Există întotdeauna un job pe care nu vrea să îl facă nimeni. Cât de pregătit ești să-l faci tu?
2 дек. 2020, 10:55
534
Între timp estimările privind impactul crizei asupra pieței muncii evoluează negativ cu o rapiditate mare pe plan mondial, inclusiv în țările cu economii puternice.
La nivelul UE-27, fără UK, rata șomajului a atins în 2019 valoarea medie de 6.7 procente. La finele lunii martie 2020 nivelul ei era chiar puțin mai scăzut, la 6.6 procente. Însă previziunile pentru perioada următoare estimează o înrăutățire a situației atât în scenariile optimiste, cât și în cele pesimiste. Analize venite dinspre zona firmelor de consultanță economică lansează avertismentul că ne putem confrunta cu o creștere a ratei șomajului care să depășească vârful atins de UE în 2013. Atunci dacă nu luăm în calcul UK, nivelul a fost de 11,4% iar cu tot cu UK a fost de 10.8%. Oricare dintre scenarii ia în calcul un număr de aproximativ 60 milioane joburi ( 26% din totalul angajaților la nivel european) care se confruntă cu riscul reducerii salariului, suspendarea temporară a activității sau concedierea definitivă.
Scenariul optimist care pleacă de la premisa că virusul va fi ținut sub control după două-trei luni de la debutul pandemiei estimează un vârf al ratei șomajului UE la nivelul de 7.6% procente pentru 2020 și o revenire la situația din 2019 în trimestrul patru din 2021. Scenariul pesimist pleacă de la ideea că virusul va reveni cu un alt val care va face necesară reinstaurarea măsurilor de izolare și preconizează un nivel al ratei șomajului cu un vârf de 11.2% în 2021 și cu o revenire la nivelul lui 2019 de abia în 2024.
Distribuția joburilor expuse la risc pe sectoarele economiei arată așa:
Sursa: McKinsey&Company; Safeguarding Europe’s livelihoods: Mitigating the employment impact of COVID-19
Așadar o persoană din patru se confruntă cu riscul ca jobul să-i fie afectat într-un fel sau altul de pandemie. Evoluția impactului între scenariile optimiste și cele pesimiste, la nivelul UE, depinde de evoluția pandemiei și de măsurile de sprijinire a economiei pe care le vor adopta și vor reuși să le implementeze autoritățile centrale și cele naționale.
La nivel individual, impactul poate fi redus de fiecare dintre noi printr-o serie de măsuri caracterizate de prudență și de creșterea capacității de reacție dacă vom avea ghinionul ca riscul diminuării veniturilor sau cel al pierderii jobului să se materializeze. Desigur că astfel de măsuri ar trebui să le avem în vedere tot timpul, chiar și atunci când o criză pe piața muncii pare puțin probabilă. De asemenea, pentru fiecare persoană, aceste măsuri pentru a fi cu adevărat eficiente trebuie să fie operaționalizate la nivel individual, corelat cu propriul potențial și context situațional. Cu toate acestea îmi permit să vă supun atenției câteva sfaturi cu caracter ridicat de generalitate care ar putea să vă ajute, în ceasul al doisprezecelea, să reduceți impactul dacă jobul vă va fi afectat:
⦁ Fii conștient că oricine poate fi atins și că ți se poate întâmpla și ție.
Conștientizarea unui risc și luarea lui în considerare este primul pas către reducerea efectelor negative ale acestuia în cazul în care s-ar manifesta. Atât diminuarea veniturilor cât și pierderea temporară sau completă a jobului în contextul unei crize economice au foarte multe cauze asupra cărora nu deținem controlul. De multe ori păstrarea jobului în astfel de situații nu ține de capacitatea profesională ci de o serie de factori mult mai subiectivi sau chiar obscuri cum ar fi abilitățile de a lupta pentru a-ți păstra poziția, vechimea în firmă, istoricul relațiilor cu persoanele din conducere sau patronii, etc. Iar dacă lucrezi într-o companie multinațională poți fi oricând victima unei decizii de închidere a unor filiale întregi pe criterii ce nu țin neapărat de performanța acestora. Mai pe scurt e bine să gândești optimist dar în același timp să fii pregătit pentru ce e mai rău.
