De cele mai multe ori necesitatea este cea care motivează mai bine decât orice. Acest lucru a fost demonstrat de experiențile oamenilor de succes din întreaga lume, iar Republica Moldova nu este o excepție.
Pe parcursul anului 2015, Bani.md a cunoscut mai multe persoane istoria de succes a cărora a început din lipsă. Istoriile unora dintre ei vi le reamintim în cele ce urmează.
ADRIAN LAZARENCU, DIRECTORUL REȚELEI DE MAGAZINE FOURCHETTE ÎN MOLDOVA
Calea până la poziția de director executiv nu a fost una scurtă. Primul job care, după Adrian Lazarencu, l-a învățat ceva, este cel pe care l-a practicat în primul an de facultate.
„Am decis să pornesc o afacere. Și ce puteau atunci toți să facă?! Să cumpere și să vândă, ceea ce părea destul de interesant din punct de vedere că putea să-mi asigure un venit ca să mă pot descurca eu la timpul cela.
Atunci am cumpărat și eu ceva: niște ciorapi și niște chiloți. Totul părea simplu până când am apărut eu la piață. Am aranjat produsele pe masă și m-am dat într-o parte.
Era în perioada anilor 1995-1996, dacă mi-aduc bine aminte. Atunci îmi era puțin rușine să stau eu acolo și să vând și clar că în ziua aceea nu am vândut practic nimic.
Mai târziu am trecut peste această frustrare și am înțeles că eu, de fapt, aveam nevoie de chestia asta.
Sunt dintr-o familie de profesori, originar din Soroca, și în perioada aceea le era puțin mai greu să mă susțină financiar, iar eu aveam pretenții mari. Pretențiile constau în faptul că deja în cursu doi nu îmi mai doream să stau în căminul studențesc. Vroiam să stau deoparte, ceea ce presupunea și existența unor resurse financiare”, povestește Lazarencu.
Atunci a înțeles că pentru a reuși trebuie să te impui 100%. Nu contează ceea ce faci, dacă accepți jobul, atunci trebuie să ăl faci.
„Dacă te mai gândești, te dai la o parte și te uiți, atunci nu mai venea nimeni și nici nu întreba cât costă”.
Timp de aproximativ doi ani de zile acesta a fost serviciul care îl ajuta să se întrețină. În ultima perioadă, nu mai vindea doar el, având posibilitatea să mai ofere cuiva și un post de muncă.
ALEX FILIPSKI, DIRECTORUL PHILIPSKI TOUR
Acest lucru l-am învățat în timp. Am pornit „viața mea” încă de prin clasa a cinea - a șasea. De la două luni jumate am crescut doar cu bunica. În clasa a șasea eram impus de situație să muncesc pentru că era o problemă: bunica nu mai avea de unde să aducă bani în casă și noi nu mai aveam de unde să supraviețuim, practic. Și atunci am devenit DJ la discotecă.
Pe când eram în clasa a opta, veneam vara și lucram la Chișinău. În clasa a noua, iar așa. Week-end-urile, cât învățam la Colegiul de Medicină, eram acasă și lucram.
Aceste lucruri te călesc, te ajută să răzbești în viață, să treci prin toate astea. Ori oamenii pentru ca să poată să își asume anumite decizii, trebuie să treacă prin anumite etape ale vieții.”
SERGE ZĂNOAGĂ, FONODATORUL UMBRELA STUDIO
„Primii mei bani eu i-am făcut pe când aveam 13 sau 14 ani, după ce a murit tata. Îmi doream foarte mult un Tetris, iar părinții nu aveau bani să mi-l cumpere.
Atunci încă mai era apă minerală în vase de sticle. Cumpăram apă minerală de la magazin, o aduceam acasă, o țineam în frigider. În congelator, în ceaun, înghețam bucăți mari de gheață. Pe urmă luam două căldari, băgam apă cu gheață și sticlele de apă minerală și plecam la piața agricolă din sector și le vindeam cu o marjă de profitabilitate. Astfel, în 2 săptămâni, am strâns 40 de lei. Se întâmpla aproximativ în anul 1994.
Cu toate acestea, niciodată nu am simțit că acesta ar fi fost un semn că aș putea fi un antreprenor.
