Desigur, cea mai eficientă metodă este de a exersa în fața oglinzii, dar ce te faci când la interviu sau în public te cuprind emoțiile? Iată un ghid pentru a-ți controla starea de spirit.
Oricât de mult te-ai pregăti pentru un interviu, ticurile verbale (ăăă, deci, așadar), nu dau o impresie bună recrutorului. Ce-i drept, nu ai la îndemână o înregistrare ca să te auzi, dar reacțiile persoanei din fața ta te pot demotiva. Dacă vorbești în public, feedback-ul este și mai acid.
De unde vin ticurile verbale
Cel mai important este să înțelegi de ce folosești ticurile verbale. Harvard University deschide acest subiect într-un articol și detaliază motivele. Cea mai simplă explicație este că am fost condiționați să răspundem la întrebări imediat încă de la o vârstă fragedă. Când un adult ne punea o întrebare, trebuia să răspundem imediat fie pentru că ne doream să arătăm respect, fie pentru că ne era frică de ce s-ar întâmpla dacă nu am răspunde. În consecință, simțim presiunea a vorbi fără a fi neapărat pregătiți. Există două locuri în care apare frecvent cuvintele de „umplutură”: la începutul unei declarații și între idei. Când folosești „deci, ăăăă”, te gândești verbal. Cu alte cuvinte, îți pregătești procesul de gândire. Jeremey Donovan, autor al cărții „Cum să ții o prezentare TED” spune că oamenii folosesc ticurile verbale atunci când nu se simt confortabil cu tăcerea sau nu au încredere în ei. Înarmat cu aceste informații, este ușor să înțelegi că cea mai bună modalitate de a evita utilizarea cuvintelor de „umplutură” este să taci pentru moment.
Ce-i drept, public speaking-ul este practic o artă și nu se învață în facultate. Dar se modelează și perfecționează. Ține de practică și de perseverență. Rezervă câteva minute pentru a asculta câțiva prezentatori de televiziune, cum ar fi Oprah Winfrey, câțiva speakeri cunoscuți (pe plan local Melania Medeleanu poate fi un model) și vei vedea că sunt convingători tocmai prin faptul că vorbesc clar și fluent.
Cum să corectezi ticurile verbale
Primul pas este să elimini presiunea asupra ta care te îndeamnă să fii la fel ca speakerii celebri. Cel mai important este să înveți din tehnicile lor de vorbit în public.
Relaxarea: ești la o întâlnire cu un prieten dintr-o companie
Ticurile verbale sunt frecvente când ești nervos. Gândește pozitiv, persoana din fața ta este tot un om, iar întâlnirea poate fi amicală. Contează doar să renunți la ideea că la interviu este un teritoriu ofensiv.
Pregătirea: citește, gândește-te la ce vei răspunde
Desigur, cheia pentru a evita ticurile verbale este informația. Cu cât ești mai documentat și mai pregătit, cu atât ești mai convingător. Este important să știi ce vrei să spui și să adaptezi repede răspunsurile în gând în funcție de întrebare.
Încrederea în tine: renunță la a reproduce întocmai informația din hârtii
Formulează răspunsurile sub forma unor povești care să te caracterizeze. Nu încerca să reproduci textele pe care le-ai citit despre companie sau textul din CV la care ai muncit câteva ore bune. Dependența de anumite texte arată neîncredere în sine și ticurile verbale sunt mult mai frecvente când nu ai încredere în tine.
Răbdarea și pauzele: oferă-ți timp să gândești
Ai dreptul la câteva secunde de gândire înainte de a răspunde. Atât timp cât pauzele nu sunt prea lungi, învață să le folosești în avantajul tău. Te vor ajuta să începi răspunsul cu încredere în voce și să-l continui în același ton.
Desigur, cea mai eficientă metodă este de a exersa în fața oglinzii, dar ce te faci când la interviu sau în public te cuprind emoțiile? Iată un ghid pentru a-ți controla starea de spirit.
Oricât de mult te-ai pregăti pentru un interviu, ticurile verbale (ăăă, deci, așadar), nu dau o impresie bună recrutorului. Ce-i drept, nu ai la îndemână o înregistrare ca să te auzi, dar reacțiile persoanei din fața ta te pot demotiva. Dacă vorbești în public, feedback-ul este și mai acid.
De unde vin ticurile verbale
Cel mai important este să înțelegi de ce folosești ticurile verbale. Harvard University deschide acest subiect într-un articol și detaliază motivele. Cea mai simplă explicație este că am fost condiționați să răspundem la întrebări imediat încă de la o vârstă fragedă. Când un adult ne punea o întrebare, trebuia să răspundem imediat fie pentru că ne doream să arătăm respect, fie pentru că ne era frică de ce s-ar întâmpla dacă nu am răspunde. În consecință, simțim presiunea a vorbi fără a fi neapărat pregătiți. Există două locuri în care apare frecvent cuvintele de „umplutură”: la începutul unei declarații și între idei. Când folosești „deci, ăăăă”, te gândești verbal. Cu alte cuvinte, îți pregătești procesul de gândire. Jeremey Donovan, autor al cărții „Cum să ții o prezentare TED” spune că oamenii folosesc ticurile verbale atunci când nu se simt confortabil cu tăcerea sau nu au încredere în ei. Înarmat cu aceste informații, este ușor să înțelegi că cea mai bună modalitate de a evita utilizarea cuvintelor de „umplutură” este să taci pentru moment.
Ce-i drept, public speaking-ul este practic o artă și nu se învață în facultate. Dar se modelează și perfecționează. Ține de practică și de perseverență. Rezervă câteva minute pentru a asculta câțiva prezentatori de televiziune, cum ar fi Oprah Winfrey, câțiva speakeri cunoscuți (pe plan local Melania Medeleanu poate fi un model) și vei vedea că sunt convingători tocmai prin faptul că vorbesc clar și fluent.
Cum să corectezi ticurile verbale
Primul pas este să elimini presiunea asupra ta care te îndeamnă să fii la fel ca speakerii celebri. Cel mai important este să înveți din tehnicile lor de vorbit în public.
Relaxarea: ești la o întâlnire cu un prieten dintr-o companie
Ticurile verbale sunt frecvente când ești nervos. Gândește pozitiv, persoana din fața ta este tot un om, iar întâlnirea poate fi amicală. Contează doar să renunți la ideea că la interviu este un teritoriu ofensiv.
Pregătirea: citește, gândește-te la ce vei răspunde
Desigur, cheia pentru a evita ticurile verbale este informația. Cu cât ești mai documentat și mai pregătit, cu atât ești mai convingător. Este important să știi ce vrei să spui și să adaptezi repede răspunsurile în gând în funcție de întrebare.
Încrederea în tine: renunță la a reproduce întocmai informația din hârtii
Formulează răspunsurile sub forma unor povești care să te caracterizeze. Nu încerca să reproduci textele pe care le-ai citit despre companie sau textul din CV la care ai muncit câteva ore bune. Dependența de anumite texte arată neîncredere în sine și ticurile verbale sunt mult mai frecvente când nu ai încredere în tine.
Răbdarea și pauzele: oferă-ți timp să gândești
Ai dreptul la câteva secunde de gândire înainte de a răspunde. Atât timp cât pauzele nu sunt prea lungi, învață să le folosești în avantajul tău. Te vor ajuta să începi răspunsul cu încredere în voce și să-l continui în același ton.