Ne aflăm acum în preajma sărbătorilor de Crăciun. O perioadă de bucurie și de reflecție, alături de familie și prieteni. Și un ”trebuie” să stai acasă pentru workaholici. În mod special lor, dar și vouă tuturor vă doresc să ”Îndrăzniți să fiți plictisiți!”. Această propoziție probabil că încruntă frunțile multora. Dar la început de un nou an, poate că este un subiect la care să vă gândiți și despre care să citiți mai mult.
Probabil cunoașteți unele persoane pentru care ziua de odihnă nu vine niciodată. Există întotdeauna un e-mail de citit şi de răspuns, un apel telefonic "urgent" sau chiar o extra-vizită la birou în weekend. Ar putea fi vorba despre un workaholic (o persoană dependentă de muncă). Am găsit o zicală ce îl descrie foarte frumos pe un workaholic: ”Workaholic” este cel care, aflat pe pârtia de schi, visează să revină la lucru, ”Hard worker” este cel care muncește din greu la birou și visează că se află pe pârtia de schi. Gândește-te o clipă ce ești tu: workaholic sau hard worker?
Problema din ziua de azi este că sistemul este aproape construit pentru a întări dependenţa de muncă. Workaholicii au evaluări pozitive la locul de muncă, sunt promovați şi obţin bonusuri şi creșteri salariale. Sistemul le alimentează dependența. Şi, chiar şi atunci când sunt în afara biroului, își pot satisface dependența folosind laptop-urile, smartphone-urile şi toate hotspot-urile cu WiFi gratuit.
Dar uităm că workaholicii au o viață lipsită de echilibru: Aceștia neglijează celelalte aspecte ale vieții ce există în afara locului de muncă: tatăl care nu are timp pentru copiii lui, soția care nu găsește timp pentru a avea o conversaţie sinceră cu fiica ei adolescentă despre problemele pubertății etc. etc.
Şi workaholicii nu au doar o viaţă lipsită de echilibru pentru că ei au, totodată, și un dezavantaj chiar la locul de muncă: Aceștia cer mai mult de lucru decât pot gestiona eficient, nu deleagă, nu sunt de fapt buni coechipieri și sunt adeseori dezorganizați. Workaholicii sunt întotdeauna în grabă şi niciodată nu au timp.
Timpul este complex și intangibil. Mulți oameni au scris deja despre Timp. Dar nimeni nu a reușit să descrie ce este, de fapt, Timpul. Bineînțeles, cu ajutorul ceasului, putem spune ora cu exactitate. Dar timpul ceasului nu este, nici mai mult, nici mai puțin decât o anumita oră, o programare. Totuși, experiența noastră diferă de ceea ce ne arată ceasul: mai puțin periodic si nelinear. Timpul poate trece, poate zbura si chiar poate sta în loc. Această cugetare despre timp ne arată cum experimentăm noi înșine timpul. Acest fenomen este numit, de cele mai multe ori, timpul interior.
Începând cu secolul trecut, timpul măsurat de ceas a devenit din ce în ce mai important în viețile noastre. Timpul ceasului chiar a înghițit timpul interior. Din momentul în care timpul ceasului a devenit cel mai important în viețile noastre, am avut, de asemenea, o uniformizare a timpului pe care îl putem dedica muncii și acesta crește din ce în ce mai mult. Cu acest lucru, abordarea economică a câștigat și sloganul “Timpul înseamnă bani” a devenit important. Și pentru că totul trebuie făcut din ce în ce mai repede, “nu am timp” a devenit una dintre experiențele fundamentale trăite în prezent. În fiecare an, milioane și milioane de rețete sunt prescrise pentru depresii, tulburări cauzate de stres si insomnii. Și acest lucru ne dă de gândit: în ciuda tuturor invențiilor noi care să ne ajute să salvăm timpul, suntem mai ocupați ca niciodată și aproape mereu obosiți.
Sigur că întrebarea este: Așa vrem să continuăm să trăim?
Poate că ar fi mai înțelept să ne uităm din nou la celălalt timp: timpul interior. Pentru a crea din nou un echilibru între timpul ceasului și timpul interior. Câteodată suntem mai conștienti de timpul interior. În special când suntem în vacanță, lipsiți de preocupările zilnice, lăsăm deoparte din ce în ce mai mult timpul ceasului. Nu suntem grăbiți, nu avem întâlniri programate, obligații sau o agendă supraîncărcată. Deseori, la sfârșitul zilei, pare că am făcut mult mai multe lucruri, de asemenea, mult mai pline de experiență decât într-o zi petrecută la birou.
Dar cum putem face asta în viața de zi cu zi? De exemplu, nu vă programați nicio întâlnire într-o zi și vedeți ce se întâmplă (dar nici nu vă deschideti e-mailul pentru că asta va va face sa deveniți iarăși grăbiți). Indrăzniți să fiți plictisiți! Indrăzniți să fiți leneși! Așa cum a scris înțeleptul roman, Cato: “Niciodată ființa umană nu este mai activă decât atunci când nu face nimic. De aceea, numai din relaxare și din experiența timpului interior, mintea umană este capabilă de noi înțelesuri și viziuni”. Nu este asta exact ceea ce avem noi nevoie în zilele noastre?
Vă dorim un 2017 minunat!!
