Cu mai bine de 10 ani în urmă, pe lângă instanțele judiciare și de arbitraj, în Moldova a mai apărut și figura intermediarului special – mediatorul.
Oamenii de afaceri de la noi au obținut, altfel, o nouă metodă de a-și rezolva problemele apărute la soluționarea litigiilor, însă medierea așa și nu a devenit populară la noi. Deși procedurile de conciliere sînt considerate relativ ieftine, confidențiale și informale, în prezent nu mai mult de 6% dintre antreprenorii moldoveni apelează la acestea. Și, în pofida creșterii treptate a cererii pentru acest tip de serviciu, majoritatea absolută a specialiștilor consideră că recursul în masă al companiilor către intermediari este încă departe.
Mediatorul pe post de intermediar
Prima lege privind medierea a intrat în vigoare în iulie 2008, iar peste șapte ani, în iulie, 2015, ea a fost înlocuită cu o lege nouă cu aceeași denumire. În prezent, în Moldova această metodă de soluționare a conflictelor încă nu s-a extins suficient de mult. Totuși, unele ONG-uri și companii juridice o folosesc pe larg în practica lor și au acumulat chiar o anumită experiență în domeniu.
Mediator profesionist poate deveni orice cetățean moldovean apt de muncă, fără antecedente penale, cu o reputație impecabilă, care a absolvit cursul special de formare profesională, după care a fost și atestat. Nu este obligatorie absolvirea unei facultăți de drept, e suficient să obții licența și instruirea specială. În aceleași condiții, mediatori pot deveni cetățenii străini ori apatrizii. Ministerul justiției a comunicat pentru Noi.md că în Moldova există un mare decalaj între numărul mediatorilor înregistrați și cei care activează de facto. În prezent, în țară avem înregistrați 881 mediatori, în realitate activează doar 171. Unde mai pui că, din numărul total de specialiști în mediere, 21 și-au sistat temporar activitatea.
Specialiștii văd una dintre cauzele acestei situații în lipsa interesului constant pentru serviciile de mediere și în ignoranța populației. Mediatorul Diana Ciobanu menționează, că în Moldova la serviciile de mediere se apelează extrem de rar, din diverse motive. Potrivit ei, unii dintre cei care ar putea fi interesați de aceste servicii nici nu cunosc despre existența lor. Asta în timp ce multe părți interesate, inclusiv antreprenori și avocați, au o atitudine sceptică și repetă că contestatarii au dreptul să continue ”acțiunile militare” în instanță. Multora le pare că, în condițiile noastre, medierea nu va lua foc – adesea lipsa de încredere a părților este prea mare. Adepții medierii susțin că dacă a fost încheiată o înțelegere, pe care unul dintre contestatari nu o îndeplinește, oponentul are mai multe șanse să obțină cîștig de cauză în instanță sau arbitraj, deoarece aceasta poate fi recunoscută drept dovadă directă sau indirectă.
Investigațiile sociologice arată că în mediul de afaceri medierea intră treptat în modă. Chiar dacă în Moldova doar 6% dintre antreprenori apelează la mediatori pentru a soluționa litigiile, 72% dintre respondenți declară că ar fi interesați de acest gen de servicii. Sondajul a fost efectuat în perioada ianuarie-martie 2019 printre 65 de companii din sfera serviciilor, comerț, finanțe, agricultură și producere. Rezultatele au fost prezentate în martie, la conferința de lansare a celei de-a patra faze a proiectului ”Perspectivele medierii și ale arbitrajului comercial în RM”.
S-a dovedit că 20% dintre oamenii de afaceri preferă să apeleze la instanțele de judecată și să utilizeze alte metode tradiționale de soluționare a litigiilor. Majoritatea (73%) caută posibilitatea de soluționare a problemei prin terțe persoane. În opinia experților, aceștia pot fi utilizatori potențiali ai serviciilor de mediere. Sondajul a arătat că pe parcursul unui an, 60% au cîte 5 litigii, 17% - mai puțin de 10, iar 18,5% - mai puțin de 25.
Circa jumătate dintre respondenți cheltuie anual pentru soluționarea litigiilor 5 – 20 mii de lei, 32% - 5-10 mii de lei, 18,5% - 10-20 mii de lei. În două treimi dintre cazuri, conflictele se iscă între antreprenori, 20% - cu diverse structuri ale statului, 32% - cu alte persoane. Participanții la sondaj au menționat că în 37% dintre cazuri problema se rezolvă timp de o lună, în 28% - șase luni, 21% - un an.
