Este elementul care permite ca persoana să identifice și să solicite ajutor și susținere, direct și eficient, persoanelor potrivite și să mențină o relație la dezvoltarea căreia să participe. Vorbim despre încrederea în sine.
Ca și în activitățile de învățare, și în viața de zi cu zi, o persoană poate să-și utilizeze la maximum potențialul când știe că are în spate, sau alături, oameni la care poate apela pentru susținere emoțională. Încrederea în sine se formează din prima zi de viață, când copilul găsește mama ca o condiție de supraviețuire în condiții optime, când aceasta îi asigură nevoile primare de dezvoltare și se percepe pe sine în oglindă cu aceasta. Mama este figura primară de atașament de la care copilul învață să caute și să obțină suport și îndeplinirea nevoilor primare și de siguranță.
Astfel că a fi atașat creează și dezvoltă încrederea în sine, și nu este un element derizoriu, așa cum, poate, preconceput este considerat. Nevoia de atașament este o nevoie primară și necesară pentru o dezvoltare optimă. Când atașamentul lipsește, când figura primară de atașament lipsește, este prea preocupată de asigurarea propriilor nevoi și nu mai are putere să identifice cererile copilului, când îngrijirea este brutală sau periodică și ulterior susținerea familiei este inadecvată, iar copilul sugar învață să nu mai ceară, pentru că nu are cine să-l ajute, atunci atașamentul creat este nesigur și nu mai oferă puterea dezvoltării încrederii în sine, pe care se poate construi sănătos autonomia.
În diverse roluri
Ulterior dezvoltării atașamentului sigur se dezvoltă încrederea în sine în urma interacțiunilor sociale, educaționale și profesionale, având la bază respectul familiei pentru opțiunile personale, simțul responsabilității și capacitatea lor de a se descurca în lume, fiind capabilă să intre în diverse roluri pe care situația în care se află le cere începând din copilărie și până la viața adultă. De exemplu, o femeie autonomă și atentă la nevoile celorlalți, care a oferit suport și ajutor de câte ori a putut este capabilă să exprime, să solicite și să primească ajutor în momentul devenirii în rol de mamă și se poate baza pe susținerea persoanelor apropiate. Tot astfel, un manager sau un coleg poate să fi susținut sau să fi asigurat un climat sigur de dezvoltare și încurajare, și este acum capabil să solicite ajutor pentru a fi și el susținut în mod potrivit pentru depășirea unor dificultăți.
Nu în ultimul rând, o persoană cu o funcționare sănătoasă este capabilă să schimbe rolurile în mod adaptat atunci când situația se schimbă. Este capabilă să funcționeze optim în mod independent, dar se simte bine și în situații de dependență, fiind aptă să mențină încrederea în situații nesigure!
Este elementul care permite ca persoana să identifice și să solicite ajutor și susținere, direct și eficient, persoanelor potrivite și să mențină o relație la dezvoltarea căreia să participe. Vorbim despre încrederea în sine.
Ca și în activitățile de învățare, și în viața de zi cu zi, o persoană poate să-și utilizeze la maximum potențialul când știe că are în spate, sau alături, oameni la care poate apela pentru susținere emoțională. Încrederea în sine se formează din prima zi de viață, când copilul găsește mama ca o condiție de supraviețuire în condiții optime, când aceasta îi asigură nevoile primare de dezvoltare și se percepe pe sine în oglindă cu aceasta. Mama este figura primară de atașament de la care copilul învață să caute și să obțină suport și îndeplinirea nevoilor primare și de siguranță.
Astfel că a fi atașat creează și dezvoltă încrederea în sine, și nu este un element derizoriu, așa cum, poate, preconceput este considerat. Nevoia de atașament este o nevoie primară și necesară pentru o dezvoltare optimă. Când atașamentul lipsește, când figura primară de atașament lipsește, este prea preocupată de asigurarea propriilor nevoi și nu mai are putere să identifice cererile copilului, când îngrijirea este brutală sau periodică și ulterior susținerea familiei este inadecvată, iar copilul sugar învață să nu mai ceară, pentru că nu are cine să-l ajute, atunci atașamentul creat este nesigur și nu mai oferă puterea dezvoltării încrederii în sine, pe care se poate construi sănătos autonomia.
În diverse roluri
Ulterior dezvoltării atașamentului sigur se dezvoltă încrederea în sine în urma interacțiunilor sociale, educaționale și profesionale, având la bază respectul familiei pentru opțiunile personale, simțul responsabilității și capacitatea lor de a se descurca în lume, fiind capabilă să intre în diverse roluri pe care situația în care se află le cere începând din copilărie și până la viața adultă. De exemplu, o femeie autonomă și atentă la nevoile celorlalți, care a oferit suport și ajutor de câte ori a putut este capabilă să exprime, să solicite și să primească ajutor în momentul devenirii în rol de mamă și se poate baza pe susținerea persoanelor apropiate. Tot astfel, un manager sau un coleg poate să fi susținut sau să fi asigurat un climat sigur de dezvoltare și încurajare, și este acum capabil să solicite ajutor pentru a fi și el susținut în mod potrivit pentru depășirea unor dificultăți.
Nu în ultimul rând, o persoană cu o funcționare sănătoasă este capabilă să schimbe rolurile în mod adaptat atunci când situația se schimbă. Este capabilă să funcționeze optim în mod independent, dar se simte bine și în situații de dependență, fiind aptă să mențină încrederea în situații nesigure!