Ce trebuie să se schimbe la leadershipul de astăzi pentru ca liderii să aibă succes într-un mediu de lucru complex, aflat în rapidă și continuă schimbare, care ridică provocări ce par de nerezolvat și este mereu avid de inovație?
Răspunsul este: avem nevoie de lideri mai îndrăzneți și de culturi mai curajoase.
Leadershipul nu se referă la titlu, statut și putere. Liderul este cel care își asumă responsabilitatea de a recunoaște potențialul oamenilor și al ideilor și îndrăznește să-l dezvolte.
Liderul curajos nu pretinde că are toate răspunsurile corecte. În schimb, rămâne curios și pune întrebările corecte. Liderul curajos știe că puterea nu este finită, nu o ține numai pentru sine și nu se agață de ea. Dimpotrivă, știe că puterea devine infinită atunci când o împarte cu ceilalți. Liderul curajos nu evită conversațiile și situațiile dificile. Și știe că dacă vrea să facă treabă bună trebuie să știe să fie vulnerabil.
Dar pentru a acționa într-o cultură bazată pe insuficiență, frică și nesiguranță, leadershipul curajos trebuie să consolideze abilități care sunt profund omenești și numai omenești. Este foarte important să investim în dezvoltarea inimii și a minții liderilor, cu atât mai mult în aceste vremuri în care trebuie să consolidăm acele trăsături omenești care depășesc AI. La ce e omul mai bun decât mașinile, ce îi stă numai omului în putere? Să începem cu empatia, conexiunile interumane și curajul.
De douăzeci de ani Brené Brown studiază curajul, vulnerabilitatea, rușinea și empatia – adică emoțiile și experiențele care dau sens vieții noastre. Cărțile sale au ocupat de patru ori locul întâi în topul celor mai bine vândute cărți din lista New York Times.
În ultimii șapte ani, Brené Brown a realizat un studiu cu privire la curaj în leadership, la care au participat peste 150 lideri de nivel C din întreaga lume și au fost utilizate date strânse prin studierea a peste 50 de organizații, reprezentând peste 10.000 de oameni, care lucrează îndividual sau în echipe.
Studiul arată că leadershipul curajos se bazează pe patru seturi de abilități – care pot fi, toate, 100% predate, învățate, observate și măsurate.
Ca să fii un lider curajos trebuie:
1. Să știi să fii vulnerabil
2. Să trăiești în spiritul valorilor
3. Să încurajezi încrederea
4. Să înveți să te ridici
Curaj fără vulnerabilitate nu se poate. Vulnerabilitatea este, fără îndoială, abilitatea fundamentală, pe baza căreia se dezvoltă toate celelalte. Pentru a fi un lider curajos trebuie să știi să gestionezi emoțiile specifice vremurilor în care nesiguranța, riscurile și expunerea emoțională sunt la ordinea zilei.
„Cea mai surprizătoare constatare, pentru mine, este că nu frica este cea mai importantă barieră în calea leadershipului curajos. De altfel, cei mai curajoși dintre liderii pe care i-am intervievat ne-au spus că le este teamă în fiecare zi. Cea mai de seamă barieră pentru leadershipul curajos nu este frica, ci felul în care reacționăm la frică: armura ne stă în cale.”, declară Brené Brown.
Gândurile, emoțiile și comportamentele de care ne folosim pentru a ne proteja atunci când nu vrem sau nu putem să fim vulnerabili ne scot din alinierea cu valorile noastre, erodează încrederea dintre colegi și echipe și ne împiedică să devenim liderii curajoși care am putea să fim.
În Dare to Lead, cartea publicată pe baza acestui studiu, Brené Brown prezintă șaisprezece exemple specifice de leadership „armat”, alături de alternativele de leadership curajos aferente.
Două dintre acestea sunt:
Leadership armat: să știi totul și să ai întotdeauna dreptate
versus
Leadership curajos: să înveți mereu și să faci ce e bine
Leadership armat: să știi totul și să ai întotdeauna dreptate
Să știi mereu totul și să ai întotdeauna dreptate este o armură grea. Este o atitudine defensivă, prezumțioasă și o mare sursă de absurdități. Dar este și foarte obișnuită și răspândită – fiecare dintre noi are în sine un mic „atoateștiutor”. Nevoia de a le ști pe toate este o sursă de nefericire pentru atoateștiutori și pentru toți cei din jur. Și conduce la neîncredere, decizii greșite, probleme fără rost și conflicte neproductive.
În aparență, ar trebui să fie ușor să dai jos armura atoateștiutorului și să devii un curios care învață mereu, dar nu este – pentru că atitudinea „atoateștiutorului” este cel mai adesea motivată de rușine și, uneori, chiar de traume. Cel care „le știe pe toate” poate salva situația uneori și este ușor să crezi că aceasta este cea mai valoroasă contribuție pe care o poți aduce în organizație.
