Marcel Proust spune că „adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alți ochi”.
În zilele noastre, companiile cu cel mai mare succes nu sunt cele care-și depășesc competitorii, ci cele care redefinesc condițiile și peisajul competiției prin deschiderea la și adoptarea de idei noi. Asta înseamnă, desigur, că liderii cei mai buni văd lucruri pe care alții nu le văd.
Să privești și să vezi altfel nu e atât de ușor pe cât pare, mai ales când e vorba de lideri care au la activ mulți ani în aceeași companie sau în același domeniu. Adeseori, fără să aibă această intenție, liderii cu experiență permit ca ceea ce știu să le limiteze accesul către ceea ce nu știu și să le îngrădească felul în care își imaginează viitorul.
De aceea este foarte important ca liderii să-și vadă compania cu ochi proaspeți – ceea ce presupune să-și privească și munca cu ochi proaspeți. Arta are un rol important în acest sens, pentru că este un foarte bun instrument de lărgire și diversificare a perspectivei.
Richard Tuttle crede că „rolul artistului este să le ofere oamenilor ceva de văzut, nu ceva de privit” și că „unul dintre cele mai importante roluri ale artei este acela de eliberare a gândirii și de reînnoire”.
Robert Henri spune că „sub toate aparențele există un curent subteran” – este vorba de principiile și legile fundamentale ale ordinii, frumuseții și funcționalității, pe care artistul adevărat le simte, le percepe și le redă în arta sa. Iar pentru asta e nevoie „să fii intens conștient de umanitatea ta” și să ai „o neobișnuită forță a gândirii”.
Georgia O’Keeffe, care pictează acea parte a florilor pe care oamenii nu o pot vedea, pentru ca oamenii să o poată privi, spune că „e nevoie de timp pentru a vedea, la fel cum e nevoie de timp pentru a-ți face prieteni”.
Un exercițiu interesant menit să-i stimuleze pe lideri să privească realitatea cu alți ochi are loc în Providence, la muzeul Rhode Island School of Design, în cadrul unui eveniment anual denumit Cops and Docs / Polițiști și Medici. Programul se organizează deja de 10 ani și aduce împreună profesioniști de elită din medicină și ofițeri de poliție – adică oameni care trebuie să înțeleagă foarte rapid lumea și realitățile cu care se confruntă, să evalueze problemele și să conceapă soluții eficiente pentru situații în care, adeseori, sunt în joc vieți omenești.
Astfel, grupuri mixte de medici și polițiști privesc împreună picturi, sculpturi și alte opere de artă, le discută și își împărtășesc unii altora ce vede fiecare în opera de artă respectivă. În felul acesta, ei privesc realitatea și prin ochii altuia și devin conștienți de faptul că există și alte perspective posibile, care pot fi foarte diferite, dar la fel de valabile.
Evident, de obicei participanții privesc operele de artă din perspectiva ocupației lor specifice, ceea ce explică de ce concluziile la care ajung sunt de multe ori foarte diferite. De exemplu, un polițist a interpretat un tablou ca reprezentând scena unui crime în care se afla un cadavru, în timp ce un medic a văzut, în același tablou, un om care dormea.
Apoi, participanții mai sunt rugați să-și deseneze mintea. Un polițist și-a repezentat mintea sub forma a trei cutii: două cu obiectele în afară și una cu obiectele înăuntru – și a explicat că la serviciu gândește conform regulilor sistemului (inside the box), iar în afara serviciului se simte liber să-și deschidă mintea (outside the box).
Ideile de bază pe care participanții sunt invitați să le integreze în gândirea și modul lor de viață sunt:
Fă-ți din observarea atentă un obicei.
Învață să descrii ce vezi.
Lasă loc unei interpretări diferite a ceea ce observi.
Înțelege că aceeași scenă poate avea mai multe explicații plauzibile.
Evită vederea de tip tunel.
Exersează-ți gândirea creativă.
Sunt idei importante și relevante pentru medici și detectivi și, desigur, și pentru directori, antreprenori și pentru toți cei care sunt lideri în domeniul lor.
Cops and Docs / Polițiști și Medici nu este singurul program care-i scoate pe liderii de succes din zona de confort. Amy E. Herman, consultant și profesor, avocat și istoric de artă, a conceput un program interesant, denumit The Art of Perception / Arta Percepției, care tratează diferența foarte importantă dintre a privi și a vedea. În cadrul acestui program, agenți FBI, ofițeri din Serviciile Secrete și directori CIA merg la Muzeul Metropolitan de Artă, la muzeul de artă The Frick Collection și la alte muzee și galerii de acest gen. Acești observatori experimentați, expuși la infracțiuni și la terorism, care sunt instruiți să privească realitatea într-un fel anume pentru a găsi indicii și pentru a identifica amenințări, privesc acum lucrări de Picasso, Caravaggio, Edward Hopper și de alți maeștri. Exercițiul nu se limitează la a privi arta, ci include discuții despre ceea ce vede fiecare. Și, într-o mare măsură, despre ce nu se vede.
