Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.
Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.
Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.
Planurile lui Ionel presupun livrarea fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“
”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta - prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“
Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking - este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice - antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“
Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi - încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.
în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“
2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.
Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.
Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.
Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.
Planurile lui Ionel presupun livrarea fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“
”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta - prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“
Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking - este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice - antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“
Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi - încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.
în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“
2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.