Nu e de mirare că am devenit, cu toții, mai mult sau mai puțin conștient, cu sau fără voia noastră, niște creativi. Care își cultivă pe parcurs aptitudini native sau deprinderi învățate de voie ori de nevoie. Gândim creativ, scriem creativ, elaborăm strategii creative, gătim creativ, amenajăm creativ, facem parenting creativ, într-o competiție care uneori aproape că ne face să ne arogăm competențe artistice…
Despre toate acestea în cea de-a doua parte a temei noastre în serial dedicate gândirii creative a liderilor. Cum îi conștientizăm pe oameni să își dezvolte creativitatea, indiferent de profesie sau statut social
Dacă există laboratoare de creativitate atunci înseamnă că ea poate fi cultivată și antrenată. Sociologic vorbind, „creativitatea nu este înnăscută”, susține categoric Vintilă Mihăilescu (foto). „Ea este cultivată – 
sau doar este lăsată să se dezvolte evitând opreliștile de genul Nu fă asta!, Asta nu se face așa!”, completează specialistul în antropologie. În plus, se poate afirma chiar că „creativitatea este o facultate ce trebuie exersată, e ca un mușchi care se atrofiază dacă nu e folosit. Dacă faci totul așa cum ai fost învățat, fără a încerca să găsești o rezolvare alternativă, creativitatea ta nu se va dezvolta niciodată.
Și când modul tău de a face lucrurile va fi reprodus la scară largă de mașini, te vei găsi fără nimic de făcut. Așadar să începem să medităm măcar la asta.
La faptul că nimic nu se face doar „așa, cum s-a mai făcut”,” conchide Iuliana Alexa (foto), digital media specialist. 
Alții susțin că, în ceea ce privește creativitatea, există o componentă înnăscută, care, dacă este corect cultivată, poate atinge cote spectaculoase. Altfel, se atrofiază și rămâne doar la stadiul de potențial manifestat în felul de a ne descurca în viața de zi cu zi. „Unii sunt creativi uimindu-ne cu eficiența lor în relații când colaborează cu cei din jur, alții sunt creativi cu cifrele sau cu spațiile, unii sunt creativi cu mediul natural sau cu tehnologia, alții construiesc cu creativitatea lor spații virtuale, spectacole, trenduri sociale sau alianțe politico-regionale. Creativitatea este în firea noastră, dar mediul în care creștem, învățăm, ne trăim viața și muncim poate să ne-o cultive sau să ne-o ucidă.
Oamenii ajung să nu se simtă creativi și să nu își dezvolte deprinderi pentru a-și exprima constructiv creativitatea atunci când nu se simt liberi, atunci când se simt blocați, amenințați, și-au pierdut speranța 
sau încrederea” explică Viorel Panaite (foto).
Pentru o mai bună înțelegere, Gabriela Lungu (foto) face o paralelă plastică între sport și creativitate. „Mai toți oamenii pot alerga. Desigur, unii mai rapid, alții mai încet. Dar, indiferent de cât de bine alergi în mod natural, dacă te antrenezi cum se cuvine, cu siguranță ajungi un mult mai bun alergător, poate chiar un campion.”
Despre condiționarea genetică a creativității se poate vorbi la nesfârșit. Există chiar generații cărora li se atribuie competențe de creativitate mult mai dezvoltate – millennials, de exemplu, considerați ca fiind mai creativi decat generațiile anterioare. „Într-un fel chiar sunt, în măsura în care, fiind deziluzionați de regulile sistemului, oricare ar fi acesta, preferă din principiu să joace după regulile lor. Dacă îți dorești programatic să fii altfel și să faci altceva, atunci chiar trebuie să devii, într-un fel, creativ”, explică psihosociologul Vintilă Mihăilescu.
Andrei Goșu (foto), de la Ascendis, crede că fiecare generație care vine din urmă tinde, în mod natural, să schimbe lucrurile, iar ca să schimbi lucrurile trebuie să-ți folosești creativitatea. Faptul că se simt confortabil în mediul tehnologic (majoritatea covârșitoare a ideilor care schimbă lumea în acest moment are la bază tehnologia) și educarea (mai degrabă informală) în spiritul diferențierii îi favorizează în a face față noii lumi. „Mi-a plăcut o întrebare pe care am auzit-o într-un proces de recrutare: «cu ce adevăr general acceptat nu sunteți de acord?» Este o întrebare care te provoacă să fii creativ pentru că te forțează să gândești în secvență: „majoritatea oamenilor crede asta, dar eu cred că...”, punctează Andrei Goșu.
La nivel speculativ, Andrei Borțun (foto) crede că este pur și simplu doar o chestiune legată de proporții. „Adică millenials sunt mai creativi pentru că sunt mai puțin riguroși? Sau faptul că sunt mai puțin riguroși îi lasă să fie mai creativi?”, se întreabă inițiatorul AdPrintFestival.
