Imi este relativ greu sa lucrez cu liste si agende, insa le folosesc din ce in ce mai mult, chiar si atunci cand ultimul lucru de care am chef este sa ma apuc sa scriu o pagina intreaga cu tot ceea ce am de facut intr-o zi. Insa, in acelasi timp, o astfel de lista e singura care ma ajuta sa bifez aproape tot ce mi-am propus la inceput de zi. Nu fac asta fiindca am memoria slaba, ci pentru ca imi iau un angajament scris fata de mine si fata de munca pe care o fac. Iar listele si agendele au fost motorul care au declansat o rutina productiva a muncii.
"Menirea noastra in viata nu e sa ne transformam in ceea ce credem ca ar trebui sa fie idealul nostru, ci sa aflam cine suntem deja si sa implinim asta.
Daca am fost nascuti sa pictam, e sarcina noastra sa devenim pictori.
Daca am fost nascuti sa rasturnam ordinea ignorantei si a nedreptatii in lume, e slujba noastra sa ne dam seama de asta si sa ne punem pe treaba." - Steven Pressfield, The War of Art
Atunci cand eram mica, nu suportam sa fac ordine. In marea dezordine din sertare, din dulapul cu carti, din biroul in care se ascundeau toate caietele si manualele, descifram de fiecare data o ordine numai a mea, stiam unde se afla fiecare lucru si citeam o harta vazuta numai de mine. Ori de cate ori incepeam sa organizez lucrurile (sertarul, plin cu cele mai nevazute si neobisnuite maruntisuri din lume, era cosmarul meu), terminam prin a avea in fata un birou sau un dulap aranjat, ordonat, dar total necunoscut mie. In ordinea perfecta in care stralucea, il priveam cu raceala si ca pe un strain.
Se spune si se pare ca s-au facut si studii in aceasta privinta, firile mai dezorganizate tind sa fie si cele mai creative. Insa nu intotdeauna dezordinea ajuta sau stimuleaza creativitatea. Fiindca dincolo de talent, dincolo de creativitate, trebuie sa existe si factorul munca. Iar in vreme ce dezordinea poate sa ajute creativitatea, tot ea poate sa ne oboseasca teribil si sa ne transforme in oameni mult prea stresati pentru a mai fi si creativi.
Cu trecerea anilor, ordinea a devenit un lucru necesar. Pe masura ce numarul de responsabilitati din viata de adult crestea, cu atat mai mult imi dadeam seama ca am nevoie sa devin un om din ce in ce mai organizat. Si rolul cel mai important in aceasta transformare l-a avut intelegerea faptului ca atunci cand alte lucruri par sa scape de sub control, ordinea in casa va insemna si o minte clara care va lua decizii mult mai bune.
Iar acum, despre scris!
Scrisul intra in randurile activitatilor care necesita un nivel crescut de creativitate. Si pentru ca tine numai de decizia noastra de a scrie, fara a avea oprelisti prea mari (avem nevoie de un pix si o foaie sau de un computer, pana la urma), e si una dintre acele munci pe care le amanam fiindca sta in puterea noastra sa facem asta.
Si cand vine vorba de obiective si de termene autoimpuse, cu atat mai greu ne va fi sa indeplinim la timp sarcinile respective daca nu suntem organizati. Dar nu imposibil. Iar creativitatea poate fi ademenita, oricat de greu ni se pare uneori.
Un pas gresit pe care il fac multi dintre cei care scriu il reprezinta “programul” stabilit in functie de inspiratie. Cu alte cuvinte, scriem, deci muncim, doar atunci cand ne loveste inspiratia. Si acest obicei e partial justificat: cu cat cautam mai inversunati inspiratia, cu atat ni se pare ca aceasta s-a ascuns definitiv de noi.
Insa cei mai productivi oameni lucreaza dupa un program, se asaza la birou si incep sa lucreze. Inspiratia, in astfel de situatii, nu mai face mofturi. Soseste, cu alte cuvinte, pentru ca a inceput programul. Si, odata invatata sa functioneze astfel, va respecta ora impusa de noi.
Bineinteles ca vor mai fi si exceptii, insa chiar si in acele situatii in care cuvintele se incapataneaza sa aiba o ordine cu totul diferita de cea pe care ne-o dorim, putem gasi modalitati de a lucra, de a ne juca poate cu unele tehnici, de a incepe sa scriem la un alt proiect etc. Dar sa nu ne ridicam de la masa de lucru incercand sa cautam inspiratia in toata saptamana care va urma.
Dar daca ceea ce scriem nu e suficient de bun?