Ne aflăm acum în preajma sărbătorilor de Crăciun. O perioadă de bucurie și de reflecție, alături de familie și prieteni. Și un ”trebuie” să stai acasă pentru workaholici. În mod special lor, dar și vouă tuturor vă doresc să ”Îndrăzniți să fiți plictisiți!”. Această propoziție probabil că încruntă frunțile multora. Dar la început de un nou an, poate că este un subiect la care să vă gândiți și despre care să citiți mai mult.
Probabil cunoașteți unele persoane pentru care ziua de odihnă nu vine niciodată. Există întotdeauna un e-mail de citit şi de răspuns, un apel telefonic "urgent" sau chiar o extra-vizită la birou în weekend. Ar putea fi vorba despre un workaholic (o persoană dependentă de muncă). Am găsit o zicală ce îl descrie foarte frumos pe un workaholic: ”Workaholic” este cel care, aflat pe pârtia de schi, visează să revină la lucru, ”Hard worker” este cel care muncește din greu la birou și visează că se află pe pârtia de schi. Gândește-te o clipă ce ești tu: workaholic sau hard worker?
Problema din ziua de azi este că sistemul este aproape construit pentru a întări dependenţa de muncă. Workaholicii au evaluări pozitive la locul de muncă, sunt promovați şi obţin bonusuri şi creșteri salariale. Sistemul le alimentează dependența. Şi, chiar şi atunci când sunt în afara biroului, își pot satisface dependența folosind laptop-urile, smartphone-urile şi toate hotspot-urile cu WiFi gratuit.
Dar uităm că workaholicii au o viață lipsită de echilibru: Aceștia neglijează celelalte aspecte ale vieții ce există în afara locului de muncă: tatăl care nu are timp pentru copiii lui, soția care nu găsește timp pentru a avea o conversaţie sinceră cu fiica ei adolescentă despre problemele pubertății etc. etc.
Şi workaholicii nu au doar o viaţă lipsită de echilibru pentru că ei au, totodată, și un dezavantaj chiar la locul de muncă: Aceștia cer mai mult de lucru decât pot gestiona eficient, nu deleagă, nu sunt de fapt buni coechipieri și sunt adeseori dezorganizați. Workaholicii sunt întotdeauna în grabă şi niciodată nu au timp.
Timpul este complex și intangibil. Mulți oameni au scris deja despre Timp. Dar nimeni nu a reușit să descrie ce este, de fapt, Timpul. Bineînțeles, cu ajutorul ceasului, putem spune ora cu exactitate. Dar timpul ceasului nu este, nici mai mult, nici mai puțin decât o anumita oră, o programare. Totuși, experiența noastră diferă de ceea ce ne arată ceasul: mai puțin periodic si nelinear. Timpul poate trece, poate zbura si chiar poate sta în loc. Această cugetare despre timp ne arată cum experimentăm noi înșine timpul. Acest fenomen este numit, de cele mai multe ori, timpul interior.
Începând cu secolul trecut, timpul măsurat de ceas a devenit din ce în ce mai important în viețile noastre. Timpul ceasului chiar a înghițit timpul interior. Din momentul în care timpul ceasului a devenit cel mai important în viețile noastre, am avut, de asemenea, o uniformizare a timpului pe care îl putem dedica muncii și acesta crește din ce în ce mai mult. Cu acest lucru, abordarea economică a câștigat și sloganul “Timpul înseamnă bani” a devenit important. Și pentru că totul trebuie făcut din ce în ce mai repede, “nu am timp” a devenit una dintre experiențele fundamentale trăite în prezent. În fiecare an, milioane și milioane de rețete sunt prescrise pentru depresii, tulburări cauzate de stres si insomnii. Și acest lucru ne dă de gândit: în ciuda tuturor invențiilor noi care să ne ajute să salvăm timpul, suntem mai ocupați ca niciodată și aproape mereu obosiți.
Sigur că întrebarea este: Așa vrem să continuăm să trăim?
Poate că ar fi mai înțelept să ne uităm din nou la celălalt timp: timpul interior. Pentru a crea din nou un echilibru între timpul ceasului și timpul interior. Câteodată suntem mai conștienti de timpul interior. În special când suntem în vacanță, lipsiți de preocupările zilnice, lăsăm deoparte din ce în ce mai mult timpul ceasului. Nu suntem grăbiți, nu avem întâlniri programate, obligații sau o agendă supraîncărcată. Deseori, la sfârșitul zilei, pare că am făcut mult mai multe lucruri, de asemenea, mult mai pline de experiență decât într-o zi petrecută la birou.
Dar cum putem face asta în viața de zi cu zi? De exemplu, nu vă programați nicio întâlnire într-o zi și vedeți ce se întâmplă (dar nici nu vă deschideti e-mailul pentru că asta va va face sa deveniți iarăși grăbiți). Indrăzniți să fiți plictisiți! Indrăzniți să fiți leneși! Așa cum a scris înțeleptul roman, Cato: “Niciodată ființa umană nu este mai activă decât atunci când nu face nimic. De aceea, numai din relaxare și din experiența timpului interior, mintea umană este capabilă de noi înțelesuri și viziuni”. Nu este asta exact ceea ce avem noi nevoie în zilele noastre?
Vă dorim un 2017 minunat!!