În repetate rânduri, liderilor cu experiență le scapă lucruri esențiale, vitale dintr-un tablou, care transmit informații și indicii importante sau aceștia nu reușesc să descrie ce văd. Amy îi îndeamnă să nu le fie teamă să-și schimbe perspectiva, iar participanții confirmă că noile moduri de a privi realitatea pe care și le-au dezvoltat în cadrul acestui program le-au deschis ochii pentru a vedea noi modalități de a analiza și înțelege dovezile, în activitatea lor.
Unul dintre participanți a declarat că „în munca noastră, neobișnuitul este obișnuit, așa că ne antrenăm mereu pentru a deveni observatori mai conștienți”.
Programele de acest gen se eliberează de rutina și plictiseala altor programe oficiale de instruire pentru dezvoltarea abilităților de leadership, folosindu-se de artă, în mod inteligent și plăcut, pentru a ascuți simțuri, a dezvolta abilități și a limpezi minți.
Așa că adună oameni diferiți din organizația ta și expune-i la artă sau la viață. De asemenea, poți organiza o excursie în țară, în străinătate sau la alte sedii și puncte de lucru ale companiei. Invită-i să privească și să discute despre ce văd.
Ceea ce vedem împreună este mult mai complex, mai clar și mai substanțial decât ce vede fiecare în parte. Ca lider, să știi că felul în care privești determină ce vezi și că vezi mai bine și mai amplu atunci când privești creativ, alături de lideri a căror pregătire, experiență și viziune sunt diferite de ale tale.
Iar dacă tot am început cu Marcel Proust, voi încheia cu André Gide, care spune că„nu poți descoperi noi țărmuri fără să accepți că vei pierde din văz uscatul multă vreme” și vă voi reaminti ce crede Martin Buber: „fiecare călătorie are o destinație secretă, de care călătorul nu este conștient”.
Surse:
Harvard Business Review
Henri Robert – The Art Spirit
Richard Tuttle – interviu
BrainPickings
Marcel Proust spune că „adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alți ochi”.
În zilele noastre, companiile cu cel mai mare succes nu sunt cele care-și depășesc competitorii, ci cele care redefinesc condițiile și peisajul competiției prin deschiderea la și adoptarea de idei noi. Asta înseamnă, desigur, că liderii cei mai buni văd lucruri pe care alții nu le văd.
Să privești și să vezi altfel nu e atât de ușor pe cât pare, mai ales când e vorba de lideri care au la activ mulți ani în aceeași companie sau în același domeniu. Adeseori, fără să aibă această intenție, liderii cu experiență permit ca ceea ce știu să le limiteze accesul către ceea ce nu știu și să le îngrădească felul în care își imaginează viitorul.
De aceea este foarte important ca liderii să-și vadă compania cu ochi proaspeți – ceea ce presupune să-și privească și munca cu ochi proaspeți. Arta are un rol important în acest sens, pentru că este un foarte bun instrument de lărgire și diversificare a perspectivei.
Richard Tuttle crede că „rolul artistului este să le ofere oamenilor ceva de văzut, nu ceva de privit” și că „unul dintre cele mai importante roluri ale artei este acela de eliberare a gândirii și de reînnoire”.
Robert Henri spune că „sub toate aparențele există un curent subteran” – este vorba de principiile și legile fundamentale ale ordinii, frumuseții și funcționalității, pe care artistul adevărat le simte, le percepe și le redă în arta sa. Iar pentru asta e nevoie „să fii intens conștient de umanitatea ta” și să ai „o neobișnuită forță a gândirii”.
Georgia O’Keeffe, care pictează acea parte a florilor pe care oamenii nu o pot vedea, pentru ca oamenii să o poată privi, spune că „e nevoie de timp pentru a vedea, la fel cum e nevoie de timp pentru a-ți face prieteni”.
Un exercițiu interesant menit să-i stimuleze pe lideri să privească realitatea cu alți ochi are loc în Providence, la muzeul Rhode Island School of Design, în cadrul unui eveniment anual denumit Cops and Docs / Polițiști și Medici. Programul se organizează deja de 10 ani și aduce împreună profesioniști de elită din medicină și ofițeri de poliție – adică oameni care trebuie să înțeleagă foarte rapid lumea și realitățile cu care se confruntă, să evalueze problemele și să conceapă soluții eficiente pentru situații în care, adeseori, sunt în joc vieți omenești.
