Pe fundalul unei pandemii devastatoare se preconizează că economia globală se va contracta brusc cu 3,2% procente în acest an, conform raportului semestrial 2020 al publicației „Situația Economică Mondială și Perspectivele (SEMP)” al Organizației Națiunilor Unite, emis astăzi.
Se estimează că economia globală va pierde circa 8,5 trilioane de dolari în următorii doi ani din cauza pandemiei de COVID-19 care va elimina aproape toate cîștigurile din ultimii patru ani. Contracția economică accentuată, care marchează cea mai puternică contracție de la Marea Depresiune din anii 1930, se adaugă la prognozele economice anemice de doar 2,1 la sută de la începutul anului.
Raportul estimează că creșterea PIB-ului în economiile dezvoltate va scădea pînă la -5,0% în 2020. O creștere modestă, de 3,4% - abia suficientă pentru a compensa producția pierdută – este de așteptat în 2021. Se estimează o contracție a comerțului mondial de circa 15% în 2020, pe fundalul reducerii drastice a cererii globale și a perturbărilor din lanțurile de aprovizionare globale, transmite realitatea.md.
Aproape 90% din economia mondială s-a aflat sub o formă de blocare, perturbînd lanțurile de aprovizionare, deprimînd cererea consumatorilor și plasînd milioane de oameni în șomaj. În cadrul scenariului de bază, se estimează că economiile dezvoltate se vor contracta cu 5,0% în 2020, în timp ce producția țărilor în curs de dezvoltare va scădea cu 0,7%.
Pandemia agravează sărăcia și inegalitatea
S-ar putea ca pandemia să determine căderea sub limita sărăciei extreme a 34,3 milioane de oameni în 2020, 56% din această creștere producîndu-se în țările africane. Pînă în 2030, alte 130 de milioane de oameni li s-ar putea alătura celor care trăiesc în sărăcie extremă, aceasta reprezentînd o lovitură imensă adusă eforturilor globale de eradicare a sărăciei extreme și a foametei. Pandemia, care afectează în mod disproporționat locurile de muncă necalificate, cu salarii mici, în același timp afectînd mai puțin locurile de muncă mai calificate – va extinde și mai mult inegalitatea de venituri intra- și interstatală.
Confruntîndu-se cu o criză de sănătate, socială și economică fără precedent, guvernele din întreaga lume au derulat măsuri de stimulare fiscală mari – echivalentul a circa 10% din PIB – pentru a combate pandemia și a reduce impactul acesteia asupra mijloacelor de trai. Cu toate acestea, profunzimea și severitatea crizei prefigurează o redresare lentă și dureroasă.
Elliott Harris, economist-șef și secretar general adjunct pentru dezvoltare economică al ONU, a declarat că "Ritmul și puterea recuperării din criză se bazează nu doar pe eficacitatea măsurilor de sănătate publică în încetinirea răspîndirii virusului, dar și pe abilitatea țărilor de a proteja locurile de muncă și veniturile, în special ale celor mai vulnerabili membri ai societăților noastre."
Criza ar putea să accelereze tranziția spre digitalizare
Raportul subliniază faptul că pandemia ar putea favoriza o nouă normalitate, modificînd fundamental interacțiunile umane, interdependența, comerțul și globalizarea, în același timp accelerînd digitalizarea și automatizarea. O creștere rapidă a activităților economice online ar putea elimina multe locuri de muncă existente, creînd totodată locuri de muncă noi în economia digitală. Salariile nete și efectele ocupării forței de muncă ar putea fi negative, agravînd în continuare inegalitatea veniturilor.
Multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu constrîngeri fiscale severe
Majoritatea economiilor în curs de dezvoltare – încărcate cu deficite fiscale cronice și niveluri deja ridicate ale datoriei publice – se descurcă foarte greu la implementarea unor pachete fiscale suficient de mari, care pînă acum au avut o medie mai mică de 1% din PIB-ul acestora. Scăderea exporturilor și a creșterii subminează rapid durabilitatea datoriei multor țări în curs de dezvoltare, în special a celor care depind în mare măsură de bunuri, de veniturile din turism sau de remitențe. Criza datoriilor în creștere reprezintă o provocare enormă pentru aceste țări, limitîndu-le în continuare capacitatea de a implementa măsuri de stimulare atît de necesare.
Măsurile de redresare trebuie să stimuleze investițiile productive
Raportul atenționează împotriva riscului măsurilor de redresare fiscală și monetară mari – trilioane de dolari de lichidități noi fiind injectate în sistemul financiar – contribuind la recuperarea rapidă a prețurilor la capitalul propriu și titluri de valoare, ignorînd totodată investițiile productive. Raportul a menționat că lichiditatea globală pe cap de locuitor a crescut de la criza financiară globală din 2008, în timp ce investițiile productive pe cap de locuitor au stagnat.
Cooperarea internațională mai puternică – un imperativ
O cooperare globală mai puternică este esențială, în special pentru a limita pandemia și a extinde asistența financiară în țările cele mai afectate de criză. În termen imediat, disponibilitatea sporită și utilizarea rapidă a fondurilor internaționale pentru abordarea deficiențelor de lichiditate și eliberarea spațiului fiscal sînt esențiale. Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, multe țări în curs de dezvoltare – în special economiile dependente de mărfuri și turism – vor avea în continuare nevoie de restructurarea globală a datoriilor pentru a dispune de spațiul fiscal care să stimuleze creșterea și să accelereze recuperarea. Raportul subliniază deschiderea căii spre „o recuperare mai bună”, solidaritatea globală reînnoită îmbunătățind sistemele de sănătate publică, fortificînd reziliența pentru a rezista la șocurile economice, îmbunătățind sistemele de protecție socială la nivel mondial, ecologizînd economiile și abordînd schimbările climatice.
Pe fundalul unei pandemii devastatoare se preconizează că economia globală se va contracta brusc cu 3,2% procente în acest an, conform raportului semestrial 2020 al publicației „Situația Economică Mondială și Perspectivele (SEMP)” al Organizației Națiunilor Unite, emis astăzi.
Se estimează că economia globală va pierde circa 8,5 trilioane de dolari în următorii doi ani din cauza pandemiei de COVID-19 care va elimina aproape toate cîștigurile din ultimii patru ani. Contracția economică accentuată, care marchează cea mai puternică contracție de la Marea Depresiune din anii 1930, se adaugă la prognozele economice anemice de doar 2,1 la sută de la începutul anului.
Raportul estimează că creșterea PIB-ului în economiile dezvoltate va scădea pînă la -5,0% în 2020. O creștere modestă, de 3,4% - abia suficientă pentru a compensa producția pierdută – este de așteptat în 2021. Se estimează o contracție a comerțului mondial de circa 15% în 2020, pe fundalul reducerii drastice a cererii globale și a perturbărilor din lanțurile de aprovizionare globale, transmite realitatea.md.
Aproape 90% din economia mondială s-a aflat sub o formă de blocare, perturbînd lanțurile de aprovizionare, deprimînd cererea consumatorilor și plasînd milioane de oameni în șomaj. În cadrul scenariului de bază, se estimează că economiile dezvoltate se vor contracta cu 5,0% în 2020, în timp ce producția țărilor în curs de dezvoltare va scădea cu 0,7%.
Pandemia agravează sărăcia și inegalitatea
S-ar putea ca pandemia să determine căderea sub limita sărăciei extreme a 34,3 milioane de oameni în 2020, 56% din această creștere producîndu-se în țările africane. Pînă în 2030, alte 130 de milioane de oameni li s-ar putea alătura celor care trăiesc în sărăcie extremă, aceasta reprezentînd o lovitură imensă adusă eforturilor globale de eradicare a sărăciei extreme și a foametei. Pandemia, care afectează în mod disproporționat locurile de muncă necalificate, cu salarii mici, în același timp afectînd mai puțin locurile de muncă mai calificate – va extinde și mai mult inegalitatea de venituri intra- și interstatală.