⦁ Schimbă-ți preventiv stilul de viață.
Diminuarea salariului sau pierderea completă a jobului au efecte brutale asupra stilului de viață în general și a acelor aspecte legate de bani în principal. Presupunând că nu dispui de economii care să-ți permită să trăiești la fel pentru un an sau doi chiar dacă te-ai confrunta cu o diminuare semnificativă a veniturilor sau cu pierderea jobului, e recomandat să-ți ajustezi cheltuielile nu neapărat pentru a reuși să economisești ceva pe ultima sută de metri cât pentru a te obișnui să trăiești fără o serie de lucruri sau obiceiuri care până acum nu ți-au lipsit. Pentru că puțini dintre noi suntem obișnuiți să ne stabilim cheltuielile lunare și anuale operând cu un buget și cu planificări riguroase vă propun câteva modalități mai simple care v-ar putea ajuta să evitați să aruncați banii pe fereastră într-un context ca cel din ziua de azi:
Alcătuiți o listă cu cheltuielile regulate sau ocazionale pe care le făceați până acum și pe care ați putea să le considerați ca neesențiale de acum încolo. Puteți începe cu unele zilnice (cum ar fi cumpărarea cafelei dimineața în drum spre birou sau a prânzului) și continuați lista cu entuziasm. Nu e nevoie să le eliminați de la început pe toate dar accelerați dacă situația pare să se înrăutățească. E preferabil să renunți la astfel de lucruri când decizi tu și să eviți efectele psihice deprimante care pot apărea când renunți la ele pentru că ești forțat să o faci;
Calculați-vă salariul pe oră și de fiecare dată când urmează să faceți o cheltuială mai semnificativă (fie că e vorba de cumpărăturile de casă pentru o săptămână, de achiziționarea unui bun de folosință îndelungată sau a unei vacanțe) calculați valoarea ei în ore muncă. Vă va ajuta să stabiliți care cheltuieli sunt esențiale și care nu;
Chiar dacă nu e indicat din punct de vedere sanitar, retrageți-vă salariul de pe card, puneți banii într-un teanc la vedere și efectuați plăți cash. Formați-vă reflexul să estimați în fiecare zi cu cât s-a redus grosimea teancului.
⦁ Pregătește-te pentru o mobilitate ridicată în plan profesional.
Cei care reușesc să depășească cel mai ușor o criză a joburilor pe piața muncii sunt cei care nu așteaptă să se modifice contextul ci își modifică atitudinea și comportamentul în raport de acest context. Atunci când îți pierzi jobul poți aștepta doi sau mai mulți ani pentru a găsi un job la același nivel cu cel pe care l-ai pierdut sau poți să fii dispus la mobilitate în planul ierarhic, în schimbarea domeniului sau chiar în plan geografic, gândind că cel mai bun job e cel care ți propune iar salariul pe care îl meriți e cel pe care ți-l oferă piața în schimbul forței tale de muncă și care îți intră în cont la sfârșitul lunii. Diferența între cele două abordări este de fapt diferența între o situație care îți va diminua încrederea în tine, putând genera chiar instalarea unei depresii de durată și cea în care vei reuși să diminuezi impactul pierderii jobului și să te păstrezi activ când mulți rămân pe tușă. Plus că atunci când stai pe bară riști să nu te remarce nimeni chiar dacă porți pe dedesubt, asemeni fostului atacant Robert Niță de la Rapid, un tricou pe care scrie „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni!”. Șase luni a făcut Niță tușa până când, introdus în teren la o schimbare, a înscris și a avut ocazia să-și dezbrace tricoul oficial pentru a arăta tribunelor mesajul de pe celălalt tricou pe care și-l făcuse cadou de ziua lui. Ca să poți transmite un astfel de mesaj trebuie să joci, indiferent de post.
