici produse nealimentare, cum ar fi, de exemplu, cele de haine, încălțăminte, accesorii, cărți sau jucării. Chiar și în domeniul restaurantelor sau în cel al transporturilor angajatorii sunt îndreptățiți să-și cheme salariații la lucru cu ocazia liberelor legale.
Cine nu poate fi chemat la serviciu în zilele de sărbătoare nelucrătoare ?
Potrivit Codului muncii, art. 111 alin. (3), nu este posibilă atragerea la muncă în zilele de sărbătoare nelucrătoare:
- salariaţilor în vârstă de până la 18 ani;
- femeilor gravide;
- femeilor aflate în concediul postnatal.
Totodată, e bine să știți că următoarele categorii de persoane pot ieși la serviciu în zilele de sărbătoare numai cu acordul lor scris:
- persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate,
- unul dintre părinţii (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 6 ani sau copii cu dizabilităţi,
- persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art. 126 (concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de la 3 la 6 ani) şi 127 alin. (2) (concediul pentru salariații care au adoptat copii nou-născuți sau i-au luat sub tutelă) cu activitatea de muncă;
- salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical.
Este important să țineți cont că angajatorul este obligat să vă informeze în scris despre dreptul dvs. de a refuza munca în zilele de sărbătoare nelucrătoare. Mai mult, angajatorul nu vă poate obliga să ieșiți la serviciu cu amenințarea de a vă pierde locul de muncă. O atare abordare este ilegală.
Și pe final, o altă regulă scrisă cu negru în lege, ce nu poate fi neglijată de angajator: durata zilei de muncă (schimbului) din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit, conform art. 96, durata redusă a timpului de muncă sau, conform art. 97 – ziua de muncă parţială. Iar în cazul în care ziua de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se transferă în altă zi, se va păstra aceeaşi durată redusă a zilei de muncă.
Bine echipați legal, mergeți în vacanță și uitați de grija job-ului macăr pentru câteva zile.
Se zice că e cea mai frumoasă perioadă a anului, răsună clinchet de colind și clopoței, suntem preocupați de daruri, brazi, urări, vacanțe, dor și oameni scumpi. Vrem să punem tot în regimul de „stand by” și să savurăm timpul petrecut alături de cei dragi, fără a fi preocupați de serviciu, birou sau șefi. Ei bine, ca să nu vă lăsați sâcâiți de către superiori, cu vacanțe stricate și cu frustrări puse sub brad, iată câteva nuanțe legale de care trebuie să țineți cont!
Așadar, cum lucrăm de sărbători? Codul muncii (art. 111) prevede expres care sunt acele zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru care sunteți remunerați.
Astfel, cu un accent pe cele care sunt relevante în această perioadă:
a) 1 ianuarie – Anul Nou;
b) 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
c) 8 martie – Ziua internaţională a femeii;
d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte ( Paştele Blajinilor);
f) 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
g) 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
h) 27 august – Ziua Independenţei;
i) 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;
i1) 25 decembrie – Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.
Probabil cunoașteți că Guvernul este în drept să emită hotărâri prin care să transfere zilele de lucru (zilele de repaus), astfel încât salariații să se poată bucura de o scurtă vacanță.
De regulă, programul de activitate din sectorul public diferă de cel din sectorul privat, de asta, Hotărârile de Guvern privitoare la zilele de odihnă nu sunt aplicabile sectorului privat și ține de doleanța angajatorului care va fi programul de lucru al salariaților, desigur cu respectarea normelor imperative impuse de Codul muncii (art. 111).
Totuși, nu au obligaţia de a se prezenta la serviciu în ziua declarată zi lucrătoare:
- salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu unitatea în cauză,
- salariaţii ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate la data respectivă,
- salariaţii care în ziua respectivă s-au aflat în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în concediu de odihnă anual, în concediu neplătit şi în concediu de studii
Cine lucrează de sărbătorile oficiale?
În zilele de sărbătoare nelucrătoare se admit lucrările în unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnice şi de producţie (unităţile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările urgente de reparaţie şi de încărcare-descărcare. La această categorie se includ și magazinele în care se vând în cantități mici produse nealimentare, cum ar fi, de exemplu, cele de haine, încălțăminte, accesorii, cărți sau jucării. Chiar și în domeniul restaurantelor sau în cel al transporturilor angajatorii sunt îndreptățiți să-și cheme salariații la lucru cu ocazia liberelor legale.
Cine nu poate fi chemat la serviciu în zilele de sărbătoare nelucrătoare ?
Potrivit Codului muncii, art. 111 alin. (3), nu este posibilă atragerea la muncă în zilele de sărbătoare nelucrătoare:
- salariaţilor în vârstă de până la 18 ani;
- femeilor gravide;
- femeilor aflate în concediul postnatal.
Totodată, e bine să știți că următoarele categorii de persoane pot ieși la serviciu în zilele de sărbătoare numai cu acordul lor scris:
- persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate,
- unul dintre părinţii (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 6 ani sau copii cu dizabilităţi,
- persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art. 126 (concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de la 3 la 6 ani) şi 127 alin. (2) (concediul pentru salariații care au adoptat copii nou-născuți sau i-au luat sub tutelă) cu activitatea de muncă;
- salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical.
Este important să țineți cont că angajatorul este obligat să vă informeze în scris despre dreptul dvs. de a refuza munca în zilele de sărbătoare nelucrătoare. Mai mult, angajatorul nu vă poate obliga să ieșiți la serviciu cu amenințarea de a vă pierde locul de muncă. O atare abordare este ilegală.
Și pe final, o altă regulă scrisă cu negru în lege, ce nu poate fi neglijată de angajator: durata zilei de muncă (schimbului) din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit, conform art. 96, durata redusă a timpului de muncă sau, conform art. 97 – ziua de muncă parţială. Iar în cazul în care ziua de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se transferă în altă zi, se va păstra aceeaşi durată redusă a zilei de muncă.
Bine echipați legal, mergeți în vacanță și uitați de grija job-ului macăr pentru câteva zile.