Cu exceptia cazurilor in care scriem despre lucruri batute in cuie, obiectivitatea noastra cu privire la ceea ce am scris nu isi face intotdeauna meseria. Asa se face ca ne putem trezi in fata mai multor pagini scrise la finalul unei zile de munca, fara sa fim convinsi ca am facut ce trebuia sau ca munca noastra va avea rezultatele scontate. Dar chiar si spiritul obiectiv se educa, iar asta vine tot din munca si din feedback-ul pe care il primim de la cei cu mai multa experienta. Atelierele de creative writing ajuta la fel de mult sa dezvoltam un spirit critic si obiectiv si, totodata, sa ne depasim teama.
Munca si succesul
O perspectiva extrem de interesanta pe care am descoperit-o in cartea lui Steven Pressfield,Razboiul artei, se refera la modul in care intelegem succesul. Pentru cei mai multi dintre noi, succesul e reprezentat de un obiectiv pe care il atingem sau nu. Poate fi statutul social, financiar, obtinerea unui job anume, renumele intr-un anumit domeniu si asa mai departe. Insa ceea ce Pressfield remarca e ca succesul reprezinta o urmare a muncii pe care o facem. Profesionistii, spune el, se concentreaza pe a munci si nu asupra rezultatelor care pot sau nu sa apara.
Sigur ca o sa spunem ca nu putem munci fara recompense, fara rezultate. Insa, in acelasi timp, trebuie sa avem incredere si sa stim ca atunci cand muncim cu pasiune si nu ne incrancenam sa vanam anumite obiective, rezultatele dorite nu vor intarzia sa apara. Iar implinirea cea mai mare, tocmai atunci cand nu ne concentram pe rezultate, vine din munca pe care o facem zi de zi. Calitatea ei e un rezultat in sine.
In final, iata ce fac unii dintre cei mai productivi oameni care scriu: isi iau munca in serios, lucreaza dupa un program bine stabilit si pe care il respecta cu strictete, sunt dedicati acestei meserii pe termen lung, isi dau seama ce castiguri sau pierderi sunt in joc, sunt platiti pentru ceea ce fac si sunt buni la ceea ce fac.
Poate ca la inceputul acestui drum inspiratia va fi cea care ne va ghida. Insa e esential ca in cele din urma sa ajungem sa controlam noi inspiratia si sa ii impunem un program. Temeri, frici, obstacole in acest domeniu?
Imi este relativ greu sa lucrez cu liste si agende, insa le folosesc din ce in ce mai mult, chiar si atunci cand ultimul lucru de care am chef este sa ma apuc sa scriu o pagina intreaga cu tot ceea ce am de facut intr-o zi. Insa, in acelasi timp, o astfel de lista e singura care ma ajuta sa bifez aproape tot ce mi-am propus la inceput de zi. Nu fac asta fiindca am memoria slaba, ci pentru ca imi iau un angajament scris fata de mine si fata de munca pe care o fac. Iar listele si agendele au fost motorul care au declansat o rutina productiva a muncii.
"Menirea noastra in viata nu e sa ne transformam in ceea ce credem ca ar trebui sa fie idealul nostru, ci sa aflam cine suntem deja si sa implinim asta.
Daca am fost nascuti sa pictam, e sarcina noastra sa devenim pictori.
Daca am fost nascuti sa rasturnam ordinea ignorantei si a nedreptatii in lume, e slujba noastra sa ne dam seama de asta si sa ne punem pe treaba." - Steven Pressfield, The War of Art
Atunci cand eram mica, nu suportam sa fac ordine. In marea dezordine din sertare, din dulapul cu carti, din biroul in care se ascundeau toate caietele si manualele, descifram de fiecare data o ordine numai a mea, stiam unde se afla fiecare lucru si citeam o harta vazuta numai de mine. Ori de cate ori incepeam sa organizez lucrurile (sertarul, plin cu cele mai nevazute si neobisnuite maruntisuri din lume, era cosmarul meu), terminam prin a avea in fata un birou sau un dulap aranjat, ordonat, dar total necunoscut mie. In ordinea perfecta in care stralucea, il priveam cu raceala si ca pe un strain.
Se spune si se pare ca s-au facut si studii in aceasta privinta, firile mai dezorganizate tind sa fie si cele mai creative. Insa nu intotdeauna dezordinea ajuta sau stimuleaza creativitatea. Fiindca dincolo de talent, dincolo de creativitate, trebuie sa existe si factorul munca. Iar in vreme ce dezordinea poate sa ajute creativitatea, tot ea poate sa ne oboseasca teribil si sa ne transforme in oameni mult prea stresati pentru a mai fi si creativi.
