În prezent, eJobs găzduiește peste 87 locuri de muncă în care se menționează explicit cuvântul „internship”. Istoric vorbind, în ultimul an, au fost 520 astfel de anunțuri, cu zeci de mii de aplicări în total. În condițiile astea, cum ați putea voi, din perspectiva unor candidați pentru internship, să vă măriți șansele să fiți aleși din cei (în medie) 70 de aplicanți la fiecare anunț? Și mai mult, cum ați putea să vă asigurați că experiența internship-ului e una pozitivă și se transformă într-un job full time la compania la care ați aplicat și mai apoi într-o carieră?
Vreau să vă povestesc despre Gabi. Gabi e un tip foarte tare. Are 27 de ani și acum 5 ani și o lună a început un internship ca front end development („web designer” e o denumire alternativă mai populară) în cadrul companiei la care lucram atunci. Încă nu terminase facultatea, voia să activeze ca intern pe perioada verii și știa câte ceva despre cum merg lucrurile în industria web-ului, pentru că făcuse niște cursuri gratuite de web development în timpul liber, acasă, și își mai exersase skill-urile cu mici proiecte personale la care lucra cu prietenii dintr-un ONG. Ca toți oamenii aflați la început de drum, avea un set limitat de abilități, însă ca mulți oameni tineri și plini de ambiție, avea dorința și disponibilitatea să învețe să fie un bun profesionist. Așa că Gabi a fost exact ce ne-a trebuit și a pus bazele unei cariere care s-a dovedit a fi de succes. Asta e povestea lui și a multor altor oameni ca el.
Naratorul acestei povești e un om căruia îi vine destul de greu să se caracterizeze. Am încercat dezvoltare front end și back end, design de interfață și user experience, marketing digital, SEO, project management, product ownership și așa mai departe. Am experiență de 16 ani în „industria Internetului” și am avut ocazia să construiesc și să conduc echipe de web development și marketing de 8 ani încoace. Cel mai important, însă, e că vreau să vă vorbesc din perspectiva unui team leader și angajator, pentru a vă dezvălui procese și gânduri din culisele companiilor la care aplicați și a sublinia lucrurile importante de care trebuie să țineți cont. Am să vă povestesc procesul pe care l-am urmat în momentul în care am ales oameni pentru posturi de internship, inclusiv pe Gabi, în departamentul pe care-l conduceam.
Primul contact: aplicarea la internship
E bine să profitați de orice ocazie pentru a aplica la posturi de internship pe toate canalele posibile. Chiar dacă majoritatea angajărilor pe care le-am făcut de-a lungul timpului au folosit platforma eJobs, vă recomand să fiți atenți și la evenimente organizate chiar de angajatori (numite în jargonul de specialitate „open days” sau „zilele porților deschise”), prin care companiile cheamă un grup de potențiali interni/angajați să le viziteze sediul, să afle mai multe despre cum e să lucrezi la ei și se așteaptă să găsească oameni interesați de ei ca brand, ca nume în piață, ca angajator sau chiar și doar ca domeniu de activitate. Așa că dacă aveți deja niște companii preferate, la care v-ar plăcea să vă angajați, sau dacă vedeți anunțuri de Open Days sau chiar Internship la o firmă anume, alocați câteva ore ca să vă documentați temeinic despre companie și apoi mergeți în vizită, pentru a le cunoaște oamenii, fără frică sau sfială.
De multe ori, primul pas pentru a porni într-un internship nu vine mereu de la angajator – el poate pleca și de la voi. Dacă apreciați foarte mult o companie anume, aflați adresa de e-mail a cuiva din departamentul de resurse umane/recrutare și, dacă nu reușiți, încercați să trimiteți un mail la o adresă publică a companiei, exprimându-vă interesul pentru a face internship la ei. Sunt puțini angajatori care nu apreciază o astfel de inițiativă din partea potențialilor angajați, mai ales că în anumite domenii de activitate, astfel de mail-uri sunt rare și vă scot în evidență într-un mod foarte pozitiv. Știu cazuri în care nici măcar nu exista inițiativa de internship, dar persistența cuiva i-a convins să-l angajeze ca intern și ulterior ca angajat full time. Povestiți în mail un minimum de informații despre voi, eventual atașați CV-ul, dar mai ales explicați de ce vi s-ar părea interesant să faceți internship la compania respectivă, în mod special. Poate apreciați brandul, poate e fix domeniul în care vreți să lucrați, poate știți oameni angajați la ei care sunt happy la job, poate vi se pare că aveți cu ce să-i ajutați. Orice detaliu ajută.
Ce vreau să spun de fapt – și ce contează enorm totodată – este să încercați să adăugați un strop de personalitate aplicării. Un email cu mult entuziasm, care transmite dorința de învățare și dezvoltare sub tutela unui anume angajator și cu mult bun simț și un strop de tact (înțelegând că e întru totul decizia lor dacă vă iau sau nu și nu puteți forța procesul) face foarte multe pentru aplicarea voastră și vă sporește șansele. Dacă anunțul de internship de pe eJobs nu are opțiunea de a lăsa un mesaj angajatorului, atunci când începeți comunicarea prin e-mail sau telefon, asigurați-vă că transmiteți ideile astea persoanei care vă contactează pentru a vă chema la interviu.