⦁ Reflectează la următoarea frază: „Există întotdeauna un job pe care nu vrea să îl facă nimeni, eu sunt pregătit să-l fac.”
Am auzit această frază de la o persoană care se pregătea să emigreze în 2008 când precedenta criză economică se instala cu viteză rapidă pe plan mondial. Vă propun să reflectați la ea dacă vă pierdeți jobul iar pe piața europeană a muncii se materializează cel mai prost scenariu. Persoana respectivă decisese să plece departe nu numai de România ci și de Europa din motive care nici măcar nu erau economice, într-un context de piață a muncii care nu era roz nicăieri în lume. Chiar a fost nevoit să-și ia un job pe care nu vroia să-l ia nimeni și care nu numai că nu avea nici o legătură cu studiile lui și cu ceea ce făcuse până la 37 de ani dar era unul dintre joburile pe care le vezi în documentare precum Dirty Jobs de pe Discovery. Nu a fost pentru o perioadă tocmai scurtă, dar a fost începutul unei cariere, ascendentă, de succes, cu multe satisfacții atât profesionale cât și materiale. Aceeași atitudine câștigătoare, dublată de disponibilitatea de a face orice muncă cinstită pentru a depăși un moment greu în carieră, am întâlnit-o și la un medic român care la începutul anilor 90’ a emigrat după ce a conștientizat că în România viitorul său profesional era în impas, într-un sistem medical în care selecția valorilor nu era ghidată numai de competență. Ajuns în Franța avea o singură dorință, să lucreze într-un spital. Și pentru că nu se punea problema să lucreze ca medic deoarece pe atunci echivalarea studiilor era un proces dificil și de lungă durată, a fost fericit când a reușit să ocupe un post la curățenie. Din această poziție a reușit să se facă remarcat de șeful secției ale cărei podele le spăla. Acesta și-a dat seama că cel care mânuia mopul avea mai multe cunoștințe de medicină decât mulți dintre studenții săi și dintr-o dată echivalarea studiilor a devenit un proces mult mai simplu.
Pentru amatorii de cifre, dar și pentru cei care mai cred că jobul lor nu este expus la riscurile induse de pandemie, iată cum stă situația în patru dintre cele mai puternice economii ale lumii:
⦁ În SUA potrivit datelor oficiale pentru luna aprilie, rata șomajului ajunsese la 14.7% iar potrivit unor calcule neoficiale ar fi de fapt de 23.6%, diferența fiind cauzată de viteza scăzută de centralizare a datelor de către Departamentul Muncii. Cifrele sunt îndulcite de același Departament care arată că dintre cele 20,5 milioane de locuri de muncă dispărute în aprilie, la care se pot adăuga cele 870.000 pierdute în martie, doar 25% sunt pierdute definitiv iar 75% vor fi recuperate odată cu repornirea economiei și că vârful impactului pandemiei pe piața muncii ar fi fost depășit. Cu toate acestea, luând în calcul datele oficiale și doar pierderile efective nu și pe cele considerate temporare, de la începutul anului și până la finele lunii aprilie rata șomajului a crescut în SUA de la 3.5% (5.8 milioane șomeri) la 6.7% (11.1 milioane șomeri). Dacă cifrele neoficiale sunt cele corecte, luând în calcul tot o pierdere definitivă 25%, situația ar fi și mai dramatică fiind vorba de 15.2 milioane de șomeri, adică o rată a șomajului de 9.1%. Pentru a avea un termen de comparație, în octombrie 2009, după aproape 2 ani de la declanșarea precedentei crize economice, rata șomajului atingea apogeul de 10% după care pe parcursul anului 2010 a avut o valoare medie de 9.6%. Actuala criză e abia la început.