Medierea, ca regulă, permite obținerea unui rezultat mai rapid. Spre exemplu, în SUA și un șir de țări europene, un mediator experimentat are nevoie, pentru a soluționa problema, de o zi de muncă (plus perioada întrevederilor de pregătire și familiarizare cu documentele). În Moldova, mediatorul poate finisa în mai puțin de o lună un proces, care în arbitraj ar dura 9-10 luni.
În centrul conflictului
Medierea (de la latinescul „mediatio„) –este procesul în care un intermediar independent ajută părțile aflate în conflict să rezolve problema prin negocieri directe. Implementarea acestei metode de soluționare a conflictelor ar fi apărut în SUA. Medierea apărut la începutul anilor 90 ai secolului trecut cînd instanțele erau supraîncărcate cu dosare, iar serviciile avocaților – foarte scumpe. Mecanismul permite reducerea termenelor de soluționare a litigiilor și simplificarea procedurilor de împăcare fără implicarea judecătorului. Pe de o parte, instanțele judiciare erau eliberate de fluxul prea mare de dosare, pe de altă parte, deoarece deciziile erau luate de comun acord, era redus numărul deciziilor judecătorești neexecutate.
În ultimul timp, la noi tot mai des se discută despre popularizarea medierii, deoarece judecătorii se plîng mereu pe numărul în creștere a dosarelor care nu pot fi examinate în termeni rezonabili. Are de suferit nu numai operativitatea, dar și calitatea justiției. Pentru că nu se isprăvesc, judecătorii fac trimitere la țările europene, unde în ajutorul justiției vin formele nejudiciare de reglare a conflictelor, care devin obișnuite în litigiile civile, dar și în cauzele penale.
Cei de la Consiliul pentru mediere cred că, într-o perspectivă apropiată, aceste servicii vor fi foarte căutate pe piața internă. Părțile pot apela la mediatori dacă negocierile părților aflate în conflict ajung în impas, partenerii se ceartă dar doresc să păstreze businessul sau dacă procesul judiciar promite să fie unul foarte costisitor și de lungă durată, iar șansele unui succes – minime. Medierea permite părților să depășească impasul cu pierderi minime financiare, de reputație și de timp și să păstreze relațiile de parteneriat, în timp ce după audierea în instanță, ca regulă, relațiile încetează, iar pierderile sînt mult mai mari.
Este vorba despre participanții neutri, care regizează negocierile, evidențiază esența conflictului și interesele veritabile ale părților, precum și ajută părțile să ajungă la o înțelegere. Dar nu impun vre-o soluție proprie: cu implicarea mediatorului, părțile încheie un acord benevol de împăcare. Conform legii, părțile medierii (cetățeni sau persoane juridice) pot apela la această metodă de soluționare a conflictului inclusiv după deschiderea procesului în instanță sau arbitraj, la orice etapă ar fi.
Printre avantajele principale ale acestei metode, juriștii numesc confidențialitatea: spre deosebire de dosarele judiciare, procedurile cu implicarea mediatorilor nu devin publice. Așa că părțile pot dezvălui informații, pe care nu le-ar fi dezvăluit în instanță. Probabil aceasta permite discuțiile mai libere și sporește șansele de împăcare.
Mediatorii spun că există multe exemple care demonstrează că implicarea mediatorilor adesea poate fi decisivă. Un partener care administrează o companie juridică chișinăueană ne-a relatat, că la restructurarea unei întreprinderi moldovenești mari, proprietarii ei au încălcat drepturile acționarilor minoritari ai companiei-fiice. De facto, transferul activelor principale transforma ”fiica” într-o întreprindere neprofitabilă și devaloriza cotele-părți ale minoritarilor. Printre păgubași era un șir de fonduri de investiții, cărora li s-a propus să-și răscumpere acțiunile la un preț de două ori mai mic decît cel de piață.