Noi pe Gabi l-am „agățat” la un stand din cadrul unei universități – în spatele nostru erau niște bannere cu Photoshop, HTML, CSS și JavaScript, care i-au atras atenția și l-au determinat să se înscrie pe lista pentru evenimentul de Open Days organizat la noi la sediu. După ce invitații (în număr de vreo 30) au vizitat sediul, ne-au cunoscut și au servit pizza, au plecat acasă cu o temă simplă, care le punea la încercare logica și perseverența (două calități necesare dacă ești la început de drum în Web Development). Pe cei mai buni care-au răspuns la test – printre care era și Gabi – i-am chemat la interviu.
Al doilea pas: interviul pentru internship
Angajatorii pun preț pe interviu în contextul unui internship nu ca să vă evalueze experiența, în mod evident, ci pentru a identifica niște atribute care v-ar putea ajuta să reușiți în jobul pentru care ați aplicat. Un angajator versat are intervievatori din două arii diferite, cu care puteți vorbi fie împreună, fie separat: specialiști de resurse umane/recrutori și specialiști din cadrul echipei unde se fac angajările.
Oamenii de HR urmăresc ceea ce se numește în industrie „soft skills”, pe care încearcă să le aproximeze și să le intuiască din scurta discuție din cadrul interviului: etica în muncă, abilitatea de a munci în echipă, cât de bine comunici, cum te descurci în rezolvarea problemelor de orice fel, adaptabilitatea, relaționarea interpersonală și așa mai departe. Într-un astfel de interviu (dacă sunt prezenți) intervievatorii care fac parte din echipa unde se face angajarea (de obicei Team Leader-ul, dar nu e o regulă fixă), încearcă să-și dea seama dacă v-ați potrivi în mediul, ritmul și contextul echipei din care fac parte, nici pe departe să vă evalueze cunoștințele tehnice sau specifice ale domeniului (lucru pe care s-ar concentra în mod normal, dacă interviul n-ar fi de internship). Evident, orice experiență anterioară care are legătură cu domeniul e binevenită, dar în niciun caz așteptată.
Ca să vă dau un exemplu, Gabi ne-a făcut o impresie așa bună la interviu cu personalitatea lui foarte dornică de învățare și muncă încât eram deja convinși că vrem să-l angajăm ca intern dinainte să ajungem cu subiectele de discuție la experiența din domeniu, care era minimă dar putea constitui un mic punct în plus pentru el.
Pentru a vă asigura că lămuriți toate detaliile care n-au fost deja clarificate, e bine să faceți și voi ceva important. Întrebați sau clarificați la finalul interviului toate detaliile pe care nu le știți deja despre job, companie și rolul vostru acolo, plus „plictiselile” legale de care n-aveți cum să scăpați oricum. Câteva exemple: internship-ul neplătit nu mai are cadru legal în România de când cu legea 176/2018. Salariul minim de internship e 50% din salariul de bază minim brut. Asigurați-vă că se îndeplinește cuantumul ăsta. Asigurați-vă că task-urile, zilele și orele de lucru se încadrează în așteptările voastre inițiale și aflați dacă există sau nu overtime, eventual și cum este remunerat adițional. Nu în ultimul rând, aflați ce beneficii aveți ca intern, conștienți fiind că angajații full time de obicei au mai multe beneficii ca un intern, spre exemplu asigurare medicală. Notați pe o hârtie sau pe telefon întrebările de acasă, să nu uitați ceva la interviu. Se presupune că n-aveți aproape deloc experiență cu interviurile și o listă de întrebări vă ajută să lămuriți totul și să n-aveți surprize.
A treia etapă: primele zile la job
Un angajator care pune problema corect nu va cere niciodată ca omul care vine într-un internship să aibă deja tot ce-i trebuie ca să se numească „profesionist” (nici experiență în domeniu, nici soft skills relevante). Gabi știa un minim de „meserie” din ce mai făcuse pe acasă. Ce îi trebuia cu siguranță lui Gabi ca să reușească însă nu era nici măcar acest minimum de cunoștințe relevante, deși baza e întotdeauna ușor de acumulat în câteva zile de studiu intensiv și „dă bine” pentru orice prim contact cu angajatorul. Gabi avea nevoie, mai mult decât de orice, de atitudine pozitivă. Autorul american Mark Murphy are o carte de succes în care menționează ideea „hire for attitude, train for skill” (angajează atitudinea, antrenează abilitățile). Și chiar are dreptate în privința oamenilor aflați la început de carieră, atitudinea pozitivă e cel mai important atu al unui proaspăt intern.
Pare un clișeu să spui că „oamenii serioși” sunt cei mai apreciați la locul de muncă, dar chiar așa e, indiferent de nivelul de experiență. Prin „oameni serioși” nu mă gândesc deloc la absența simțului umorului, ci mă refer la oameni pe care te poți baza, care promit și livrează ce promit, care te anunță din timp dacă au probleme, care nu amână și nu trag de timp, care sunt acolo când ai nevoie de ei, care au o atitudine pozitivă și nu emit păreri profesionale fără un minimum de documentare în domeniu, care sunt perseverenți în fața task-urilor care par la început poate prea grele pentru ei, dar care, după niște zile de concentrare și efort, încep să se contureze și să iasă bine. Gabi e genul ăsta de om.