⦁ În UK un raport al Bank of England, apărut joi 7 Mai, avertizează că este posibilă o contracție a economiei pentru 2020 de 14%, cea mai mare din ultimele trei secole, iar în ceea ce privește rata șomajului estimează dublarea acesteia de la 3.8% (2019) la 8%, cu un plus de aproximativ 1.4 milioane șomeri. Vârful ratei șomajului provocat de precedenta criză economică a atins UK în 2011 cu 8.1 procente. Vestea bună ar fi că Bank of England speră într-o revenire rapidă la normal în 2021. Trebuie precizat că optimismul arătat de Bank of England nu este împărtășit si de Mervin King cel care a fost guvernatorul ei în timpul crizei din 2008 și care exprima recent într-un interviu îngrijorarea că va fi nevoie de mult mai mult timp pentru redresare.
⦁ În Franța, la începutul anului, rata șomajului se situa la 8.1% ( aproximativ 2.4 milioane persoane). Cu aproximativ 10 milioane de persoane afectate de șomaj temporar de la declanșarea epidemiei și cu un sistem complicat de înregistrare a șomajului, autoritățile franceze se feresc să facă estimări cu privire la cei care vor rămâne efectiv fără loc de muncă. Analizele făcute în mediul bancar vorbesc însă de faptul că până la sfărșitului anului, aproximativ 800.000 de persoane își vor pierde definitiv locul de muncă, ceea ce ar însemna că rata șomajului va ajunge undeva spre 12%, iar semnele redresării vor apărea abia spre finele lui 2021. Comparativ, nivelul maxim atins după declanșarea crizei din 2008 a fost de 10.8%.
⦁ În Germania rata șomajului se situa în luna martie la 3.5%, cu aproximativ 1.5 milioane persoane fără slujbă . Potrivit unui raport de la finele lui aprilie, prezentat de IAB, institutul de cercetări al Agenției federale de muncă, pentru finele lui 2020 se estimează un număr de șomeri peste 3 milioane, ceea ce reprezintă o rată a șomajului peste 7%. Păstrând același termen de comparație, criza din 2008, Germania a atins un vârf al ratei șomajului postcriză în 2009 cu 7.7 procente. Culmea, acest vârf a fost mai mic decât cel anterior declanșării crizei care s-a situat în 2007 la 8.6%. Am putea spune că Germania este atipică sau că știe și poate să fructifice cel mai bine situațiile de criză economică.
În mod evident evoluția ratei șomajului pe plan european și global depinde cel mai mult de evoluția și durata pandemiei. De aceea poate întrebarea zilei, pretutindeni în lume, este „Când se va sfârși pandemia Covid-19?”, pusă mai multor istorici într-un articol apărut pe 10 Mai în The New York Times (How Pandemics End). Concluzia desprinsă de autoare este că „pandemia Covid-19 s-ar putea încheia social înainte de a se încheia medical” pentru simplul motiv că „pe masură ce catastrofa economică provocată de starea de lockdown va crește, tot mai mulți oameni vor fi gata să spună: Destul!”, în ciuda avertismentelor de pericol venite dinspre autoritățile medicale.
Între timp estimările privind impactul crizei asupra pieței muncii evoluează negativ cu o rapiditate mare pe plan mondial, inclusiv în țările cu economii puternice.
La nivelul UE-27, fără UK, rata șomajului a atins în 2019 valoarea medie de 6.7 procente. La finele lunii martie 2020 nivelul ei era chiar puțin mai scăzut, la 6.6 procente. Însă previziunile pentru perioada următoare estimează o înrăutățire a situației atât în scenariile optimiste, cât și în cele pesimiste. Analize venite dinspre zona firmelor de consultanță economică lansează avertismentul că ne putem confrunta cu o creștere a ratei șomajului care să depășească vârful atins de UE în 2013. Atunci dacă nu luăm în calcul UK, nivelul a fost de 11,4% iar cu tot cu UK a fost de 10.8%. Oricare dintre scenarii ia în calcul un număr de aproximativ 60 milioane joburi ( 26% din totalul angajaților la nivel european) care se confruntă cu riscul reducerii salariului, suspendarea temporară a activității sau concedierea definitivă.