Am mai descărcat și camioane cu țigări oprite în vamă. Mai târziu am început să lucrez în radio, în anul 1999, în primul an de facultate.”
„Am apucat să fac business din foame. Din dorința de a câștiga”
„În primii ani de facultate mama îmi dădea 2 lei pe zi. Doi lei erau suficienți bani pentru o călătorie cu troleibuzul și șase țigări „Cosmos”. Mama mai mult nu-și putea permite să îmi dea și am încercat altceva să lucrez, până am dat de computer.
Totul a început atunci, cu 15 ani în urmă. Acum am reinvetat asta într-o formulă nouă, am adus la un alt nivel de calitate. Atunci mi-a părut că asta este o chestie care poate să-mi permită să dezvolt anumite modele de business.
SVETLANA JAPALAU, DIRECTORUL BRD MOLDOVA
„Calea în carieră a început, de fapt, când aveam 20 de ani. Atunci a venit pe lumea fiica mea. Maternitatea a fost o revelație unică pentru mine. Fiica mea a fost din prima clipă de când am știut că va veni pe lume, o sursă nesecată de inspirație pentru, elementar, de a trăi viața intens și cu folos. Și, da, mi-am luat rolul de mamă în serios, am renunțat fără regrete la tot ce înseamnă viață de adolescent, și, pur și simplu, mi-am suflecat mânicile, ca să-mi câștig existența. M-am încăpățînat să devin independentă financiar, chiar dacă părinții mei au insistat, la un moment dat, să absolvesc mai întâi facultatea, și mai apoi să mă auto-susțin financiar. Așa am învățat că indiferent cât de dificilă nu ar fi perioada, experiența prin care pot să trec, mereu, dar mereu există soluții. Și ține de voința personală să te ridici și să mergi mai departe, cu curaj și încredere”.
„Primul meu job, n-ai să mă crezi... trei luni am fost fericită de a mi se oferi posibilitatea să mătur și să spăl scările într-un cămin muncitoresc. Mă trezeam dimineața la cinci, ca să nu mă vadă nimeni, și la fugă făceam curat. Cred că primeam pe atunci 25 de lei, dar pentru mine era o întreagă fericire.”
De cele mai multe ori necesitatea este cea care motivează mai bine decât orice. Acest lucru a fost demonstrat de experiențile oamenilor de succes din întreaga lume, iar Republica Moldova nu este o excepție.
Pe parcursul anului 2015, Bani.md a cunoscut mai multe persoane istoria de succes a cărora a început din lipsă. Istoriile unora dintre ei vi le reamintim în cele ce urmează.
ADRIAN LAZARENCU, DIRECTORUL REȚELEI DE MAGAZINE FOURCHETTE ÎN MOLDOVA
Calea până la poziția de director executiv nu a fost una scurtă. Primul job care, după Adrian Lazarencu, l-a învățat ceva, este cel pe care l-a practicat în primul an de facultate.
„Am decis să pornesc o afacere. Și ce puteau atunci toți să facă?! Să cumpere și să vândă, ceea ce părea destul de interesant din punct de vedere că putea să-mi asigure un venit ca să mă pot descurca eu la timpul cela.
Atunci am cumpărat și eu ceva: niște ciorapi și niște chiloți. Totul părea simplu până când am apărut eu la piață. Am aranjat produsele pe masă și m-am dat într-o parte.
Era în perioada anilor 1995-1996, dacă mi-aduc bine aminte. Atunci îmi era puțin rușine să stau eu acolo și să vând și clar că în ziua aceea nu am vândut practic nimic.
Mai târziu am trecut peste această frustrare și am înțeles că eu, de fapt, aveam nevoie de chestia asta.
Sunt dintr-o familie de profesori, originar din Soroca, și în perioada aceea le era puțin mai greu să mă susțină financiar, iar eu aveam pretenții mari. Pretențiile constau în faptul că deja în cursu doi nu îmi mai doream să stau în căminul studențesc. Vroiam să stau deoparte, ceea ce presupunea și existența unor resurse financiare”, povestește Lazarencu.
Atunci a înțeles că pentru a reuși trebuie să te impui 100%. Nu contează ceea ce faci, dacă accepți jobul, atunci trebuie să ăl faci.
„Dacă te mai gândești, te dai la o parte și te uiți, atunci nu mai venea nimeni și nici nu întreba cât costă”.