Primele zile sunt de obicei lejere, ca „liniștea dinaintea furtunii”. Aici deja își face simțită prezența și un team leader/coach/trainer/coleg cu experiență, care în mod normal ar trebui să se ocupe de evoluția voastră în mod direct: să vă facă ceea ce se cheamă „inducție” (să vă facă cunoștință cu oameni relevanți pentru activitatea voastră și cu uneltele cu care vă veți duce la îndeplinire călătoria inițiatică), să vă povestească ce aveți de făcut, să vă răspundă la întrebări și să fie acolo când aveți nevoie de ei. Dacă nu există această persoană din prima, nu fiți timizi: cereți voi ajutorul colegilor din echipă, liderului echipei, altor colegi și, de ce nu, HR-ului.
Internship-urile de succes nu sunt călătorii singuratice, ci un drum pe care-l faci însoțit în momentele critice de oameni care să te ajute. Nimeni nu s-a născut învățat și, cu cât un angajator investește mai multă atenție în training-ul oamenilor la început de drum, cu atât își va crea un nucleu mai puternic de oameni care livrează și susțin brandul și echipele din care fac parte. Experiența în internship te poate face să te atașezi de echipă, companie și proiectele la care lucrezi.
Pe de altă parte, inclusiv voi trebuie să dovediți că vreți cu adevărat să munciți în industria respectivă, să învățați cât mai multe despre domeniu și că vreți să faceți parte din echipa și compania pe care le-ați ales. Asta înseamnă că, dacă vi se pare că ritmul zilnic e prea simplu, trebuie să cereți task-uri mai grele. Dacă vi se pare prea greu, să nu disperați sau să cereți ajutor imediat, ci să încercați să căutați singuri răspunsurile care vă vor duce mai departe în rezolvarea task-urilor și abia apoi să apelați la altcineva. De foarte multe ori, călătoria spre un răspuns la o problemă grea te poate învăța mult mai multe decât să aplici răspunsul oferit pe tavă de cineva cu mai multă experiență și să mergi mai departe. Emoțiile ajută amintirile să rămână mai vii în memorie și nimic nu se compară cu fericirea rezolvării unui task greu cu minim ajutor sau chiar fără. Tăria de caracter dovedită prin a încerca să rezolvi ceva întâi singur și apoi a avea înțelepciunea să ceri ajutorul cuiva care știe mai multe decât tine e printre cele mai importante lecții pe care le poate învăța un intern.
Spre exemplu, după prima lună de lucru, în care m-am lămurit că Gabi nu se dă bătut așa ușor, i-am dat un task pe care nici eu nu știam să-l fac fără niște documentare serioasă. Mie mi-ar fi luat 2-3 zile. Lui Gabi i-a luat aproape 2 săptămâni, timp în care l-am lăsat să se confrunte singur cu toți pașii de rezolvare și în care m-a întrebat doar de câteva ori niște detalii punctuale, minore, care l-au ajutat să rafineze rezultatele. În acea perioadă, nu i-am mai dat altceva de făcut, fiindcă era bătălia decisivă pentru care trebuia să se concentreze și pe care trebuia s-o câștige singur în fața acelui task cu iz de Goliat, fără factori perturbatori. În final, sunt mândru să recunosc faptul c-a rezolvat task-ul mai bine decât aș fi putut eu să-l rezolv, fiindcă a dat atenție unor detalii pe care eu sigur le-aș fi ignorat. Triumful ăsta l-a ajutat și pe el enorm să progreseze și să se țină de treabă și m-a convins definitiv că e un om de care am nevoie în echipă cu orice preț.
Punctele astea de cotitură nu-s așa dese și mulți oameni care fac internship nu ajung să le surmonteze și să iasă câștigători dintr-o bătălie mai mare ca ei, cum a reușit Gabi. E păcat, pentru că de multe ori un angajator n-apucă să-și dea seama de ce diamant neșlefuit pierde, dacă nu-l supune unui minimum de presiune. Din cauza asta, voi aveți o parte din responsabilitate: dacă angajatorul nu găsește ocazia sau n-are tactul necesar să vă dea ocazia asta, trebuie să cereți voi să fiți testați cu lucruri care la început par grele, aproape imposibile, și să vă dovediți vouă înșivă că le puteți duce la capăt cu succes, fără niciun strop de aroganță în ton. Asta vă va da aripi să progresați și mai rapid către o carieră fantastică în domeniul în care faceți internship.
A patra provocare: evoluția
S-a dovedit în mod repetat că există 3 factori psihologici și de caracter care au corelație directă cu succesul în carieră: IQ-ul (mai precis, abilitatea de a rezolva probleme în mod general), rezistența la stres și perseverența. La nivel subiectiv, celor 3 se adaugă și pasiunea pentru domeniul sau industria în care se desfășoară activitatea, care face totul mai ușor – așa cum zice proverbul chinezesc: „dacă faci ce-ți place, n-o să simți că muncești nicio zi din viață”. E ușor exagerat, dar surprinzător de aproape de adevăr.