Scenariul optimist care pleacă de la premisa că virusul va fi ținut sub control după două-trei luni de la debutul pandemiei estimează un vârf al ratei șomajului UE la nivelul de 7.6% procente pentru 2020 și o revenire la situația din 2019 în trimestrul patru din 2021. Scenariul pesimist pleacă de la ideea că virusul va reveni cu un alt val care va face necesară reinstaurarea măsurilor de izolare și preconizează un nivel al ratei șomajului cu un vârf de 11.2% în 2021 și cu o revenire la nivelul lui 2019 de abia în 2024.
Distribuția joburilor expuse la risc pe sectoarele economiei arată așa:
Sursa: McKinsey&Company; Safeguarding Europe’s livelihoods: Mitigating the employment impact of COVID-19
Așadar o persoană din patru se confruntă cu riscul ca jobul să-i fie afectat într-un fel sau altul de pandemie. Evoluția impactului între scenariile optimiste și cele pesimiste, la nivelul UE, depinde de evoluția pandemiei și de măsurile de sprijinire a economiei pe care le vor adopta și vor reuși să le implementeze autoritățile centrale și cele naționale.
La nivel individual, impactul poate fi redus de fiecare dintre noi printr-o serie de măsuri caracterizate de prudență și de creșterea capacității de reacție dacă vom avea ghinionul ca riscul diminuării veniturilor sau cel al pierderii jobului să se materializeze. Desigur că astfel de măsuri ar trebui să le avem în vedere tot timpul, chiar și atunci când o criză pe piața muncii pare puțin probabilă. De asemenea, pentru fiecare persoană, aceste măsuri pentru a fi cu adevărat eficiente trebuie să fie operaționalizate la nivel individual, corelat cu propriul potențial și context situațional. Cu toate acestea îmi permit să vă supun atenției câteva sfaturi cu caracter ridicat de generalitate care ar putea să vă ajute, în ceasul al doisprezecelea, să reduceți impactul dacă jobul vă va fi afectat:
⦁ Fii conștient că oricine poate fi atins și că ți se poate întâmpla și ție.
Conștientizarea unui risc și luarea lui în considerare este primul pas către reducerea efectelor negative ale acestuia în cazul în care s-ar manifesta. Atât diminuarea veniturilor cât și pierderea temporară sau completă a jobului în contextul unei crize economice au foarte multe cauze asupra cărora nu deținem controlul. De multe ori păstrarea jobului în astfel de situații nu ține de capacitatea profesională ci de o serie de factori mult mai subiectivi sau chiar obscuri cum ar fi abilitățile de a lupta pentru a-ți păstra poziția, vechimea în firmă, istoricul relațiilor cu persoanele din conducere sau patronii, etc. Iar dacă lucrezi într-o companie multinațională poți fi oricând victima unei decizii de închidere a unor filiale întregi pe criterii ce nu țin neapărat de performanța acestora. Mai pe scurt e bine să gândești optimist dar în același timp să fii pregătit pentru ce e mai rău.
⦁ Schimbă-ți preventiv stilul de viață.
Diminuarea salariului sau pierderea completă a jobului au efecte brutale asupra stilului de viață în general și a acelor aspecte legate de bani în principal. Presupunând că nu dispui de economii care să-ți permită să trăiești la fel pentru un an sau doi chiar dacă te-ai confrunta cu o diminuare semnificativă a veniturilor sau cu pierderea jobului, e recomandat să-ți ajustezi cheltuielile nu neapărat pentru a reuși să economisești ceva pe ultima sută de metri cât pentru a te obișnui să trăiești fără o serie de lucruri sau obiceiuri care până acum nu ți-au lipsit. Pentru că puțini dintre noi suntem obișnuiți să ne stabilim cheltuielile lunare și anuale operând cu un buget și cu planificări riguroase vă propun câteva modalități mai simple care v-ar putea ajuta să evitați să aruncați banii pe fereastră într-un context ca cel din ziua de azi:
⦁ Pregătește-te pentru o mobilitate ridicată în plan profesional.
