Potrivit Asociaţiei ”Juriştii pentru Drepturile Omului”, în anul 2007, reclamantul Bogdan Mihai Bărbulescu a fost informat de angajator că comunicările prin Yahoo Messenger i-au fost monitorizate şi că înregistrările demonstrează că el a folosit internetul în scopuri personale. Reclamantul a răspuns în scris că el a folosit acest serviciu doar în scopuri profesionale. El a prezentat transcrierea comunicărilor sale, inclusiv transcrierea mesajelor cu fratele său şi cu logodnica vizând chestiuni personale.
Angajatorul a încetat contractul de muncă cu reclamantul pentru încălcarea reglementărilor interne ale companiei, care interziceau utilizarea resurselor în scopuri personale. Reclamantul a contestat decizia angajatorului în instanţa de judecată, invocând că decizia de încetare a contractului este nulă pe motivul că angajatorul, prin accesarea comunicărilor, i-a încălcat dreptul la corespondenţă, contrar Constituţiei şi Codului penal.
Cererea reclamantului a fost respinsă pe motivul că angajatorul a respectat procedurile de concediere prevăzute de Codul muncii şi că acesta a fost informat în mod corespunzător de reglementările interne ale companiei. Reclamantul a declarat apel, invocând că poşta electronică este protejată de articolul 8, dreptul la respectul vieţii private şi de familie, locuinţă şi corespondenţă.
Prin decizia definitivă din 17 iunie 2008 Curtea de apel a respins apelul reclamantului, făcând trimitere la legislaţia UE, reţinând că conduita angajatorului a fost rezonabilă şi că monitorizarea comunicărilor reclamantului a fost unica metodă de a stabili dacă a avut loc o încălcare disciplinară.
Bărbatul s-a plâns la CEDO, iar Curtea a constatat că nu a avut loc violarea articolului 8 din Convenţie, concluzionând că instanţele naţionale au asigurat un echilibru just dintre drepturile reclamantului la respectul vieţii private şi corespondenţei, şi interesele angajatorului. Ea a notat că a fost implicată viaţa privată şi corespondenţa, totuşi monitorizarea de către angajator a comunicărilor acestuia a fost rezonabilă în contextul procedurilor disciplinare.
Nemulțumit de hotărâre, reclamantul a cerut ca acestă cauză să fie referită Marii Camere. Astfel, prin hotărârea acesteia, s-a constat că a avut loc violarea articolului 8 din Convenţie.
Curtea a concluzionat că comunicările de la locul de muncă pot fi acoperite de conceptele de viaţă privată şi corespondenţă. Ea a notat, în particular, că deşi era discutabil dacă în lumina reglementărilor restrictive ale angajatorului a folosirii internetului, reclamantul putea să aibă o aşteptare rezonabilă a intimităţii, despre care el a fost informat, instrucţiunile angajatorului nu pot reduce viaţa privată socială la locul de muncă la zero. Dreptul la respectul vieţii private şi a intimităţii corespondenţei continuă să existe, chiar dacă poate fi restricţionat în măsura necesităţii.
Curtea a concluzionat că autorităţile naţionale nu au protejat în mod adecvat dreptul reclamantului la respectul vieţii sale private şi a corespondenţei şi, în consecinţă, au eşuat să asigure un echilibru just dintre interesele concurente.
Potrivit Asociaţiei ”Juriştii pentru Drepturile Omului”, în anul 2007, reclamantul Bogdan Mihai Bărbulescu a fost informat de angajator că comunicările prin Yahoo Messenger i-au fost monitorizate şi că înregistrările demonstrează că el a folosit internetul în scopuri personale. Reclamantul a răspuns în scris că el a folosit acest serviciu doar în scopuri profesionale. El a prezentat transcrierea comunicărilor sale, inclusiv transcrierea mesajelor cu fratele său şi cu logodnica vizând chestiuni personale.
Angajatorul a încetat contractul de muncă cu reclamantul pentru încălcarea reglementărilor interne ale companiei, care interziceau utilizarea resurselor în scopuri personale. Reclamantul a contestat decizia angajatorului în instanţa de judecată, invocând că decizia de încetare a contractului este nulă pe motivul că angajatorul, prin accesarea comunicărilor, i-a încălcat dreptul la corespondenţă, contrar Constituţiei şi Codului penal.
Cererea reclamantului a fost respinsă pe motivul că angajatorul a respectat procedurile de concediere prevăzute de Codul muncii şi că acesta a fost informat în mod corespunzător de reglementările interne ale companiei. Reclamantul a declarat apel, invocând că poşta electronică este protejată de articolul 8, dreptul la respectul vieţii private şi de familie, locuinţă şi corespondenţă.
Prin decizia definitivă din 17 iunie 2008 Curtea de apel a respins apelul reclamantului, făcând trimitere la legislaţia UE, reţinând că conduita angajatorului a fost rezonabilă şi că monitorizarea comunicărilor reclamantului a fost unica metodă de a stabili dacă a avut loc o încălcare disciplinară.
Bărbatul s-a plâns la CEDO, iar Curtea a constatat că nu a avut loc violarea articolului 8 din Convenţie, concluzionând că instanţele naţionale au asigurat un echilibru just dintre drepturile reclamantului la respectul vieţii private şi corespondenţei, şi interesele angajatorului. Ea a notat că a fost implicată viaţa privată şi corespondenţa, totuşi monitorizarea de către angajator a comunicărilor acestuia a fost rezonabilă în contextul procedurilor disciplinare.
Nemulțumit de hotărâre, reclamantul a cerut ca acestă cauză să fie referită Marii Camere. Astfel, prin hotărârea acesteia, s-a constat că a avut loc violarea articolului 8 din Convenţie.
Curtea a concluzionat că comunicările de la locul de muncă pot fi acoperite de conceptele de viaţă privată şi corespondenţă. Ea a notat, în particular, că deşi era discutabil dacă în lumina reglementărilor restrictive ale angajatorului a folosirii internetului, reclamantul putea să aibă o aşteptare rezonabilă a intimităţii, despre care el a fost informat, instrucţiunile angajatorului nu pot reduce viaţa privată socială la locul de muncă la zero. Dreptul la respectul vieţii private şi a intimităţii corespondenţei continuă să existe, chiar dacă poate fi restricţionat în măsura necesităţii.
Curtea a concluzionat că autorităţile naţionale nu au protejat în mod adecvat dreptul reclamantului la respectul vieţii sale private şi a corespondenţei şi, în consecinţă, au eşuat să asigure un echilibru just dintre interesele concurente.