Știu că sună greu, dar toate dimensiunile astea se „antrenează” în diverse măsuri, unele mai eficient și mai simplu decât altele. Un post de internship nu face excepție de la situație. Într-un context colegial, mai sunt și alți factori importanți care ajută la evaluarea activității unui intern: cât de bine se-nțelege cu oamenii din echipă, inclusiv cu superiorii, cât de clar se exprimă și e în stare să comunice idei despre ce face, problemele pe care le are și orice e relevant în job, seriozitatea de care spuneam mai devreme și așa mai departe. Toate astea țin de voi.
Pe de altă parte, trebuie să rețineți faptul că niciun job nu e perfect și probabil nici experiența internship-ului n-o să fie complet lipsită de probleme. Nu trebuie să vă setați așteptări foarte sus, ci mai degrabă să încercați să vă adaptați contextului cât se poate de mult. Oamenii la început de drum au super-puterea asta mult mai dezvoltată decât cineva cu 10-20 ani experiență și chiar dacă pare un compromis, e unul care vă ajută să fiți mai înțelepți și mai versați în carieră, pe viitor. Dacă problemele cu care vă confruntați în internship nu sunt grave (moment în care întreruperea colaborării devine singura soluție viabilă și legea face procesul ăsta foarte simplu), e un exercițiu de voință și perseverență să faceți cea mai bună muncă pe care o puteți executa în perioada de timp dată.
Un angajator bun percepe inclusiv dificultățile cu care vă confruntați, chiar dacă uneori nu vorbește cu voi despre ele, însă vă apreciază abilitatea de a depăși mici inconveniente și a pune binele echipei sau proiectului pe prim plan. Dacă pare că nu e așa, discutați cu team leader-ul sau cu cineva de la HR și lămuriți situația. Cert e că orice internship e o oportunitate de a învăța și a vă dezvolta și trebuie tratată ca atare.
Dacă e bine făcut de ambele părți, internship-ul culminează în mod natural cu un contract individual de muncă, prin care angajatorul dovedește că vă vrea ca parte permanentă din proiectele și echipele sale, pe termen lung. Dacă nu e bine făcut, nu disperați – priviți totul ca pe o experiență de învățare, țineți legătura cu oamenii care v-au plăcut și de la care mai puteți învăța, apoi mergeți mai departe, la următorul internship sau chiar job. Un alt angajator vă poate oferi acum ocazia să dovediți că ați ieșit cu ceva util de pe urma internship-ului și poate vă folosește skill-urile mai eficient.
Eu personal mă convinsesem de faptul că vreau să-l păstrez pe Gabi în echipă de când rezolvase task-ul greu de care v-am povestit. Ce-a urmat a fost o simplă formalitate. Inclusiv restul colegilor îl apreciau pentru modestia și prietenia cu care vorbea cu toată lumea și pentru entuziasmul fără margini că face ce-i place, rezolvă probleme grele și are ocazia să se dezvolte ca profesionist adevărat. A stat 4 ani în compania din care-am făcut și eu parte și am avut plăcerea să-l ghidez și să-l urmăresc dezvoltându-se ca specialist în domeniu. N-am ratat nicio ocazie să-i laud munca (care de cele mai multe ori dovedea aceeași atenție la detalii și același interes să iasă bine ca în primele luni de internship) și când am primit acceptul management-ului, am reușit să-i dovedesc aprecierea din perspectiva mea de team leader mulțumit cu rezultatele muncii sale inclusiv la nivel salarial.
Ce urmează în cariera voastră după internship?
Dacă v-ați hotărât să faceți primii pași în câmpul muncii sau dacă vreți să vă schimbați domeniul de activitate, sper că v-au ajutat detaliile din perspectiva angajatorului și sper că înțelegeți mai bine așteptările unei companii și ale unor oameni care vă găzduiesc și ghidează începuturile de carieră. Țineți tot timpul minte că perseverența e printre cele mai importante calități pe care trebuie să le aveți și să vi le creșteți în arsenalul de carieră și comunicarea e unealta cea mai utilă pentru a vă asigura că sunteți pe drumul cel bun. Plus că, la început de tot, e nevoie și de puțin curaj și îndrăzneală, să vă faceți remarcați și să vă aruncați în necunoscut, sperând să iasă bine. Nu tot timpul e așa, dar când se întâmplă, de obicei înseamnă că ați depășit poate cea mai grea etapă din cariera oricui: prima angajare într-un mediu complet nou. Dacă treceți prin asta cu brio, puteți avea încredere în voi că vă iese aproape orice în carieră.
Amintiți-vă și că toți specialiștii pe care poate-i admirați în domeniu, cu ani sau decade de experiență în spate, au fost cândva în locul vostru, la linia de Start. N-ar trebui să vă sperie nimic atât de tare încât să nu încercați măcar să duceți la bun sfârșit un internship – sunt convins c-o să merite.
Gabi este acum Front End Developer cu acte în regulă și se întoarce ca om de bază în compania care l-a format profesional, după o perioadă de activitate în altă companie. Am onoarea să-l cunosc, să fi lucrat cu el și să-l fi format și acum a preluat el însuși responsabilitatea asta și o duce mai departe cu optimismul și seriozitatea caracteristice. Și nu e singurul. Luați-i exemplul cu încredere!