Nemulțumiții au apelat la instanță, unde procesul a durat un an. Examinarea cazului se apropia de final și atunci a apărut intermediarul, care a propus părților să se înțeleagă. În rezultat, deși nu a fost semnat un acord, minoritarilor li s-a propus să convertească pachetele în acțiunile întreprinderii restructurate, cu un coeficient acceptabil. Minoritarii nu aveau șanse să obțină cîștig de cauză – dacă conflictul s-ar fi dezvoltat pe altă cale, ei ar fi rămas cu nimic.
Medierea: benevol sau forțat
Argumentul principal al adepților medierii este practica mondială. În multe țări, la fuzionarea companiilor, mediația este aplicată în diverse situații: la divizare, la fuzionarea companiilor, în conflictele locatorilor cu locatarii, comanditarilor cu antreprenorii, chiar și în procesele penale. Conform statisticii internaționale, prin mediere trec 25–50% dintre litigii. Împăcarea devine posibilă în 80% dintre cazuri.
Medierea demult a devenit un business serios, în fiecare țară ea este practicată de zeci de structuri de stat și companii private. În Anglia, Australia, SUA, Franța, Canada, Belgia, Brazilia, Germania, Grecia, Argentina și un șir de alte țări, instanțele chiar au împuternicirea să impună părților metodele alternative (nejudiciare) de soluționare a conflictelor. A fost foarte mediatizat cazul în care compania ”British Railways” se judeca în Anglia și instanța a ”prescris” medierea, dar compania a refuzat. Urmările au fost foarte serioase: deși ”British Railways” a avut cîștig de cauză, judecătorul a decis că costurile judiciare de mai multe milioane de lire vor fi recuperate nu din contul perdanților, dar de la această companie – pentru că ea a ignorat medierea.
Adesea, de mediere se ocupă organizațiile obștești: camerele industriale și de comerț, institutele de mediere, centrele de mediere și asociațiile mediatorilor. În acest business activează judecătorii demisionari (în SUA și Anglia),consilierii judiciari pentru soluționarea litigiilor (în Canada) judecătorii în serviciu (în Canada și SUA ), politicieni și juriști (în Germania), precum și specialiști certificați în metode alternative de soluționare a conflictelor (în majoritatea țărilor).
Peste hotare, serviciile mediatorilor pot costa între $50 și $1200/oră, mizele depind de suma litigiului, numărul participanților și calificarea mediatorului. Spre exemplu, la centrul italian de soluționare alternativă a litigiilor, clienții achită doar dacă ajung la o înțelegere (cca 1% din suma litigiului). Unul dintre cele mai scumpe și populare este considerat ”Centre for Effective Dispute Resolution”, unde mizele ajung la 4 mii lire/zi (asta în timp ce, în scopuri publicitare, unele dosare se efectuează gratis). În tot cazul, e mult mai ieftin decît examinarea în instanță.
În Moldova, onorariul mediatorului este obiectul negocierilor dintre mediator și părțile conflictuale. Legea spune că achitarea serviciilor de mediere este determinată de natura conflictului, însă remunerarea trebuie să acopere cheltuielile mediatorului. Legea interzice achitarea onorariilor înainte de încheierea contractului, pentru discuția inițială și recomandările oferite părților. Ca regulă, părțile suportă în egală măsură cheltuielile de mediere, dacă contractul nu prevede altceva.
Mediatorii menționează, că în ultimul timp a sporit substanțial numărul proceselor mediatizate cu succes în Moldova. Totuși, adesea părțile nu se pot înțelege. Experții consideră că acest lucru se datorează legislației imperfecte și lipsei pîrghiilor de influență asupra infractorilor. În SUA, conform legii, instanțele pot trimite forțat dosarele pentru mediere, legea prevede o formă combinată benevol-obligatorie de soluționare a conflictelor. Inițial, judecătorul este intermediarul, însă dacă părțile nu se înțeleg, începe procedura de arbitraj.
Specialiștii în mediere cred că în viitorul apropiat vor fi făcuți următorii pași legislativi în vederea reglementării acțiunilor de mediere, după care numărul proceselor reușite de mediere va spori. În opinia multor experți, este evident că pe piața moldovenească serviciile de mediere vor prinde rădăcini nu foarte degrabă. În pofida creșterii treptate a cererii pentru aceste servicii, majoritatea absolută a specialiștilor crede că e departe vremea, în care companiile vor apela masiv la serviciile mediatorilor.