Cei care reușesc să depășească cel mai ușor o criză a joburilor pe piața muncii sunt cei care nu așteaptă să se modifice contextul ci își modifică atitudinea și comportamentul în raport de acest context. Atunci când îți pierzi jobul poți aștepta doi sau mai mulți ani pentru a găsi un job la același nivel cu cel pe care l-ai pierdut sau poți să fii dispus la mobilitate în planul ierarhic, în schimbarea domeniului sau chiar în plan geografic, gândind că cel mai bun job e cel care ți propune iar salariul pe care îl meriți e cel pe care ți-l oferă piața în schimbul forței tale de muncă și care îți intră în cont la sfârșitul lunii. Diferența între cele două abordări este de fapt diferența între o situație care îți va diminua încrederea în tine, putând genera chiar instalarea unei depresii de durată și cea în care vei reuși să diminuezi impactul pierderii jobului și să te păstrezi activ când mulți rămân pe tușă. Plus că atunci când stai pe bară riști să nu te remarce nimeni chiar dacă porți pe dedesubt, asemeni fostului atacant Robert Niță de la Rapid, un tricou pe care scrie „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni!”. Șase luni a făcut Niță tușa până când, introdus în teren la o schimbare, a înscris și a avut ocazia să-și dezbrace tricoul oficial pentru a arăta tribunelor mesajul de pe celălalt tricou pe care și-l făcuse cadou de ziua lui. Ca să poți transmite un astfel de mesaj trebuie să joci, indiferent de post.
⦁ Reflectează la următoarea frază: „Există întotdeauna un job pe care nu vrea să îl facă nimeni, eu sunt pregătit să-l fac.”
Am auzit această frază de la o persoană care se pregătea să emigreze în 2008 când precedenta criză economică se instala cu viteză rapidă pe plan mondial. Vă propun să reflectați la ea dacă vă pierdeți jobul iar pe piața europeană a muncii se materializează cel mai prost scenariu. Persoana respectivă decisese să plece departe nu numai de România ci și de Europa din motive care nici măcar nu erau economice, într-un context de piață a muncii care nu era roz nicăieri în lume. Chiar a fost nevoit să-și ia un job pe care nu vroia să-l ia nimeni și care nu numai că nu avea nici o legătură cu studiile lui și cu ceea ce făcuse până la 37 de ani dar era unul dintre joburile pe care le vezi în documentare precum Dirty Jobs de pe Discovery. Nu a fost pentru o perioadă tocmai scurtă, dar a fost începutul unei cariere, ascendentă, de succes, cu multe satisfacții atât profesionale cât și materiale. Aceeași atitudine câștigătoare, dublată de disponibilitatea de a face orice muncă cinstită pentru a depăși un moment greu în carieră, am întâlnit-o și la un medic român care la începutul anilor 90’ a emigrat după ce a conștientizat că în România viitorul său profesional era în impas, într-un sistem medical în care selecția valorilor nu era ghidată numai de competență. Ajuns în Franța avea o singură dorință, să lucreze într-un spital. Și pentru că nu se punea problema să lucreze ca medic deoarece pe atunci echivalarea studiilor era un proces dificil și de lungă durată, a fost fericit când a reușit să ocupe un post la curățenie. Din această poziție a reușit să se facă remarcat de șeful secției ale cărei podele le spăla. Acesta și-a dat seama că cel care mânuia mopul avea mai multe cunoștințe de medicină decât mulți dintre studenții săi și dintr-o dată echivalarea studiilor a devenit un proces mult mai simplu.