În prezent, eJobs găzduiește peste 87 locuri de muncă în care se menționează explicit cuvântul „internship”. Istoric vorbind, în ultimul an, au fost 520 astfel de anunțuri, cu zeci de mii de aplicări în total. În condițiile astea, cum ați putea voi, din perspectiva unor candidați pentru internship, să vă măriți șansele să fiți aleși din cei (în medie) 70 de aplicanți la fiecare anunț? Și mai mult, cum ați putea să vă asigurați că experiența internship-ului e una pozitivă și se transformă într-un job full time la compania la care ați aplicat și mai apoi într-o carieră?
Vreau să vă povestesc despre Gabi. Gabi e un tip foarte tare. Are 27 de ani și acum 5 ani și o lună a început un internship ca front end development („web designer” e o denumire alternativă mai populară) în cadrul companiei la care lucram atunci. Încă nu terminase facultatea, voia să activeze ca intern pe perioada verii și știa câte ceva despre cum merg lucrurile în industria web-ului, pentru că făcuse niște cursuri gratuite de web development în timpul liber, acasă, și își mai exersase skill-urile cu mici proiecte personale la care lucra cu prietenii dintr-un ONG. Ca toți oamenii aflați la început de drum, avea un set limitat de abilități, însă ca mulți oameni tineri și plini de ambiție, avea dorința și disponibilitatea să învețe să fie un bun profesionist. Așa că Gabi a fost exact ce ne-a trebuit și a pus bazele unei cariere care s-a dovedit a fi de succes. Asta e povestea lui și a multor altor oameni ca el.
Naratorul acestei povești e un om căruia îi vine destul de greu să se caracterizeze. Am încercat dezvoltare front end și back end, design de interfață și user experience, marketing digital, SEO, project management, product ownership și așa mai departe. Am experiență de 16 ani în „industria Internetului” și am avut ocazia să construiesc și să conduc echipe de web development și marketing de 8 ani încoace. Cel mai important, însă, e că vreau să vă vorbesc din perspectiva unui team leader și angajator, pentru a vă dezvălui procese și gânduri din culisele companiilor la care aplicați și a sublinia lucrurile importante de care trebuie să țineți cont. Am să vă povestesc procesul pe care l-am urmat în momentul în care am ales oameni pentru posturi de internship, inclusiv pe Gabi, în departamentul pe care-l conduceam.
Primul contact: aplicarea la internship
E bine să profitați de orice ocazie pentru a aplica la posturi de internship pe toate canalele posibile. Chiar dacă majoritatea angajărilor pe care le-am făcut de-a lungul timpului au folosit platforma eJobs, vă recomand să fiți atenți și la evenimente organizate chiar de angajatori (numite în jargonul de specialitate „open days” sau „zilele porților deschise”), prin care companiile cheamă un grup de potențiali interni/angajați să le viziteze sediul, să afle mai multe despre cum e să lucrezi la ei și se așteaptă să găsească oameni interesați de ei ca brand, ca nume în piață, ca angajator sau chiar și doar ca domeniu de activitate. Așa că dacă aveți deja niște companii preferate, la care v-ar plăcea să vă angajați, sau dacă vedeți anunțuri de Open Days sau chiar Internship la o firmă anume, alocați câteva ore ca să vă documentați temeinic despre companie și apoi mergeți în vizită, pentru a le cunoaște oamenii, fără frică sau sfială.
De multe ori, primul pas pentru a porni într-un internship nu vine mereu de la angajator – el poate pleca și de la voi. Dacă apreciați foarte mult o companie anume, aflați adresa de e-mail a cuiva din departamentul de resurse umane/recrutare și, dacă nu reușiți, încercați să trimiteți un mail la o adresă publică a companiei, exprimându-vă interesul pentru a face internship la ei. Sunt puțini angajatori care nu apreciază o astfel de inițiativă din partea potențialilor angajați, mai ales că în anumite domenii de activitate, astfel de mail-uri sunt rare și vă scot în evidență într-un mod foarte pozitiv. Știu cazuri în care nici măcar nu exista inițiativa de internship, dar persistența cuiva i-a convins să-l angajeze ca intern și ulterior ca angajat full time. Povestiți în mail un minimum de informații despre voi, eventual atașați CV-ul, dar mai ales explicați de ce vi s-ar părea interesant să faceți internship la compania respectivă, în mod special. Poate apreciați brandul, poate e fix domeniul în care vreți să lucrați, poate știți oameni angajați la ei care sunt happy la job, poate vi se pare că aveți cu ce să-i ajutați. Orice detaliu ajută.
Ce vreau să spun de fapt – și ce contează enorm totodată – este să încercați să adăugați un strop de personalitate aplicării. Un email cu mult entuziasm, care transmite dorința de învățare și dezvoltare sub tutela unui anume angajator și cu mult bun simț și un strop de tact (înțelegând că e întru totul decizia lor dacă vă iau sau nu și nu puteți forța procesul) face foarte multe pentru aplicarea voastră și vă sporește șansele. Dacă anunțul de internship de pe eJobs nu are opțiunea de a lăsa un mesaj angajatorului, atunci când începeți comunicarea prin e-mail sau telefon, asigurați-vă că transmiteți ideile astea persoanei care vă contactează pentru a vă chema la interviu.