Astfel, grupuri mixte de medici și polițiști privesc împreună picturi, sculpturi și alte opere de artă, le discută și își împărtășesc unii altora ce vede fiecare în opera de artă respectivă. În felul acesta, ei privesc realitatea și prin ochii altuia și devin conștienți de faptul că există și alte perspective posibile, care pot fi foarte diferite, dar la fel de valabile.
Evident, de obicei participanții privesc operele de artă din perspectiva ocupației lor specifice, ceea ce explică de ce concluziile la care ajung sunt de multe ori foarte diferite. De exemplu, un polițist a interpretat un tablou ca reprezentând scena unui crime în care se afla un cadavru, în timp ce un medic a văzut, în același tablou, un om care dormea.
Apoi, participanții mai sunt rugați să-și deseneze mintea. Un polițist și-a repezentat mintea sub forma a trei cutii: două cu obiectele în afară și una cu obiectele înăuntru – și a explicat că la serviciu gândește conform regulilor sistemului (inside the box), iar în afara serviciului se simte liber să-și deschidă mintea (outside the box).
Ideile de bază pe care participanții sunt invitați să le integreze în gândirea și modul lor de viață sunt:
Fă-ți din observarea atentă un obicei.
Învață să descrii ce vezi.
Lasă loc unei interpretări diferite a ceea ce observi.
Înțelege că aceeași scenă poate avea mai multe explicații plauzibile.
Evită vederea de tip tunel.
Exersează-ți gândirea creativă.
Sunt idei importante și relevante pentru medici și detectivi și, desigur, și pentru directori, antreprenori și pentru toți cei care sunt lideri în domeniul lor.
Cops and Docs / Polițiști și Medici nu este singurul program care-i scoate pe liderii de succes din zona de confort. Amy E. Herman, consultant și profesor, avocat și istoric de artă, a conceput un program interesant, denumit The Art of Perception / Arta Percepției, care tratează diferența foarte importantă dintre a privi și a vedea. În cadrul acestui program, agenți FBI, ofițeri din Serviciile Secrete și directori CIA merg la Muzeul Metropolitan de Artă, la muzeul de artă The Frick Collection și la alte muzee și galerii de acest gen. Acești observatori experimentați, expuși la infracțiuni și la terorism, care sunt instruiți să privească realitatea într-un fel anume pentru a găsi indicii și pentru a identifica amenințări, privesc acum lucrări de Picasso, Caravaggio, Edward Hopper și de alți maeștri. Exercițiul nu se limitează la a privi arta, ci include discuții despre ceea ce vede fiecare. Și, într-o mare măsură, despre ce nu se vede.
În repetate rânduri, liderilor cu experiență le scapă lucruri esențiale, vitale dintr-un tablou, care transmit informații și indicii importante sau aceștia nu reușesc să descrie ce văd. Amy îi îndeamnă să nu le fie teamă să-și schimbe perspectiva, iar participanții confirmă că noile moduri de a privi realitatea pe care și le-au dezvoltat în cadrul acestui program le-au deschis ochii pentru a vedea noi modalități de a analiza și înțelege dovezile, în activitatea lor.
Unul dintre participanți a declarat că „în munca noastră, neobișnuitul este obișnuit, așa că ne antrenăm mereu pentru a deveni observatori mai conștienți”.
Programele de acest gen se eliberează de rutina și plictiseala altor programe oficiale de instruire pentru dezvoltarea abilităților de leadership, folosindu-se de artă, în mod inteligent și plăcut, pentru a ascuți simțuri, a dezvolta abilități și a limpezi minți.
Așa că adună oameni diferiți din organizația ta și expune-i la artă sau la viață. De asemenea, poți organiza o excursie în țară, în străinătate sau la alte sedii și puncte de lucru ale companiei. Invită-i să privească și să discute despre ce văd.
Ceea ce vedem împreună este mult mai complex, mai clar și mai substanțial decât ce vede fiecare în parte. Ca lider, să știi că felul în care privești determină ce vezi și că vezi mai bine și mai amplu atunci când privești creativ, alături de lideri a căror pregătire, experiență și viziune sunt diferite de ale tale.
Iar dacă tot am început cu Marcel Proust, voi încheia cu André Gide, care spune că„nu poți descoperi noi țărmuri fără să accepți că vei pierde din văz uscatul multă vreme” și vă voi reaminti ce crede Martin Buber: „fiecare călătorie are o destinație secretă, de care călătorul nu este conștient”.
Surse:
Harvard Business Review
Henri Robert – The Art Spirit
Richard Tuttle – interviu
BrainPickings