Timp de aproximativ doi ani de zile acesta a fost serviciul care îl ajuta să se întrețină. În ultima perioadă, nu mai vindea doar el, având posibilitatea să mai ofere cuiva și un post de muncă.
ALEX FILIPSKI, DIRECTORUL PHILIPSKI TOUR
Acest lucru l-am învățat în timp. Am pornit „viața mea” încă de prin clasa a cinea - a șasea. De la două luni jumate am crescut doar cu bunica. În clasa a șasea eram impus de situație să muncesc pentru că era o problemă: bunica nu mai avea de unde să aducă bani în casă și noi nu mai aveam de unde să supraviețuim, practic. Și atunci am devenit DJ la discotecă.
Pe când eram în clasa a opta, veneam vara și lucram la Chișinău. În clasa a noua, iar așa. Week-end-urile, cât învățam la Colegiul de Medicină, eram acasă și lucram.
Aceste lucruri te călesc, te ajută să răzbești în viață, să treci prin toate astea. Ori oamenii pentru ca să poată să își asume anumite decizii, trebuie să treacă prin anumite etape ale vieții.”
SERGE ZĂNOAGĂ, FONODATORUL UMBRELA STUDIO
„Primii mei bani eu i-am făcut pe când aveam 13 sau 14 ani, după ce a murit tata. Îmi doream foarte mult un Tetris, iar părinții nu aveau bani să mi-l cumpere.
Atunci încă mai era apă minerală în vase de sticle. Cumpăram apă minerală de la magazin, o aduceam acasă, o țineam în frigider. În congelator, în ceaun, înghețam bucăți mari de gheață. Pe urmă luam două căldari, băgam apă cu gheață și sticlele de apă minerală și plecam la piața agricolă din sector și le vindeam cu o marjă de profitabilitate. Astfel, în 2 săptămâni, am strâns 40 de lei. Se întâmpla aproximativ în anul 1994.
Cu toate acestea, niciodată nu am simțit că acesta ar fi fost un semn că aș putea fi un antreprenor.
Am mai descărcat și camioane cu țigări oprite în vamă. Mai târziu am început să lucrez în radio, în anul 1999, în primul an de facultate.”
„Am apucat să fac business din foame. Din dorința de a câștiga”
„În primii ani de facultate mama îmi dădea 2 lei pe zi. Doi lei erau suficienți bani pentru o călătorie cu troleibuzul și șase țigări „Cosmos”. Mama mai mult nu-și putea permite să îmi dea și am încercat altceva să lucrez, până am dat de computer.
Totul a început atunci, cu 15 ani în urmă. Acum am reinvetat asta într-o formulă nouă, am adus la un alt nivel de calitate. Atunci mi-a părut că asta este o chestie care poate să-mi permită să dezvolt anumite modele de business.
SVETLANA JAPALAU, DIRECTORUL BRD MOLDOVA
„Calea în carieră a început, de fapt, când aveam 20 de ani. Atunci a venit pe lumea fiica mea. Maternitatea a fost o revelație unică pentru mine. Fiica mea a fost din prima clipă de când am știut că va veni pe lume, o sursă nesecată de inspirație pentru, elementar, de a trăi viața intens și cu folos. Și, da, mi-am luat rolul de mamă în serios, am renunțat fără regrete la tot ce înseamnă viață de adolescent, și, pur și simplu, mi-am suflecat mânicile, ca să-mi câștig existența. M-am încăpățînat să devin independentă financiar, chiar dacă părinții mei au insistat, la un moment dat, să absolvesc mai întâi facultatea, și mai apoi să mă auto-susțin financiar. Așa am învățat că indiferent cât de dificilă nu ar fi perioada, experiența prin care pot să trec, mereu, dar mereu există soluții. Și ține de voința personală să te ridici și să mergi mai departe, cu curaj și încredere”.
„Primul meu job, n-ai să mă crezi... trei luni am fost fericită de a mi se oferi posibilitatea să mătur și să spăl scările într-un cămin muncitoresc. Mă trezeam dimineața la cinci, ca să nu mă vadă nimeni, și la fugă făceam curat. Cred că primeam pe atunci 25 de lei, dar pentru mine era o întreagă fericire.”