Despre învățarea online se vorbește de foarte mulți ani dar poate că niciodată nu a fost mai prezentă în viața noastră decât în ultimele luni, în contextul actual generat de pandemia COVID 19. Mulți dintre noi am fost puși în situația să învățăm aproape instant să folosim tehnologii noi, să lucrăm în echipă de la distanță, să anulăm călătoriile și să găsim soluții flexibile de comunicare, să găsim echilibrul între muncă și viața personală în contextul în care “acasă” a devenit, în multe cazuri, „biroul” sau spațiul de lucru… Am învățat să facem față incertitudinilor și să transformăm ceea ce părea aproape imposibil într-un nou nivel care ne-a permis nu doar să reducem riscurile, ci și să ne consolidăm încrederea în capacitățile noastre de învățare și de adaptare la neprevăzut.
În același timp, învățarea digitală înseamnă mult mai mult decât livrare a unui conținut, munca și învățarea online ne permit, astăzi, experiențe de învățare colaborativă care rivalizează cu contextul real al unei clase/ grup de învățare sau muncă. Folosim platforme pentru a proiecta și a oferi experiențe de învățare în care timpul și spațiul nu mai au limite, în care cursanții interacționează, se implică și rezolvă provocări reale din mediul profesional. Astfel, în multe organizații, învățarea la locul de muncă a fost posibilă și în acest context epidemiologic, oferind angajaților programe de mentorat, posibilități de explorare a propriei cariere, dezvoltarea și exersarea unor noi abilități din categoria soft-skills.
Ne punem inevitabil și întrebarea dacă învățarea online în timpul pandemiei este o formă veritabilă de învățare sau o soluție de urgență la care am fost nevoiți să apelăm. Unii autori o privesc chiar ca pe cel mai mare experiment de învățare online realizat vreodată în educație. Aspectele negative ale învățării online pot fi descrise prin sintagma “the dark side of technology”. Deși mediul online permite un grad ridicat de flexibilitate și eliminarea granițelor fizice, învățarea fiind posibilă oriunde și în orice moment, rapiditatea cu care a trebuit să ne adaptăm acestor schimbări poate deveni un factor puternic de stres. Cercetătorii vorbesc chiar despre conceptul de tehnostress, definit ca stare psihologică negativă asociată cu utilizarea sau amenințarea utilizării instrumentelor digitale în viitor. Cercetările recente inițiate în întreaga lume despre acest subiect ne vor ajuta să înțelegem în ce măsură amenințarea COVID-19 a dus la dezvoltarea unei noi modalități de muncă și învățare online care pot fi integrate cu succes în activitățile noastre curente, chiar și după ce această amenințare va dispărea.
Despre învățarea online se vorbește de foarte mulți ani dar poate că niciodată nu a fost mai prezentă în viața noastră decât în ultimele luni, în contextul actual generat de pandemia COVID 19. Mulți dintre noi am fost puși în situația să învățăm aproape instant să folosim tehnologii noi, să lucrăm în echipă de la distanță, să anulăm călătoriile și să găsim soluții flexibile de comunicare, să găsim echilibrul între muncă și viața personală în contextul în care “acasă” a devenit, în multe cazuri, „biroul” sau spațiul de lucru… Am învățat să facem față incertitudinilor și să transformăm ceea ce părea aproape imposibil într-un nou nivel care ne-a permis nu doar să reducem riscurile, ci și să ne consolidăm încrederea în capacitățile noastre de învățare și de adaptare la neprevăzut.
În același timp, învățarea digitală înseamnă mult mai mult decât livrare a unui conținut, munca și învățarea online ne permit, astăzi, experiențe de învățare colaborativă care rivalizează cu contextul real al unei clase/ grup de învățare sau muncă. Folosim platforme pentru a proiecta și a oferi experiențe de învățare în care timpul și spațiul nu mai au limite, în care cursanții interacționează, se implică și rezolvă provocări reale din mediul profesional. Astfel, în multe organizații, învățarea la locul de muncă a fost posibilă și în acest context epidemiologic, oferind angajaților programe de mentorat, posibilități de explorare a propriei cariere, dezvoltarea și exersarea unor noi abilități din categoria soft-skills.
Ne punem inevitabil și întrebarea dacă învățarea online în timpul pandemiei este o formă veritabilă de învățare sau o soluție de urgență la care am fost nevoiți să apelăm. Unii autori o privesc chiar ca pe cel mai mare experiment de învățare online realizat vreodată în educație. Aspectele negative ale învățării online pot fi descrise prin sintagma “the dark side of technology”. Deși mediul online permite un grad ridicat de flexibilitate și eliminarea granițelor fizice, învățarea fiind posibilă oriunde și în orice moment, rapiditatea cu care a trebuit să ne adaptăm acestor schimbări poate deveni un factor puternic de stres. Cercetătorii vorbesc chiar despre conceptul de tehnostress, definit ca stare psihologică negativă asociată cu utilizarea sau amenințarea utilizării instrumentelor digitale în viitor. Cercetările recente inițiate în întreaga lume despre acest subiect ne vor ajuta să înțelegem în ce măsură amenințarea COVID-19 a dus la dezvoltarea unei noi modalități de muncă și învățare online care pot fi integrate cu succes în activitățile noastre curente, chiar și după ce această amenințare va dispărea.