De asemenea, „a ști” poate deveni o problemă în culturile care pun preț numai pe cunoștințele anumitor oameni, în care ești apreciat penrtu ce știi numai în funcție de cine ești, de ce funcție ocupi sau de ce rol îndeplinești. În caz contrar, „dacă știi” înseamnă că „ieși din rând”, că ești „nelalocul tău”.
Leadership curajos: să înveți mereu și să faci ce e bine
Pentru asta trebuie (1) să recunoști și să denumești problemele existente, (2) să faci din învățare și curiozitate o prioritate și (3) să pui preț pe și să apreciezi întrebările și solicitarea de informație („Nu știu, aș vrea să aflu…”)
Diferența principală dintre cele două tipuri de leadership este aceea dintre „a ști cel mai bine” și „a face bine”.
Leadership armat: leadership pentru supunere și control
versus
Leadership curajos: leadership pentru dedicare și scop comun
(Notă: nu este vorba despre respectarea reglementărilor legale privind desfășurarea activității, a regulilor de siguranță și de confidențialitate)
Leadership armat: leadership pentru supunere și control
Supunerea și controlul sunt armura fricii și a nevoii de putere. Oamenii care au nevoie de supunerea celorlalți și care doresc să controleze lucrurile reduc munca la simple sarcini de lucru și apoi își petrec timpul asigurându-se că ceilalți le urmează instrucțiunile cu exactitate și chemându-i la discuții la fiecare „abatere”.
Armura supunerii și a controlului lipsește munca omului de semnificație, de nuanță, de context și de scopul ei mai important. În schimb, se concentrează numai pe finalizarea sarcinilor și vrea ca „teama de a fi prins cu o greșeală” să funcționeze ca motivație. Acest stil de leadership nu este numai ineficient, dar blochează creativitatea, schimbul de idei și distruge încrederea. În plus, oamenii sunt nefericiți, se îndoiesc de abilitățile lor și se grăbesc să plece.
Dacă oamenii nu înțeleg în ce fel munca lor adaugă valoare scopurilor organizației, atunci nu vor mai fi implicați. Toate acestea generează frustrare și conduc la eșec, „împlinind profeția” liderului „armat”, care acum crede că „a avut dreptate”. În consecință, acesta va fi mereu dezamăgit și plin de resentimente, iar oamenii din echipa sa se vor simți mereu sub lupă.
Liderii concentrați pe supunere și pe control se agață de putere și caută să o păstreze pe toată numai pentru sine, mutând responsabilitatea către angajați. Asta generează o mare problemă: angajații au resonsabilitatea de a face lucruri pe care nu sunt cu adevărat autorizați să le facă. Este un sistem organizat pentru eșec, nu pentru succes.
Leadership curajos: leadership pentru dedicare și scop comun
Liderii curajoși, chiar și atunci când lucrează în organizații și sisteme bazate pe conformitate (sistemul bancar, sistemul de sănătate, sistemul alimentar etc) creează context, valoare și culoare.
Lideii curajoși explică „de ce”-ul din spatele strategiilor și prezintă modul în care fiecare sarcină contribuie la îndeplinirea priorităților și a misiunii organizației. Ei nu atribuie sarcini seci, ci adaugă sens muncii și leagă cele mai mărunte treburi de scopul mare al organizației.
Liderul curajos este liderul conector (cum îl denumește Gianpiero Petriglieri) – conectat la sine însuși, conectat la scopul comun, conectat la oamenii săi. Pentru a-și conduce oamenii nu mai e suficient să iasă în evidență, ci e nevoie să-și cunoască echipa și să găsească elementele care îi conectează pe oameni între ei și pe ei la scopul comun al organizației.
Acest tip de leadership dă muncii semnificație și context, stimulează curiozitatea și învățarea, crește colaborarea, susține autenticitatea, îi face pe oameni mai realiști și îi conduce către succes.
Vrem ca oamenii să creadă în scopul și în misiunea noastră și să se dedice acestora. Supunerea din frică este epuizantă și nesustenabilă, din toate punctele de vedere.
Așadar, cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți oamenii, pentru că te vor urma cei care se simt reprezentați de tine în preocupări, aspirații, experiențe și destin. Și te vor urma dacă ești autentic, generos și ai tărie de caracter. Iar să le fii lider e un privilegiu.
În plus, Brené Brown ne asigură: Curajul e contagios. Un pic mai mult curaj în viața fiecăruia inspiră curaj și îndrăzneală în întreaga lume.