Alți specialiști consideră că fiecare generație este la fel de creativă și inovativă. „Unele generații au creat uneltele din metal, altele electricitatea, mașina de spălat rufe, au creat mijloace pentru că omul să ajungă în spațiu sau să își controleze propriul automobil cu telefonul”, explică Viorel Panaite. În același ton, Gabriela Lungu crede că millennials au doar mai multe mijloace la dispoziție pentru a-și manifesta creativitatea, adică tehnologia cu care au crescut, iar aceasta facilitează în multe feluri expresia creativității.
Creativitatea a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare
Extrapolând de la individ la generații, apoi la culturi, se poate spune că există popoare mai creative decât altele? Se poate vorbi despre o hartă a creativității la nivel mondial?
Experiența internațională a Gabrielei Lungu o îndreptățește să spună că da, dar nu în orice domeniu, ci pe industrii. „În anumite industrii, unele țări sunt considerate mai creative și mai productive decât altele, pentru că au reușit să dezvolte o cultură a creativității în domeniul respectiv și să-și clădească o reputație. Dar nu aș vrea să generalizez, pentru că așa apar prejudecățile... Lucrând în mediu internațional, m-am lovit de multe ori de prejudecăți – ca româncă trebuia să dovedesc mult mai mult că sunt bună în meseria mea decât alți oameni care veneau din țări cu reputație în creativitate”, susține fondatoarea Creative Leadership Lab.
Deși, în calitate de antropolog, Vintilă Mihăilescu se ferește de generalizări, admite că două lucruri pot fi însă afirmate fără teamă de eroare. „Pe de o parte, în societățile «tradiționale» există o presiune mai mare ca lucrurile să fie făcute «după rânduială», în timp ce în societățile moderne și industriale există presiunea inversă, de a se crea permanent noul – ceea ce nu înseamnă cu nu există inventivitate în societățile tradiționale sau conservatorism în cele moderne, dar în forme și doze diferite. Pe de altă parte, creativitatea, în sensul în care discutăm acum, a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare. Ca atare, este stimulată, finanțată, valorizată. Din acest punct de vedere, evident că sunt țări care cumulează mai multă creativitate decât altele. Ceea ce, din nou, nu înseamnă că o creație epocală nu se poate naște te miri unde!”, afirmă reputatul psihosociolog.
Andrei Borțun recunoaște că se vorbește despre culturi mai creative decât altele, că se poate desena și o hartă, dar că această comparație trebuie făcută în legătură cu ceea ce am discutat mai înainte - ,,creativitatea cultivată,” și nu cu cea ,,înnăscută”. „Adică vorbim despre măsura în care o nație a cultivat, organizat, promovat, făurit creativatate. Vorbim probabil atât despre moștenire, tradiții, context în care te naști, cât și despre cum o societate te îndrumă întru a-ți căuta, dezvolta și folosi creativitatea”, conchide inițiatorul Internetics.
Mult mai sceptic se declară Andrei Goșu, care susține că există o corelare directă între calitatea educației dintr-o țară și nivelul creativității. Majoritatea ideilor care schimbă lumea vine din țările care investesc serios în educație. Cum România este țara din UE cu cel mai mic procent din PIB alocat educației, mă îndoiesc serios că nivelul creativității în România este mai ridicat decât în alte țări”, explică managerul Ascendis. (Va urma)
Nu e de mirare că am devenit, cu toții, mai mult sau mai puțin conștient, cu sau fără voia noastră, niște creativi. Care își cultivă pe parcurs aptitudini native sau deprinderi învățate de voie ori de nevoie. Gândim creativ, scriem creativ, elaborăm strategii creative, gătim creativ, amenajăm creativ, facem parenting creativ, într-o competiție care uneori aproape că ne face să ne arogăm competențe artistice…
Despre toate acestea în cea de-a doua parte a temei noastre în serial dedicate gândirii creative a liderilor. Cum îi conștientizăm pe oameni să își dezvolte creativitatea, indiferent de profesie sau statut social
Dacă există laboratoare de creativitate atunci înseamnă că ea poate fi cultivată și antrenată. Sociologic vorbind, „creativitatea nu este înnăscută”, susține categoric Vintilă Mihăilescu (foto). „Ea este cultivată –
sau doar este lăsată să se dezvolte evitând opreliștile de genul Nu fă asta!, Asta nu se face așa!”, completează specialistul în antropologie. În plus, se poate afirma chiar că „creativitatea este o facultate ce trebuie exersată, e ca un mușchi care se atrofiază dacă nu e folosit. Dacă faci totul așa cum ai fost învățat, fără a încerca să găsești o rezolvare alternativă, creativitatea ta nu se va dezvolta niciodată.
Și când modul tău de a face lucrurile va fi reprodus la scară largă de mașini, te vei găsi fără nimic de făcut. Așadar să începem să medităm măcar la asta.
La faptul că nimic nu se face doar „așa, cum s-a mai făcut”,” conchide Iuliana Alexa (foto), digital media specialist.