Pentru amatorii de cifre, dar și pentru cei care mai cred că jobul lor nu este expus la riscurile induse de pandemie, iată cum stă situația în patru dintre cele mai puternice economii ale lumii:
⦁ În SUA potrivit datelor oficiale pentru luna aprilie, rata șomajului ajunsese la 14.7% iar potrivit unor calcule neoficiale ar fi de fapt de 23.6%, diferența fiind cauzată de viteza scăzută de centralizare a datelor de către Departamentul Muncii. Cifrele sunt îndulcite de același Departament care arată că dintre cele 20,5 milioane de locuri de muncă dispărute în aprilie, la care se pot adăuga cele 870.000 pierdute în martie, doar 25% sunt pierdute definitiv iar 75% vor fi recuperate odată cu repornirea economiei și că vârful impactului pandemiei pe piața muncii ar fi fost depășit. Cu toate acestea, luând în calcul datele oficiale și doar pierderile efective nu și pe cele considerate temporare, de la începutul anului și până la finele lunii aprilie rata șomajului a crescut în SUA de la 3.5% (5.8 milioane șomeri) la 6.7% (11.1 milioane șomeri). Dacă cifrele neoficiale sunt cele corecte, luând în calcul tot o pierdere definitivă 25%, situația ar fi și mai dramatică fiind vorba de 15.2 milioane de șomeri, adică o rată a șomajului de 9.1%. Pentru a avea un termen de comparație, în octombrie 2009, după aproape 2 ani de la declanșarea precedentei crize economice, rata șomajului atingea apogeul de 10% după care pe parcursul anului 2010 a avut o valoare medie de 9.6%. Actuala criză e abia la început.
⦁ În UK un raport al Bank of England, apărut joi 7 Mai, avertizează că este posibilă o contracție a economiei pentru 2020 de 14%, cea mai mare din ultimele trei secole, iar în ceea ce privește rata șomajului estimează dublarea acesteia de la 3.8% (2019) la 8%, cu un plus de aproximativ 1.4 milioane șomeri. Vârful ratei șomajului provocat de precedenta criză economică a atins UK în 2011 cu 8.1 procente. Vestea bună ar fi că Bank of England speră într-o revenire rapidă la normal în 2021. Trebuie precizat că optimismul arătat de Bank of England nu este împărtășit si de Mervin King cel care a fost guvernatorul ei în timpul crizei din 2008 și care exprima recent într-un interviu îngrijorarea că va fi nevoie de mult mai mult timp pentru redresare.
⦁ În Franța, la începutul anului, rata șomajului se situa la 8.1% ( aproximativ 2.4 milioane persoane). Cu aproximativ 10 milioane de persoane afectate de șomaj temporar de la declanșarea epidemiei și cu un sistem complicat de înregistrare a șomajului, autoritățile franceze se feresc să facă estimări cu privire la cei care vor rămâne efectiv fără loc de muncă. Analizele făcute în mediul bancar vorbesc însă de faptul că până la sfărșitului anului, aproximativ 800.000 de persoane își vor pierde definitiv locul de muncă, ceea ce ar însemna că rata șomajului va ajunge undeva spre 12%, iar semnele redresării vor apărea abia spre finele lui 2021. Comparativ, nivelul maxim atins după declanșarea crizei din 2008 a fost de 10.8%.
⦁ În Germania rata șomajului se situa în luna martie la 3.5%, cu aproximativ 1.5 milioane persoane fără slujbă . Potrivit unui raport de la finele lui aprilie, prezentat de IAB, institutul de cercetări al Agenției federale de muncă, pentru finele lui 2020 se estimează un număr de șomeri peste 3 milioane, ceea ce reprezintă o rată a șomajului peste 7%. Păstrând același termen de comparație, criza din 2008, Germania a atins un vârf al ratei șomajului postcriză în 2009 cu 7.7 procente. Culmea, acest vârf a fost mai mic decât cel anterior declanșării crizei care s-a situat în 2007 la 8.6%. Am putea spune că Germania este atipică sau că știe și poate să fructifice cel mai bine situațiile de criză economică.
În mod evident evoluția ratei șomajului pe plan european și global depinde cel mai mult de evoluția și durata pandemiei. De aceea poate întrebarea zilei, pretutindeni în lume, este „Când se va sfârși pandemia Covid-19?”, pusă mai multor istorici într-un articol apărut pe 10 Mai în The New York Times (How Pandemics End). Concluzia desprinsă de autoare este că „pandemia Covid-19 s-ar putea încheia social înainte de a se încheia medical” pentru simplul motiv că „pe masură ce catastrofa economică provocată de starea de lockdown va crește, tot mai mulți oameni vor fi gata să spună: Destul!”, în ciuda avertismentelor de pericol venite dinspre autoritățile medicale.