© Victor Surujiu
Cu mai bine de 10 ani în urmă, pe lângă instanțele judiciare și de arbitraj, în Moldova a mai apărut și figura intermediarului special – mediatorul.
Oamenii de afaceri de la noi au obținut, altfel, o nouă metodă de a-și rezolva problemele apărute la soluționarea litigiilor, însă medierea așa și nu a devenit populară la noi. Deși procedurile de conciliere sînt considerate relativ ieftine, confidențiale și informale, în prezent nu mai mult de 6% dintre antreprenorii moldoveni apelează la acestea. Și, în pofida creșterii treptate a cererii pentru acest tip de serviciu, majoritatea absolută a specialiștilor consideră că recursul în masă al companiilor către intermediari este încă departe.
Mediatorul pe post de intermediar
Prima lege privind medierea a intrat în vigoare în iulie 2008, iar peste șapte ani, în iulie, 2015, ea a fost înlocuită cu o lege nouă cu aceeași denumire. În prezent, în Moldova această metodă de soluționare a conflictelor încă nu s-a extins suficient de mult. Totuși, unele ONG-uri și companii juridice o folosesc pe larg în practica lor și au acumulat chiar o anumită experiență în domeniu.
Mediator profesionist poate deveni orice cetățean moldovean apt de muncă, fără antecedente penale, cu o reputație impecabilă, care a absolvit cursul special de formare profesională, după care a fost și atestat. Nu este obligatorie absolvirea unei facultăți de drept, e suficient să obții licența și instruirea specială. În aceleași condiții, mediatori pot deveni cetățenii străini ori apatrizii. Ministerul justiției a comunicat pentru Noi.md că în Moldova există un mare decalaj între numărul mediatorilor înregistrați și cei care activează de facto. În prezent, în țară avem înregistrați 881 mediatori, în realitate activează doar 171. Unde mai pui că, din numărul total de specialiști în mediere, 21 și-au sistat temporar activitatea.
Specialiștii văd una dintre cauzele acestei situații în lipsa interesului constant pentru serviciile de mediere și în ignoranța populației. Mediatorul Diana Ciobanu menționează, că în Moldova la serviciile de mediere se apelează extrem de rar, din diverse motive. Potrivit ei, unii dintre cei care ar putea fi interesați de aceste servicii nici nu cunosc despre existența lor. Asta în timp ce multe părți interesate, inclusiv antreprenori și avocați, au o atitudine sceptică și repetă că contestatarii au dreptul să continue ”acțiunile militare” în instanță. Multora le pare că, în condițiile noastre, medierea nu va lua foc – adesea lipsa de încredere a părților este prea mare. Adepții medierii susțin că dacă a fost încheiată o înțelegere, pe care unul dintre contestatari nu o îndeplinește, oponentul are mai multe șanse să obțină cîștig de cauză în instanță sau arbitraj, deoarece aceasta poate fi recunoscută drept dovadă directă sau indirectă.
Investigațiile sociologice arată că în mediul de afaceri medierea intră treptat în modă. Chiar dacă în Moldova doar 6% dintre antreprenori apelează la mediatori pentru a soluționa litigiile, 72% dintre respondenți declară că ar fi interesați de acest gen de servicii. Sondajul a fost efectuat în perioada ianuarie-martie 2019 printre 65 de companii din sfera serviciilor, comerț, finanțe, agricultură și producere. Rezultatele au fost prezentate în martie, la conferința de lansare a celei de-a patra faze a proiectului ”Perspectivele medierii și ale arbitrajului comercial în RM”.
S-a dovedit că 20% dintre oamenii de afaceri preferă să apeleze la instanțele de judecată și să utilizeze alte metode tradiționale de soluționare a litigiilor. Majoritatea (73%) caută posibilitatea de soluționare a problemei prin terțe persoane. În opinia experților, aceștia pot fi utilizatori potențiali ai serviciilor de mediere. Sondajul a arătat că pe parcursul unui an, 60% au cîte 5 litigii, 17% - mai puțin de 10, iar 18,5% - mai puțin de 25.