Alții susțin că, în ceea ce privește creativitatea, există o componentă înnăscută, care, dacă este corect cultivată, poate atinge cote spectaculoase. Altfel, se atrofiază și rămâne doar la stadiul de potențial manifestat în felul de a ne descurca în viața de zi cu zi. „Unii sunt creativi uimindu-ne cu eficiența lor în relații când colaborează cu cei din jur, alții sunt creativi cu cifrele sau cu spațiile, unii sunt creativi cu mediul natural sau cu tehnologia, alții construiesc cu creativitatea lor spații virtuale, spectacole, trenduri sociale sau alianțe politico-regionale. Creativitatea este în firea noastră, dar mediul în care creștem, învățăm, ne trăim viața și muncim poate să ne-o cultive sau să ne-o ucidă.
Oamenii ajung să nu se simtă creativi și să nu își dezvolte deprinderi pentru a-și exprima constructiv creativitatea atunci când nu se simt liberi, atunci când se simt blocați, amenințați, și-au pierdut speranța
sau încrederea” explică Viorel Panaite (foto).
Despre condiționarea genetică a creativității se poate vorbi la nesfârșit. Există chiar generații cărora li se atribuie competențe de creativitate mult mai dezvoltate – millennials, de exemplu, considerați ca fiind mai creativi decat generațiile anterioare. „Într-un fel chiar sunt, în măsura în care, fiind deziluzionați de regulile sistemului, oricare ar fi acesta, preferă din principiu să joace după regulile lor. Dacă îți dorești programatic să fii altfel și să faci altceva, atunci chiar trebuie să devii, într-un fel, creativ”, explică psihosociologul Vintilă Mihăilescu.
Alți specialiști consideră că fiecare generație este la fel de creativă și inovativă. „Unele generații au creat uneltele din metal, altele electricitatea, mașina de spălat rufe, au creat mijloace pentru că omul să ajungă în spațiu sau să își controleze propriul automobil cu telefonul”, explică Viorel Panaite. În același ton, Gabriela Lungu crede că millennials au doar mai multe mijloace la dispoziție pentru a-și manifesta creativitatea, adică tehnologia cu care au crescut, iar aceasta facilitează în multe feluri expresia creativității.
Creativitatea a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare
Extrapolând de la individ la generații, apoi la culturi, se poate spune că există popoare mai creative decât altele? Se poate vorbi despre o hartă a creativității la nivel mondial?
Experiența internațională a Gabrielei Lungu o îndreptățește să spună că da, dar nu în orice domeniu, ci pe industrii. „În anumite industrii, unele țări sunt considerate mai creative și mai productive decât altele, pentru că au reușit să dezvolte o cultură a creativității în domeniul respectiv și să-și clădească o reputație. Dar nu aș vrea să generalizez, pentru că așa apar prejudecățile... Lucrând în mediu internațional, m-am lovit de multe ori de prejudecăți – ca româncă trebuia să dovedesc mult mai mult că sunt bună în meseria mea decât alți oameni care veneau din țări cu reputație în creativitate”, susține fondatoarea Creative Leadership Lab.
Deși, în calitate de antropolog, Vintilă Mihăilescu se ferește de generalizări, admite că două lucruri pot fi însă afirmate fără teamă de eroare. „Pe de o parte, în societățile «tradiționale» există o presiune mai mare ca lucrurile să fie făcute «după rânduială», în timp ce în societățile moderne și industriale există presiunea inversă, de a se crea permanent noul – ceea ce nu înseamnă cu nu există inventivitate în societățile tradiționale sau conservatorism în cele moderne, dar în forme și doze diferite. Pe de altă parte, creativitatea, în sensul în care discutăm acum, a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare. Ca atare, este stimulată, finanțată, valorizată. Din acest punct de vedere, evident că sunt țări care cumulează mai multă creativitate decât altele. Ceea ce, din nou, nu înseamnă că o creație epocală nu se poate naște te miri unde!”, afirmă reputatul psihosociolog.
Andrei Borțun recunoaște că se vorbește despre culturi mai creative decât altele, că se poate desena și o hartă, dar că această comparație trebuie făcută în legătură cu ceea ce am discutat mai înainte - ,,creativitatea cultivată,” și nu cu cea ,,înnăscută”. „Adică vorbim despre măsura în care o nație a cultivat, organizat, promovat, făurit creativatate. Vorbim probabil atât despre moștenire, tradiții, context în care te naști, cât și despre cum o societate te îndrumă întru a-ți căuta, dezvolta și folosi creativitatea”, conchide inițiatorul Internetics.
Mult mai sceptic se declară Andrei Goșu, care susține că există o corelare directă între calitatea educației dintr-o țară și nivelul creativității. Majoritatea ideilor care schimbă lumea vine din țările care investesc serios în educație. Cum România este țara din UE cu cel mai mic procent din PIB alocat educației, mă îndoiesc serios că nivelul creativității în România este mai ridicat decât în alte țări”, explică managerul Ascendis. (Va urma)