Confruntîndu-se cu o criză de sănătate, socială și economică fără precedent, guvernele din întreaga lume au derulat măsuri de stimulare fiscală mari – echivalentul a circa 10% din PIB – pentru a combate pandemia și a reduce impactul acesteia asupra mijloacelor de trai. Cu toate acestea, profunzimea și severitatea crizei prefigurează o redresare lentă și dureroasă.
Elliott Harris, economist-șef și secretar general adjunct pentru dezvoltare economică al ONU, a declarat că "Ritmul și puterea recuperării din criză se bazează nu doar pe eficacitatea măsurilor de sănătate publică în încetinirea răspîndirii virusului, dar și pe abilitatea țărilor de a proteja locurile de muncă și veniturile, în special ale celor mai vulnerabili membri ai societăților noastre."
Criza ar putea să accelereze tranziția spre digitalizare
Raportul subliniază faptul că pandemia ar putea favoriza o nouă normalitate, modificînd fundamental interacțiunile umane, interdependența, comerțul și globalizarea, în același timp accelerînd digitalizarea și automatizarea. O creștere rapidă a activităților economice online ar putea elimina multe locuri de muncă existente, creînd totodată locuri de muncă noi în economia digitală. Salariile nete și efectele ocupării forței de muncă ar putea fi negative, agravînd în continuare inegalitatea veniturilor.
Multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu constrîngeri fiscale severe
Majoritatea economiilor în curs de dezvoltare – încărcate cu deficite fiscale cronice și niveluri deja ridicate ale datoriei publice – se descurcă foarte greu la implementarea unor pachete fiscale suficient de mari, care pînă acum au avut o medie mai mică de 1% din PIB-ul acestora. Scăderea exporturilor și a creșterii subminează rapid durabilitatea datoriei multor țări în curs de dezvoltare, în special a celor care depind în mare măsură de bunuri, de veniturile din turism sau de remitențe. Criza datoriilor în creștere reprezintă o provocare enormă pentru aceste țări, limitîndu-le în continuare capacitatea de a implementa măsuri de stimulare atît de necesare.
Măsurile de redresare trebuie să stimuleze investițiile productive
Raportul atenționează împotriva riscului măsurilor de redresare fiscală și monetară mari – trilioane de dolari de lichidități noi fiind injectate în sistemul financiar – contribuind la recuperarea rapidă a prețurilor la capitalul propriu și titluri de valoare, ignorînd totodată investițiile productive. Raportul a menționat că lichiditatea globală pe cap de locuitor a crescut de la criza financiară globală din 2008, în timp ce investițiile productive pe cap de locuitor au stagnat.
Cooperarea internațională mai puternică – un imperativ
O cooperare globală mai puternică este esențială, în special pentru a limita pandemia și a extinde asistența financiară în țările cele mai afectate de criză. În termen imediat, disponibilitatea sporită și utilizarea rapidă a fondurilor internaționale pentru abordarea deficiențelor de lichiditate și eliberarea spațiului fiscal sînt esențiale. Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, multe țări în curs de dezvoltare – în special economiile dependente de mărfuri și turism – vor avea în continuare nevoie de restructurarea globală a datoriilor pentru a dispune de spațiul fiscal care să stimuleze creșterea și să accelereze recuperarea. Raportul subliniază deschiderea căii spre „o recuperare mai bună”, solidaritatea globală reînnoită îmbunătățind sistemele de sănătate publică, fortificînd reziliența pentru a rezista la șocurile economice, îmbunătățind sistemele de protecție socială la nivel mondial, ecologizînd economiile și abordînd schimbările climatice.