Noi pe Gabi l-am „agățat” la un stand din cadrul unei universități – în spatele nostru erau niște bannere cu Photoshop, HTML, CSS și JavaScript, care i-au atras atenția și l-au determinat să se înscrie pe lista pentru evenimentul de Open Days organizat la noi la sediu. După ce invitații (în număr de vreo 30) au vizitat sediul, ne-au cunoscut și au servit pizza, au plecat acasă cu o temă simplă, care le punea la încercare logica și perseverența (două calități necesare dacă ești la început de drum în Web Development). Pe cei mai buni care-au răspuns la test – printre care era și Gabi – i-am chemat la interviu.
Al doilea pas: interviul pentru internship
Angajatorii pun preț pe interviu în contextul unui internship nu ca să vă evalueze experiența, în mod evident, ci pentru a identifica niște atribute care v-ar putea ajuta să reușiți în jobul pentru care ați aplicat. Un angajator versat are intervievatori din două arii diferite, cu care puteți vorbi fie împreună, fie separat: specialiști de resurse umane/recrutori și specialiști din cadrul echipei unde se fac angajările.
Oamenii de HR urmăresc ceea ce se numește în industrie „soft skills”, pe care încearcă să le aproximeze și să le intuiască din scurta discuție din cadrul interviului: etica în muncă, abilitatea de a munci în echipă, cât de bine comunici, cum te descurci în rezolvarea problemelor de orice fel, adaptabilitatea, relaționarea interpersonală și așa mai departe. Într-un astfel de interviu (dacă sunt prezenți) intervievatorii care fac parte din echipa unde se face angajarea (de obicei Team Leader-ul, dar nu e o regulă fixă), încearcă să-și dea seama dacă v-ați potrivi în mediul, ritmul și contextul echipei din care fac parte, nici pe departe să vă evalueze cunoștințele tehnice sau specifice ale domeniului (lucru pe care s-ar concentra în mod normal, dacă interviul n-ar fi de internship). Evident, orice experiență anterioară care are legătură cu domeniul e binevenită, dar în niciun caz așteptată.
Ca să vă dau un exemplu, Gabi ne-a făcut o impresie așa bună la interviu cu personalitatea lui foarte dornică de învățare și muncă încât eram deja convinși că vrem să-l angajăm ca intern dinainte să ajungem cu subiectele de discuție la experiența din domeniu, care era minimă dar putea constitui un mic punct în plus pentru el.
Pentru a vă asigura că lămuriți toate detaliile care n-au fost deja clarificate, e bine să faceți și voi ceva important. Întrebați sau clarificați la finalul interviului toate detaliile pe care nu le știți deja despre job, companie și rolul vostru acolo, plus „plictiselile” legale de care n-aveți cum să scăpați oricum. Câteva exemple: internship-ul neplătit nu mai are cadru legal în România de când cu legea 176/2018. Salariul minim de internship e 50% din salariul de bază minim brut. Asigurați-vă că se îndeplinește cuantumul ăsta. Asigurați-vă că task-urile, zilele și orele de lucru se încadrează în așteptările voastre inițiale și aflați dacă există sau nu overtime, eventual și cum este remunerat adițional. Nu în ultimul rând, aflați ce beneficii aveți ca intern, conștienți fiind că angajații full time de obicei au mai multe beneficii ca un intern, spre exemplu asigurare medicală. Notați pe o hârtie sau pe telefon întrebările de acasă, să nu uitați ceva la interviu. Se presupune că n-aveți aproape deloc experiență cu interviurile și o listă de întrebări vă ajută să lămuriți totul și să n-aveți surprize.
A treia etapă: primele zile la job
Un angajator care pune problema corect nu va cere niciodată ca omul care vine într-un internship să aibă deja tot ce-i trebuie ca să se numească „profesionist” (nici experiență în domeniu, nici soft skills relevante). Gabi știa un minim de „meserie” din ce mai făcuse pe acasă. Ce îi trebuia cu siguranță lui Gabi ca să reușească însă nu era nici măcar acest minimum de cunoștințe relevante, deși baza e întotdeauna ușor de acumulat în câteva zile de studiu intensiv și „dă bine” pentru orice prim contact cu angajatorul. Gabi avea nevoie, mai mult decât de orice, de atitudine pozitivă. Autorul american Mark Murphy are o carte de succes în care menționează ideea „hire for attitude, train for skill” (angajează atitudinea, antrenează abilitățile). Și chiar are dreptate în privința oamenilor aflați la început de carieră, atitudinea pozitivă e cel mai important atu al unui proaspăt intern.
Pare un clișeu să spui că „oamenii serioși” sunt cei mai apreciați la locul de muncă, dar chiar așa e, indiferent de nivelul de experiență. Prin „oameni serioși” nu mă gândesc deloc la absența simțului umorului, ci mă refer la oameni pe care te poți baza, care promit și livrează ce promit, care te anunță din timp dacă au probleme, care nu amână și nu trag de timp, care sunt acolo când ai nevoie de ei, care au o atitudine pozitivă și nu emit păreri profesionale fără un minimum de documentare în domeniu, care sunt perseverenți în fața task-urilor care par la început poate prea grele pentru ei, dar care, după niște zile de concentrare și efort, încep să se contureze și să iasă bine. Gabi e genul ăsta de om.
