Un avocat, care activează în nordul țării, și-a dat o clientă în judecată pentru a încasa onorariul de succes. Apărătorul s-a adresat în instanță și a motivat că, potrivit contractului de asistenţă juridică, a convenit cu pârâta să presteze asistenţă juridică, într-un dosar împotriva Consiliul raional Drochia cu privire la încasarea valorii bunurilor confiscate. Astfel, asistenţa juridică consta în perfectarea cererii de chemare în judecată, a cererii de apel, a cererii de recurs, a referinţei la apel şi/sau recurs.
Potrivit contractului, clientul urma a fi obligat faţă de avocat la plata onorariului de succes de 15 % din valoarea acţiunii admise. Potrivit reclamantului, acesta a depus acţiune în prima instanţă, care a fost respinsă. Ulterior a formulat o cerere de apel către Curtea de Apel Bălţi, care a fost respinsă. Recursul înaintat de către reclamant în numele clientei sale la fel a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie.
Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la pârâtă în beneficiul său a onorariului pentru asistenţa juridică efectiv prestată în sumă de 14.000 lei şi a cheltuielilor de judecată care constau din taxa de stat achitată.
Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, cererea de chemare în judecată s-a respins ca nefondată. La fel s-a întâmplat și la Curtea de Apel Bălți.
Instanţa de apel a precizat că prin contractul de asistenţă juridică părţile nu au stabilit careva plăţi pentru asistenţa juridică şi în asemenea condiţii clienta nu are obligaţia de plată a onorariului, or, aceasta a fost înţelegerea părţilor care nu poate fi modificată. De asemenea, instanţa de apel a precizat că nici onorariul de succes nu urmează a fi încasat din contul intimate. Apărătorul a depus recurs, care la fel a fost respins. Curtea Supremă de Justiție a precizat că toate criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului. Și asta pentru că acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Un avocat, care activează în nordul țării, și-a dat o clientă în judecată pentru a încasa onorariul de succes. Apărătorul s-a adresat în instanță și a motivat că, potrivit contractului de asistenţă juridică, a convenit cu pârâta să presteze asistenţă juridică, într-un dosar împotriva Consiliul raional Drochia cu privire la încasarea valorii bunurilor confiscate. Astfel, asistenţa juridică consta în perfectarea cererii de chemare în judecată, a cererii de apel, a cererii de recurs, a referinţei la apel şi/sau recurs.
Potrivit contractului, clientul urma a fi obligat faţă de avocat la plata onorariului de succes de 15 % din valoarea acţiunii admise. Potrivit reclamantului, acesta a depus acţiune în prima instanţă, care a fost respinsă. Ulterior a formulat o cerere de apel către Curtea de Apel Bălţi, care a fost respinsă. Recursul înaintat de către reclamant în numele clientei sale la fel a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie.
Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la pârâtă în beneficiul său a onorariului pentru asistenţa juridică efectiv prestată în sumă de 14.000 lei şi a cheltuielilor de judecată care constau din taxa de stat achitată.
Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, cererea de chemare în judecată s-a respins ca nefondată. La fel s-a întâmplat și la Curtea de Apel Bălți.
Instanţa de apel a precizat că prin contractul de asistenţă juridică părţile nu au stabilit careva plăţi pentru asistenţa juridică şi în asemenea condiţii clienta nu are obligaţia de plată a onorariului, or, aceasta a fost înţelegerea părţilor care nu poate fi modificată. De asemenea, instanţa de apel a precizat că nici onorariul de succes nu urmează a fi încasat din contul intimate. Apărătorul a depus recurs, care la fel a fost respins. Curtea Supremă de Justiție a precizat că toate criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului. Și asta pentru că acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.