Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Concedierea din cauza stării de sănătate
Angajatorul mi-a dat de înțeles că aș putea fi concediat pe motiv de sănătate. Deși am unele probleme cu sănătatea, vreau să știu dacă există vreo soluție pentru a-mi continua activitatea?
Eugen Verstiuc, Chișinău
Concedierea salariatului din motive de sănătate se admite numai în cazul scăderii stabile a capacității de muncă sau dacă executarea obligațiilor de muncă îi este interzisă ori este periculoasă pentru alți salariați sau pentru cetățenii pe care îi deservește. Scăderea capacității muncii a salariatului nu întotdeauna duce la concediere. În anumite cazuri, în funcție de gradul pierderii capacității de muncă, salariatul, conform certificatului medical, necesită sau solicită acordarea unei munci mai ușoare. În asemenea cazuri, angajatorul este obligat să asigure transferarea salariatului, cu consimțământul în scris al acestuia, la o altă muncă, ce nu îi este contraindicată. Art. 74 alin. (2) din Codul muncii dispune că, dacă la întreprindere lipsește un loc de muncă corespunzător, la care salariatul ar putea fi transferat, contractul individual de muncă va fi desfăcut în temeiul art. 86 alin. (1) lit. d). Astfel, o asemenea concediere este interzisă dacă transferarea lucrătorului, cu consimțământul lui, la o altă muncă este posibilă.
Codul muncii reglementează și situațiile în care salariatul refuză acest transfer. Potrivit aceluiași articol din Codul muncii, dacă salariatul refuză transferul la o altă muncă corespunzătoare stării sănătății lui, acesta este concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. x), adică în legătură cu refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă din motive de sănătate, conform certificatului medical.
Concediul neplătit și durata acestuia
În ce cazuri poate fi acordat concediul neplătit? Care este durata maximă sau de câte ori, pe parcursul unui an calendaristic, poate fi acordat un astfel de concediu?
Maria Nichita, Cantemir
Un astfel de concediu poate fi acordat salariatului numai la solicitarea acestuia. Art. 120 din Codul muncii dispune în acest sens că, din motive familiale, precum şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 120 de zile calendaristice. Concediul neplătit cu durată de până la 120 de zile calendaristice poate fi acordat salariatului în mod repetat pe parcursul unui an calendaristic, dacă solicitantul de fiecare dată dispune de motive întemeiate.
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Concedierea din cauza stării de sănătate
Angajatorul mi-a dat de înțeles că aș putea fi concediat pe motiv de sănătate. Deși am unele probleme cu sănătatea, vreau să știu dacă există vreo soluție pentru a-mi continua activitatea?
Eugen Verstiuc, Chișinău
Concedierea salariatului din motive de sănătate se admite numai în cazul scăderii stabile a capacității de muncă sau dacă executarea obligațiilor de muncă îi este interzisă ori este periculoasă pentru alți salariați sau pentru cetățenii pe care îi deservește. Scăderea capacității muncii a salariatului nu întotdeauna duce la concediere. În anumite cazuri, în funcție de gradul pierderii capacității de muncă, salariatul, conform certificatului medical, necesită sau solicită acordarea unei munci mai ușoare. În asemenea cazuri, angajatorul este obligat să asigure transferarea salariatului, cu consimțământul în scris al acestuia, la o altă muncă, ce nu îi este contraindicată. Art. 74 alin. (2) din Codul muncii dispune că, dacă la întreprindere lipsește un loc de muncă corespunzător, la care salariatul ar putea fi transferat, contractul individual de muncă va fi desfăcut în temeiul art. 86 alin. (1) lit. d). Astfel, o asemenea concediere este interzisă dacă transferarea lucrătorului, cu consimțământul lui, la o altă muncă este posibilă.
Codul muncii reglementează și situațiile în care salariatul refuză acest transfer. Potrivit aceluiași articol din Codul muncii, dacă salariatul refuză transferul la o altă muncă corespunzătoare stării sănătății lui, acesta este concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. x), adică în legătură cu refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă din motive de sănătate, conform certificatului medical.
Concediul neplătit și durata acestuia
În ce cazuri poate fi acordat concediul neplătit? Care este durata maximă sau de câte ori, pe parcursul unui an calendaristic, poate fi acordat un astfel de concediu?
Maria Nichita, Cantemir
Un astfel de concediu poate fi acordat salariatului numai la solicitarea acestuia. Art. 120 din Codul muncii dispune în acest sens că, din motive familiale, precum şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 120 de zile calendaristice. Concediul neplătit cu durată de până la 120 de zile calendaristice poate fi acordat salariatului în mod repetat pe parcursul unui an calendaristic, dacă solicitantul de fiecare dată dispune de motive întemeiate.