Primele zile sunt de obicei lejere, ca „liniștea dinaintea furtunii”. Aici deja își face simțită prezența și un team leader/coach/trainer/coleg cu experiență, care în mod normal ar trebui să se ocupe de evoluția voastră în mod direct: să vă facă ceea ce se cheamă „inducție” (să vă facă cunoștință cu oameni relevanți pentru activitatea voastră și cu uneltele cu care vă veți duce la îndeplinire călătoria inițiatică), să vă povestească ce aveți de făcut, să vă răspundă la întrebări și să fie acolo când aveți nevoie de ei. Dacă nu există această persoană din prima, nu fiți timizi: cereți voi ajutorul colegilor din echipă, liderului echipei, altor colegi și, de ce nu, HR-ului.
Internship-urile de succes nu sunt călătorii singuratice, ci un drum pe care-l faci însoțit în momentele critice de oameni care să te ajute. Nimeni nu s-a născut învățat și, cu cât un angajator investește mai multă atenție în training-ul oamenilor la început de drum, cu atât își va crea un nucleu mai puternic de oameni care livrează și susțin brandul și echipele din care fac parte. Experiența în internship te poate face să te atașezi de echipă, companie și proiectele la care lucrezi.
Pe de altă parte, inclusiv voi trebuie să dovediți că vreți cu adevărat să munciți în industria respectivă, să învățați cât mai multe despre domeniu și că vreți să faceți parte din echipa și compania pe care le-ați ales. Asta înseamnă că, dacă vi se pare că ritmul zilnic e prea simplu, trebuie să cereți task-uri mai grele. Dacă vi se pare prea greu, să nu disperați sau să cereți ajutor imediat, ci să încercați să căutați singuri răspunsurile care vă vor duce mai departe în rezolvarea task-urilor și abia apoi să apelați la altcineva. De foarte multe ori, călătoria spre un răspuns la o problemă grea te poate învăța mult mai multe decât să aplici răspunsul oferit pe tavă de cineva cu mai multă experiență și să mergi mai departe. Emoțiile ajută amintirile să rămână mai vii în memorie și nimic nu se compară cu fericirea rezolvării unui task greu cu minim ajutor sau chiar fără. Tăria de caracter dovedită prin a încerca să rezolvi ceva întâi singur și apoi a avea înțelepciunea să ceri ajutorul cuiva care știe mai multe decât tine e printre cele mai importante lecții pe care le poate învăța un intern.
Spre exemplu, după prima lună de lucru, în care m-am lămurit că Gabi nu se dă bătut așa ușor, i-am dat un task pe care nici eu nu știam să-l fac fără niște documentare serioasă. Mie mi-ar fi luat 2-3 zile. Lui Gabi i-a luat aproape 2 săptămâni, timp în care l-am lăsat să se confrunte singur cu toți pașii de rezolvare și în care m-a întrebat doar de câteva ori niște detalii punctuale, minore, care l-au ajutat să rafineze rezultatele. În acea perioadă, nu i-am mai dat altceva de făcut, fiindcă era bătălia decisivă pentru care trebuia să se concentreze și pe care trebuia s-o câștige singur în fața acelui task cu iz de Goliat, fără factori perturbatori. În final, sunt mândru să recunosc faptul c-a rezolvat task-ul mai bine decât aș fi putut eu să-l rezolv, fiindcă a dat atenție unor detalii pe care eu sigur le-aș fi ignorat. Triumful ăsta l-a ajutat și pe el enorm să progreseze și să se țină de treabă și m-a convins definitiv că e un om de care am nevoie în echipă cu orice preț.
Punctele astea de cotitură nu-s așa dese și mulți oameni care fac internship nu ajung să le surmonteze și să iasă câștigători dintr-o bătălie mai mare ca ei, cum a reușit Gabi. E păcat, pentru că de multe ori un angajator n-apucă să-și dea seama de ce diamant neșlefuit pierde, dacă nu-l supune unui minimum de presiune. Din cauza asta, voi aveți o parte din responsabilitate: dacă angajatorul nu găsește ocazia sau n-are tactul necesar să vă dea ocazia asta, trebuie să cereți voi să fiți testați cu lucruri care la început par grele, aproape imposibile, și să vă dovediți vouă înșivă că le puteți duce la capăt cu succes, fără niciun strop de aroganță în ton. Asta vă va da aripi să progresați și mai rapid către o carieră fantastică în domeniul în care faceți internship.
A patra provocare: evoluția
S-a dovedit în mod repetat că există 3 factori psihologici și de caracter care au corelație directă cu succesul în carieră: IQ-ul (mai precis, abilitatea de a rezolva probleme în mod general), rezistența la stres și perseverența. La nivel subiectiv, celor 3 se adaugă și pasiunea pentru domeniul sau industria în care se desfășoară activitatea, care face totul mai ușor – așa cum zice proverbul chinezesc: „dacă faci ce-ți place, n-o să simți că muncești nicio zi din viață”. E ușor exagerat, dar surprinzător de aproape de adevăr.