Ce trebuie să se schimbe la leadershipul de astăzi pentru ca liderii să aibă succes într-un mediu de lucru complex, aflat în rapidă și continuă schimbare, care ridică provocări ce par de nerezolvat și este mereu avid de inovație?
Răspunsul este: avem nevoie de lideri mai îndrăzneți și de culturi mai curajoase.
Leadershipul nu se referă la titlu, statut și putere. Liderul este cel care își asumă responsabilitatea de a recunoaște potențialul oamenilor și al ideilor și îndrăznește să-l dezvolte.
Liderul curajos nu pretinde că are toate răspunsurile corecte. În schimb, rămâne curios și pune întrebările corecte. Liderul curajos știe că puterea nu este finită, nu o ține numai pentru sine și nu se agață de ea. Dimpotrivă, știe că puterea devine infinită atunci când o împarte cu ceilalți. Liderul curajos nu evită conversațiile și situațiile dificile. Și știe că dacă vrea să facă treabă bună trebuie să știe să fie vulnerabil.
Dar pentru a acționa într-o cultură bazată pe insuficiență, frică și nesiguranță, leadershipul curajos trebuie să consolideze abilități care sunt profund omenești și numai omenești. Este foarte important să investim în dezvoltarea inimii și a minții liderilor, cu atât mai mult în aceste vremuri în care trebuie să consolidăm acele trăsături omenești care depășesc AI. La ce e omul mai bun decât mașinile, ce îi stă numai omului în putere? Să începem cu empatia, conexiunile interumane și curajul.
De douăzeci de ani Brené Brown studiază curajul, vulnerabilitatea, rușinea și empatia – adică emoțiile și experiențele care dau sens vieții noastre. Cărțile sale au ocupat de patru ori locul întâi în topul celor mai bine vândute cărți din lista New York Times.
În ultimii șapte ani, Brené Brown a realizat un studiu cu privire la curaj în leadership, la care au participat peste 150 lideri de nivel C din întreaga lume și au fost utilizate date strânse prin studierea a peste 50 de organizații, reprezentând peste 10.000 de oameni, care lucrează îndividual sau în echipe.
Studiul arată că leadershipul curajos se bazează pe patru seturi de abilități – care pot fi, toate, 100% predate, învățate, observate și măsurate.
Ca să fii un lider curajos trebuie:
1. Să știi să fii vulnerabil
2. Să trăiești în spiritul valorilor
3. Să încurajezi încrederea
4. Să înveți să te ridici
Curaj fără vulnerabilitate nu se poate. Vulnerabilitatea este, fără îndoială, abilitatea fundamentală, pe baza căreia se dezvoltă toate celelalte. Pentru a fi un lider curajos trebuie să știi să gestionezi emoțiile specifice vremurilor în care nesiguranța, riscurile și expunerea emoțională sunt la ordinea zilei.
„Cea mai surprizătoare constatare, pentru mine, este că nu frica este cea mai importantă barieră în calea leadershipului curajos. De altfel, cei mai curajoși dintre liderii pe care i-am intervievat ne-au spus că le este teamă în fiecare zi. Cea mai de seamă barieră pentru leadershipul curajos nu este frica, ci felul în care reacționăm la frică: armura ne stă în cale.”, declară Brené Brown.
Gândurile, emoțiile și comportamentele de care ne folosim pentru a ne proteja atunci când nu vrem sau nu putem să fim vulnerabili ne scot din alinierea cu valorile noastre, erodează încrederea dintre colegi și echipe și ne împiedică să devenim liderii curajoși care am putea să fim.
În Dare to Lead, cartea publicată pe baza acestui studiu, Brené Brown prezintă șaisprezece exemple specifice de leadership „armat”, alături de alternativele de leadership curajos aferente.
Două dintre acestea sunt:
Leadership armat: să știi totul și să ai întotdeauna dreptate
versus
Leadership curajos: să înveți mereu și să faci ce e bine
Leadership armat: să știi totul și să ai întotdeauna dreptate
Să știi mereu totul și să ai întotdeauna dreptate este o armură grea. Este o atitudine defensivă, prezumțioasă și o mare sursă de absurdități. Dar este și foarte obișnuită și răspândită – fiecare dintre noi are în sine un mic „atoateștiutor”. Nevoia de a le ști pe toate este o sursă de nefericire pentru atoateștiutori și pentru toți cei din jur. Și conduce la neîncredere, decizii greșite, probleme fără rost și conflicte neproductive.
În aparență, ar trebui să fie ușor să dai jos armura atoateștiutorului și să devii un curios care învață mereu, dar nu este – pentru că atitudinea „atoateștiutorului” este cel mai adesea motivată de rușine și, uneori, chiar de traume. Cel care „le știe pe toate” poate salva situația uneori și este ușor să crezi că aceasta este cea mai valoroasă contribuție pe care o poți aduce în organizație.