Cu trecerea anilor, ordinea a devenit un lucru necesar. Pe masura ce numarul de responsabilitati din viata de adult crestea, cu atat mai mult imi dadeam seama ca am nevoie sa devin un om din ce in ce mai organizat. Si rolul cel mai important in aceasta transformare l-a avut intelegerea faptului ca atunci cand alte lucruri par sa scape de sub control, ordinea in casa va insemna si o minte clara care va lua decizii mult mai bune.
Iar acum, despre scris!
Scrisul intra in randurile activitatilor care necesita un nivel crescut de creativitate. Si pentru ca tine numai de decizia noastra de a scrie, fara a avea oprelisti prea mari (avem nevoie de un pix si o foaie sau de un computer, pana la urma), e si una dintre acele munci pe care le amanam fiindca sta in puterea noastra sa facem asta.
Si cand vine vorba de obiective si de termene autoimpuse, cu atat mai greu ne va fi sa indeplinim la timp sarcinile respective daca nu suntem organizati. Dar nu imposibil. Iar creativitatea poate fi ademenita, oricat de greu ni se pare uneori.
Un pas gresit pe care il fac multi dintre cei care scriu il reprezinta “programul” stabilit in functie de inspiratie. Cu alte cuvinte, scriem, deci muncim, doar atunci cand ne loveste inspiratia. Si acest obicei e partial justificat: cu cat cautam mai inversunati inspiratia, cu atat ni se pare ca aceasta s-a ascuns definitiv de noi.
Insa cei mai productivi oameni lucreaza dupa un program, se asaza la birou si incep sa lucreze. Inspiratia, in astfel de situatii, nu mai face mofturi. Soseste, cu alte cuvinte, pentru ca a inceput programul. Si, odata invatata sa functioneze astfel, va respecta ora impusa de noi.
Bineinteles ca vor mai fi si exceptii, insa chiar si in acele situatii in care cuvintele se incapataneaza sa aiba o ordine cu totul diferita de cea pe care ne-o dorim, putem gasi modalitati de a lucra, de a ne juca poate cu unele tehnici, de a incepe sa scriem la un alt proiect etc. Dar sa nu ne ridicam de la masa de lucru incercand sa cautam inspiratia in toata saptamana care va urma.
Dar daca ceea ce scriem nu e suficient de bun?
Cu exceptia cazurilor in care scriem despre lucruri batute in cuie, obiectivitatea noastra cu privire la ceea ce am scris nu isi face intotdeauna meseria. Asa se face ca ne putem trezi in fata mai multor pagini scrise la finalul unei zile de munca, fara sa fim convinsi ca am facut ce trebuia sau ca munca noastra va avea rezultatele scontate. Dar chiar si spiritul obiectiv se educa, iar asta vine tot din munca si din feedback-ul pe care il primim de la cei cu mai multa experienta. Atelierele de creative writing ajuta la fel de mult sa dezvoltam un spirit critic si obiectiv si, totodata, sa ne depasim teama.
Munca si succesul
O perspectiva extrem de interesanta pe care am descoperit-o in cartea lui Steven Pressfield,Razboiul artei, se refera la modul in care intelegem succesul. Pentru cei mai multi dintre noi, succesul e reprezentat de un obiectiv pe care il atingem sau nu. Poate fi statutul social, financiar, obtinerea unui job anume, renumele intr-un anumit domeniu si asa mai departe. Insa ceea ce Pressfield remarca e ca succesul reprezinta o urmare a muncii pe care o facem. Profesionistii, spune el, se concentreaza pe a munci si nu asupra rezultatelor care pot sau nu sa apara.
Sigur ca o sa spunem ca nu putem munci fara recompense, fara rezultate. Insa, in acelasi timp, trebuie sa avem incredere si sa stim ca atunci cand muncim cu pasiune si nu ne incrancenam sa vanam anumite obiective, rezultatele dorite nu vor intarzia sa apara. Iar implinirea cea mai mare, tocmai atunci cand nu ne concentram pe rezultate, vine din munca pe care o facem zi de zi. Calitatea ei e un rezultat in sine.
In final, iata ce fac unii dintre cei mai productivi oameni care scriu: isi iau munca in serios, lucreaza dupa un program bine stabilit si pe care il respecta cu strictete, sunt dedicati acestei meserii pe termen lung, isi dau seama ce castiguri sau pierderi sunt in joc, sunt platiti pentru ceea ce fac si sunt buni la ceea ce fac.
Poate ca la inceputul acestui drum inspiratia va fi cea care ne va ghida. Insa e esential ca in cele din urma sa ajungem sa controlam noi inspiratia si sa ii impunem un program. Temeri, frici, obstacole in acest domeniu?