Știu că sună greu, dar toate dimensiunile astea se „antrenează” în diverse măsuri, unele mai eficient și mai simplu decât altele. Un post de internship nu face excepție de la situație. Într-un context colegial, mai sunt și alți factori importanți care ajută la evaluarea activității unui intern: cât de bine se-nțelege cu oamenii din echipă, inclusiv cu superiorii, cât de clar se exprimă și e în stare să comunice idei despre ce face, problemele pe care le are și orice e relevant în job, seriozitatea de care spuneam mai devreme și așa mai departe. Toate astea țin de voi.
Pe de altă parte, trebuie să rețineți faptul că niciun job nu e perfect și probabil nici experiența internship-ului n-o să fie complet lipsită de probleme. Nu trebuie să vă setați așteptări foarte sus, ci mai degrabă să încercați să vă adaptați contextului cât se poate de mult. Oamenii la început de drum au super-puterea asta mult mai dezvoltată decât cineva cu 10-20 ani experiență și chiar dacă pare un compromis, e unul care vă ajută să fiți mai înțelepți și mai versați în carieră, pe viitor. Dacă problemele cu care vă confruntați în internship nu sunt grave (moment în care întreruperea colaborării devine singura soluție viabilă și legea face procesul ăsta foarte simplu), e un exercițiu de voință și perseverență să faceți cea mai bună muncă pe care o puteți executa în perioada de timp dată.
Un angajator bun percepe inclusiv dificultățile cu care vă confruntați, chiar dacă uneori nu vorbește cu voi despre ele, însă vă apreciază abilitatea de a depăși mici inconveniente și a pune binele echipei sau proiectului pe prim plan. Dacă pare că nu e așa, discutați cu team leader-ul sau cu cineva de la HR și lămuriți situația. Cert e că orice internship e o oportunitate de a învăța și a vă dezvolta și trebuie tratată ca atare.
Dacă e bine făcut de ambele părți, internship-ul culminează în mod natural cu un contract individual de muncă, prin care angajatorul dovedește că vă vrea ca parte permanentă din proiectele și echipele sale, pe termen lung. Dacă nu e bine făcut, nu disperați – priviți totul ca pe o experiență de învățare, țineți legătura cu oamenii care v-au plăcut și de la care mai puteți învăța, apoi mergeți mai departe, la următorul internship sau chiar job. Un alt angajator vă poate oferi acum ocazia să dovediți că ați ieșit cu ceva util de pe urma internship-ului și poate vă folosește skill-urile mai eficient.
Eu personal mă convinsesem de faptul că vreau să-l păstrez pe Gabi în echipă de când rezolvase task-ul greu de care v-am povestit. Ce-a urmat a fost o simplă formalitate. Inclusiv restul colegilor îl apreciau pentru modestia și prietenia cu care vorbea cu toată lumea și pentru entuziasmul fără margini că face ce-i place, rezolvă probleme grele și are ocazia să se dezvolte ca profesionist adevărat. A stat 4 ani în compania din care-am făcut și eu parte și am avut plăcerea să-l ghidez și să-l urmăresc dezvoltându-se ca specialist în domeniu. N-am ratat nicio ocazie să-i laud munca (care de cele mai multe ori dovedea aceeași atenție la detalii și același interes să iasă bine ca în primele luni de internship) și când am primit acceptul management-ului, am reușit să-i dovedesc aprecierea din perspectiva mea de team leader mulțumit cu rezultatele muncii sale inclusiv la nivel salarial.
Ce urmează în cariera voastră după internship?
Dacă v-ați hotărât să faceți primii pași în câmpul muncii sau dacă vreți să vă schimbați domeniul de activitate, sper că v-au ajutat detaliile din perspectiva angajatorului și sper că înțelegeți mai bine așteptările unei companii și ale unor oameni care vă găzduiesc și ghidează începuturile de carieră. Țineți tot timpul minte că perseverența e printre cele mai importante calități pe care trebuie să le aveți și să vi le creșteți în arsenalul de carieră și comunicarea e unealta cea mai utilă pentru a vă asigura că sunteți pe drumul cel bun. Plus că, la început de tot, e nevoie și de puțin curaj și îndrăzneală, să vă faceți remarcați și să vă aruncați în necunoscut, sperând să iasă bine. Nu tot timpul e așa, dar când se întâmplă, de obicei înseamnă că ați depășit poate cea mai grea etapă din cariera oricui: prima angajare într-un mediu complet nou. Dacă treceți prin asta cu brio, puteți avea încredere în voi că vă iese aproape orice în carieră.
Amintiți-vă și că toți specialiștii pe care poate-i admirați în domeniu, cu ani sau decade de experiență în spate, au fost cândva în locul vostru, la linia de Start. N-ar trebui să vă sperie nimic atât de tare încât să nu încercați măcar să duceți la bun sfârșit un internship – sunt convins c-o să merite.
Gabi este acum Front End Developer cu acte în regulă și se întoarce ca om de bază în compania care l-a format profesional, după o perioadă de activitate în altă companie. Am onoarea să-l cunosc, să fi lucrat cu el și să-l fi format și acum a preluat el însuși responsabilitatea asta și o duce mai departe cu optimismul și seriozitatea caracteristice. Și nu e singurul. Luați-i exemplul cu încredere!