Există tulburări emoționale care îi afectează preponderent pe cei aflați în top și middle management, cu mențiunea că e important de evidențiat diferența dintre cele două categorii. Tot mai multe studii arată că angajații care suferă cel mai des de anxietate și depresie sunt middle-managerii, în proporție semnificativ mai mare decât restul angajaților sau decât cei din top management. Un potențial motiv ar fi faptul că persoanele aflate în acele roluri intermediare, între cei care iau deciziile și cei care trebuie să le execute, tind să aibă pe umeri o responsabilitate foarte mare, însă nu și recompense financiare și profesionale pe măsură.
Asta nu înseamnă că managerii de top nu se confruntă cu tulburări emoționale. Tot anxietatea și depresia sunt principalele probleme psihologice cu care se confruntă aceștia, totul fiind îngreunat de faptul că o persoană într-o asemenea poziție trebuie să afișeze o permanentă imagine de lider și de om stăpân pe orice situație.
Burnoutul apare atunci când efectele fizice și psihologice ale stresului ajung la un nivel atât de ridicat încât persoana în cauză devine incapabilă de a avea o viață normală. Epuizarea fizică ajunge în punctul în care orice acțiune pare o povară, iar problemele de motivare și concentrare fac dificilă relaționarea cu cei din jur. Lipsa capacității de efort și a motivației are, bineînțeles, repercusiuni și la locul de muncă.
De obicei, locul de muncă este chiar principalul factor declanșator al burnoutului. Programul prea lung, lipsa unui raport echilibrat între responsabilități și recompense sau lipsa elementului de colegialitate între angajați duc la acest fenomen, care nu este o uriașă povară doar pentru indivizi, ci și pentru companii. Însă, deseori, responsabilii cu resursele umane din companii nu reușesc să depisteze la timp aceste simptome.
Cât de mult contează felul în care un om aflat în câmpul muncii se lasă copleșit de greutățile de acasă? Mult timp, cele două au fost complet separate, în sensul că problemele de la serviciu erau rezolvate la serviciu, iar cele personale, în timpul liber. Tehnologia a amestecat însă cele două lumi din ce în ce mai mult, în ultimii ani. Astfel, s-a ajuns în situația în care un număr mare de angajați primește e-mailuri în timpul liber, perturbând relaxarea provocată de o activitate plăcută. Este valabilă și reciproca, ușurința comunicării și apariția rețelelor de socializare perturbând concentrarea angajatului asupra sarcinilor profesionale.
Există medii „elitiste” care predispun la dedublare, dublu limbaj, în sensul că la job pretinzi că ești într-un fel, așa cum se așteaptă de la tine, și doar în plan personal îți permiți să îți dezvălui adevărata personalitate. Este adevărat că unele medii profesionale necesită o anumită conduită, fie că aceasta se potrivește sau nu cu personalitatea angajatului, în special în joburile unde există contact direct cu publicul. O diferență prea mare între adevărata personalitate a cuiva și felul în care trebuie să se prezinte la serviciu dăunează în multe cazuri atât pe plan profesional, cât și personal.
Există tulburări emoționale care îi afectează preponderent pe cei aflați în top și middle management, cu mențiunea că e important de evidențiat diferența dintre cele două categorii. Tot mai multe studii arată că angajații care suferă cel mai des de anxietate și depresie sunt middle-managerii, în proporție semnificativ mai mare decât restul angajaților sau decât cei din top management. Un potențial motiv ar fi faptul că persoanele aflate în acele roluri intermediare, între cei care iau deciziile și cei care trebuie să le execute, tind să aibă pe umeri o responsabilitate foarte mare, însă nu și recompense financiare și profesionale pe măsură.
Asta nu înseamnă că managerii de top nu se confruntă cu tulburări emoționale. Tot anxietatea și depresia sunt principalele probleme psihologice cu care se confruntă aceștia, totul fiind îngreunat de faptul că o persoană într-o asemenea poziție trebuie să afișeze o permanentă imagine de lider și de om stăpân pe orice situație.
Burnoutul apare atunci când efectele fizice și psihologice ale stresului ajung la un nivel atât de ridicat încât persoana în cauză devine incapabilă de a avea o viață normală. Epuizarea fizică ajunge în punctul în care orice acțiune pare o povară, iar problemele de motivare și concentrare fac dificilă relaționarea cu cei din jur. Lipsa capacității de efort și a motivației are, bineînțeles, repercusiuni și la locul de muncă.
De obicei, locul de muncă este chiar principalul factor declanșator al burnoutului. Programul prea lung, lipsa unui raport echilibrat între responsabilități și recompense sau lipsa elementului de colegialitate între angajați duc la acest fenomen, care nu este o uriașă povară doar pentru indivizi, ci și pentru companii. Însă, deseori, responsabilii cu resursele umane din companii nu reușesc să depisteze la timp aceste simptome.
Cât de mult contează felul în care un om aflat în câmpul muncii se lasă copleșit de greutățile de acasă? Mult timp, cele două au fost complet separate, în sensul că problemele de la serviciu erau rezolvate la serviciu, iar cele personale, în timpul liber. Tehnologia a amestecat însă cele două lumi din ce în ce mai mult, în ultimii ani. Astfel, s-a ajuns în situația în care un număr mare de angajați primește e-mailuri în timpul liber, perturbând relaxarea provocată de o activitate plăcută. Este valabilă și reciproca, ușurința comunicării și apariția rețelelor de socializare perturbând concentrarea angajatului asupra sarcinilor profesionale.
Există medii „elitiste” care predispun la dedublare, dublu limbaj, în sensul că la job pretinzi că ești într-un fel, așa cum se așteaptă de la tine, și doar în plan personal îți permiți să îți dezvălui adevărata personalitate. Este adevărat că unele medii profesionale necesită o anumită conduită, fie că aceasta se potrivește sau nu cu personalitatea angajatului, în special în joburile unde există contact direct cu publicul. O diferență prea mare între adevărata personalitate a cuiva și felul în care trebuie să se prezinte la serviciu dăunează în multe cazuri atât pe plan profesional, cât și personal.