De asemenea, „a ști” poate deveni o problemă în culturile care pun preț numai pe cunoștințele anumitor oameni, în care ești apreciat penrtu ce știi numai în funcție de cine ești, de ce funcție ocupi sau de ce rol îndeplinești. În caz contrar, „dacă știi” înseamnă că „ieși din rând”, că ești „nelalocul tău”.
Leadership curajos: să înveți mereu și să faci ce e bine
Pentru asta trebuie (1) să recunoști și să denumești problemele existente, (2) să faci din învățare și curiozitate o prioritate și (3) să pui preț pe și să apreciezi întrebările și solicitarea de informație („Nu știu, aș vrea să aflu…”)
Diferența principală dintre cele două tipuri de leadership este aceea dintre „a ști cel mai bine” și „a face bine”.
Leadership armat: leadership pentru supunere și control
versus
Leadership curajos: leadership pentru dedicare și scop comun
(Notă: nu este vorba despre respectarea reglementărilor legale privind desfășurarea activității, a regulilor de siguranță și de confidențialitate)
Leadership armat: leadership pentru supunere și control
Supunerea și controlul sunt armura fricii și a nevoii de putere. Oamenii care au nevoie de supunerea celorlalți și care doresc să controleze lucrurile reduc munca la simple sarcini de lucru și apoi își petrec timpul asigurându-se că ceilalți le urmează instrucțiunile cu exactitate și chemându-i la discuții la fiecare „abatere”.
Armura supunerii și a controlului lipsește munca omului de semnificație, de nuanță, de context și de scopul ei mai important. În schimb, se concentrează numai pe finalizarea sarcinilor și vrea ca „teama de a fi prins cu o greșeală” să funcționeze ca motivație. Acest stil de leadership nu este numai ineficient, dar blochează creativitatea, schimbul de idei și distruge încrederea. În plus, oamenii sunt nefericiți, se îndoiesc de abilitățile lor și se grăbesc să plece.
Dacă oamenii nu înțeleg în ce fel munca lor adaugă valoare scopurilor organizației, atunci nu vor mai fi implicați. Toate acestea generează frustrare și conduc la eșec, „împlinind profeția” liderului „armat”, care acum crede că „a avut dreptate”. În consecință, acesta va fi mereu dezamăgit și plin de resentimente, iar oamenii din echipa sa se vor simți mereu sub lupă.
Liderii concentrați pe supunere și pe control se agață de putere și caută să o păstreze pe toată numai pentru sine, mutând responsabilitatea către angajați. Asta generează o mare problemă: angajații au resonsabilitatea de a face lucruri pe care nu sunt cu adevărat autorizați să le facă. Este un sistem organizat pentru eșec, nu pentru succes.
Leadership curajos: leadership pentru dedicare și scop comun
Liderii curajoși, chiar și atunci când lucrează în organizații și sisteme bazate pe conformitate (sistemul bancar, sistemul de sănătate, sistemul alimentar etc) creează context, valoare și culoare.
Lideii curajoși explică „de ce”-ul din spatele strategiilor și prezintă modul în care fiecare sarcină contribuie la îndeplinirea priorităților și a misiunii organizației. Ei nu atribuie sarcini seci, ci adaugă sens muncii și leagă cele mai mărunte treburi de scopul mare al organizației.
Liderul curajos este liderul conector (cum îl denumește Gianpiero Petriglieri) – conectat la sine însuși, conectat la scopul comun, conectat la oamenii săi. Pentru a-și conduce oamenii nu mai e suficient să iasă în evidență, ci e nevoie să-și cunoască echipa și să găsească elementele care îi conectează pe oameni între ei și pe ei la scopul comun al organizației.
Acest tip de leadership dă muncii semnificație și context, stimulează curiozitatea și învățarea, crește colaborarea, susține autenticitatea, îi face pe oameni mai realiști și îi conduce către succes.
Vrem ca oamenii să creadă în scopul și în misiunea noastră și să se dedice acestora. Supunerea din frică este epuizantă și nesustenabilă, din toate punctele de vedere.
Așadar, cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți oamenii, pentru că te vor urma cei care se simt reprezentați de tine în preocupări, aspirații, experiențe și destin. Și te vor urma dacă ești autentic, generos și ai tărie de caracter. Iar să le fii lider e un privilegiu.
În plus, Brené Brown ne asigură: Curajul e contagios. Un pic mai mult curaj în viața fiecăruia inspiră curaj și îndrăzneală în întreaga lume.