Circa jumătate dintre respondenți cheltuie anual pentru soluționarea litigiilor 5 – 20 mii de lei, 32% - 5-10 mii de lei, 18,5% - 10-20 mii de lei. În două treimi dintre cazuri, conflictele se iscă între antreprenori, 20% - cu diverse structuri ale statului, 32% - cu alte persoane. Participanții la sondaj au menționat că în 37% dintre cazuri problema se rezolvă timp de o lună, în 28% - șase luni, 21% - un an.
Medierea, ca regulă, permite obținerea unui rezultat mai rapid. Spre exemplu, în SUA și un șir de țări europene, un mediator experimentat are nevoie, pentru a soluționa problema, de o zi de muncă (plus perioada întrevederilor de pregătire și familiarizare cu documentele). În Moldova, mediatorul poate finisa în mai puțin de o lună un proces, care în arbitraj ar dura 9-10 luni.
În centrul conflictului
Medierea (de la latinescul „mediatio„) –este procesul în care un intermediar independent ajută părțile aflate în conflict să rezolve problema prin negocieri directe. Implementarea acestei metode de soluționare a conflictelor ar fi apărut în SUA. Medierea apărut la începutul anilor 90 ai secolului trecut cînd instanțele erau supraîncărcate cu dosare, iar serviciile avocaților – foarte scumpe. Mecanismul permite reducerea termenelor de soluționare a litigiilor și simplificarea procedurilor de împăcare fără implicarea judecătorului. Pe de o parte, instanțele judiciare erau eliberate de fluxul prea mare de dosare, pe de altă parte, deoarece deciziile erau luate de comun acord, era redus numărul deciziilor judecătorești neexecutate.
În ultimul timp, la noi tot mai des se discută despre popularizarea medierii, deoarece judecătorii se plîng mereu pe numărul în creștere a dosarelor care nu pot fi examinate în termeni rezonabili. Are de suferit nu numai operativitatea, dar și calitatea justiției. Pentru că nu se isprăvesc, judecătorii fac trimitere la țările europene, unde în ajutorul justiției vin formele nejudiciare de reglare a conflictelor, care devin obișnuite în litigiile civile, dar și în cauzele penale.
Cei de la Consiliul pentru mediere cred că, într-o perspectivă apropiată, aceste servicii vor fi foarte căutate pe piața internă. Părțile pot apela la mediatori dacă negocierile părților aflate în conflict ajung în impas, partenerii se ceartă dar doresc să păstreze businessul sau dacă procesul judiciar promite să fie unul foarte costisitor și de lungă durată, iar șansele unui succes – minime. Medierea permite părților să depășească impasul cu pierderi minime financiare, de reputație și de timp și să păstreze relațiile de parteneriat, în timp ce după audierea în instanță, ca regulă, relațiile încetează, iar pierderile sînt mult mai mari.
Este vorba despre participanții neutri, care regizează negocierile, evidențiază esența conflictului și interesele veritabile ale părților, precum și ajută părțile să ajungă la o înțelegere. Dar nu impun vre-o soluție proprie: cu implicarea mediatorului, părțile încheie un acord benevol de împăcare. Conform legii, părțile medierii (cetățeni sau persoane juridice) pot apela la această metodă de soluționare a conflictului inclusiv după deschiderea procesului în instanță sau arbitraj, la orice etapă ar fi.
Printre avantajele principale ale acestei metode, juriștii numesc confidențialitatea: spre deosebire de dosarele judiciare, procedurile cu implicarea mediatorilor nu devin publice. Așa că părțile pot dezvălui informații, pe care nu le-ar fi dezvăluit în instanță. Probabil aceasta permite discuțiile mai libere și sporește șansele de împăcare.
Mediatorii spun că există multe exemple care demonstrează că implicarea mediatorilor adesea poate fi decisivă. Un partener care administrează o companie juridică chișinăueană ne-a relatat, că la restructurarea unei întreprinderi moldovenești mari, proprietarii ei au încălcat drepturile acționarilor minoritari ai companiei-fiice. De facto, transferul activelor principale transforma ”fiica” într-o întreprindere neprofitabilă și devaloriza cotele-părți ale minoritarilor. Printre păgubași era un șir de fonduri de investiții, cărora li s-a propus să-și răscumpere acțiunile la un preț de două ori mai mic decît cel de piață.
Nemulțumiții au apelat la instanță, unde procesul a durat un an. Examinarea cazului se apropia de final și atunci a apărut intermediarul, care a propus părților să se înțeleagă. În rezultat, deși nu a fost semnat un acord, minoritarilor li s-a propus să convertească pachetele în acțiunile întreprinderii restructurate, cu un coeficient acceptabil. Minoritarii nu aveau șanse să obțină cîștig de cauză – dacă conflictul s-ar fi dezvoltat pe altă cale, ei ar fi rămas cu nimic.
Medierea: benevol sau forțat
Argumentul principal al adepților medierii este practica mondială. În multe țări, la fuzionarea companiilor, mediația este aplicată în diverse situații: la divizare, la fuzionarea companiilor, în conflictele locatorilor cu locatarii, comanditarilor cu antreprenorii, chiar și în procesele penale. Conform statisticii internaționale, prin mediere trec 25–50% dintre litigii. Împăcarea devine posibilă în 80% dintre cazuri.
Medierea demult a devenit un business serios, în fiecare țară ea este practicată de zeci de structuri de stat și companii private. În Anglia, Australia, SUA, Franța, Canada, Belgia, Brazilia, Germania, Grecia, Argentina și un șir de alte țări, instanțele chiar au împuternicirea să impună părților metodele alternative (nejudiciare) de soluționare a conflictelor. A fost foarte mediatizat cazul în care compania ”British Railways” se judeca în Anglia și instanța a ”prescris” medierea, dar compania a refuzat. Urmările au fost foarte serioase: deși ”British Railways” a avut cîștig de cauză, judecătorul a decis că costurile judiciare de mai multe milioane de lire vor fi recuperate nu din contul perdanților, dar de la această companie – pentru că ea a ignorat medierea.
Adesea, de mediere se ocupă organizațiile obștești: camerele industriale și de comerț, institutele de mediere, centrele de mediere și asociațiile mediatorilor. În acest business activează judecătorii demisionari (în SUA și Anglia),consilierii judiciari pentru soluționarea litigiilor (în Canada) judecătorii în serviciu (în Canada și SUA ), politicieni și juriști (în Germania), precum și specialiști certificați în metode alternative de soluționare a conflictelor (în majoritatea țărilor).
Peste hotare, serviciile mediatorilor pot costa între $50 și $1200/oră, mizele depind de suma litigiului, numărul participanților și calificarea mediatorului. Spre exemplu, la centrul italian de soluționare alternativă a litigiilor, clienții achită doar dacă ajung la o înțelegere (cca 1% din suma litigiului). Unul dintre cele mai scumpe și populare este considerat ”Centre for Effective Dispute Resolution”, unde mizele ajung la 4 mii lire/zi (asta în timp ce, în scopuri publicitare, unele dosare se efectuează gratis). În tot cazul, e mult mai ieftin decît examinarea în instanță.
În Moldova, onorariul mediatorului este obiectul negocierilor dintre mediator și părțile conflictuale. Legea spune că achitarea serviciilor de mediere este determinată de natura conflictului, însă remunerarea trebuie să acopere cheltuielile mediatorului. Legea interzice achitarea onorariilor înainte de încheierea contractului, pentru discuția inițială și recomandările oferite părților. Ca regulă, părțile suportă în egală măsură cheltuielile de mediere, dacă contractul nu prevede altceva.
Mediatorii menționează, că în ultimul timp a sporit substanțial numărul proceselor mediatizate cu succes în Moldova. Totuși, adesea părțile nu se pot înțelege. Experții consideră că acest lucru se datorează legislației imperfecte și lipsei pîrghiilor de influență asupra infractorilor. În SUA, conform legii, instanțele pot trimite forțat dosarele pentru mediere, legea prevede o formă combinată benevol-obligatorie de soluționare a conflictelor. Inițial, judecătorul este intermediarul, însă dacă părțile nu se înțeleg, începe procedura de arbitraj.
Specialiștii în mediere cred că în viitorul apropiat vor fi făcuți următorii pași legislativi în vederea reglementării acțiunilor de mediere, după care numărul proceselor reușite de mediere va spori. În opinia multor experți, este evident că pe piața moldovenească serviciile de mediere vor prinde rădăcini nu foarte degrabă. În pofida creșterii treptate a cererii pentru aceste servicii, majoritatea absolută a specialiștilor crede că e departe vremea, în care companiile vor apela masiv la serviciile mediatorilor.
© Victor Surujiu