Scriitorului Marin Preda îi aparține “formula memorabilă”: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e". Ne place pentru că are "ecou", ne angajează, ne trezește o reacție, un răspuns. Mesajul ne face să rezonăm.
A comunica înseamnă "a pune ceva în comun". Dar nu ne dăm seama decât în momentul în care, psihologic vorbind, înțelegem cu adevărat că aceasta se și întâmplă.
Feedback-ul reprezintă instrumentul cheie prin care conștientizăm că am pus sau n-am pus ceva în comun. Prin feedback rezonăm la mesajul celuilalt și alegem să răspundem în consecință. Parafrazându-l pe Marin Preda: "dacă feedback nu e, nici comunicare nu e".
O atenție deosebită
Feedback-ul este crucial pentru învățare și îmbunătățire, dar este rareori distractiv când e critic. Mulți oameni au o reacție negativă la feedback, în special la feedback-ul despre munca lor creativă. Într-un studiu efectuat pe șapte companii și timp de 11.471 de zile de creație, cercetătorii au descoperit două modele remarcabile: în primul rând, obținerea de feedback a fost incredibil de rară, indicând faptul că oamenii păreau să evite acest lucru și în al doilea rând, atunci când oamenii au primit feedback, a lăsat, în general, un reziduu emoțional negativ.
Deci, ce ar putea să fie un feedback bun pentru munca creativă? “Prin <feedback bun>, mă refer la feedback-ul pe care îl doresc efectiv lucrătorii creativi și care duce la schimbări ce îmbunătățesc producția lor creativă”, subliniază Uitânîntr-un articol din Harvard Business Review.
Identificarea acestui lucru necesită înțelegerea modului în care funcționează creativitatea. Creativitatea este generarea unei idei utilă atât nouă, cât și celorlalți. Combinarea celor două necesită o atenție deosebită, deoarece noutatea, prin definiție, este ceva nefamilar atât pentru creator, cât și pentru oricine vede ideea pentru prima dată. Ca rezultat, ideile creative timpurii pot fi fragile și respinse ca fiind prea noi, ciudate sau inutile. Noile idei au nevoie de o direcție care le poate construi, mai degrabă decât de critici care le pot distruge.
Nevoie reală
În același timp, creativitatea necesită feedback. Atât cât am creat mitologia creativității ca domeniu al unui geniu individual care lucrează singur, aproape toate procesele creative folosite în organizații - gândirea de proiectare, metodologiile, dezvoltarea agilă și multe altele - necesită feedback cu privire la munca creativă timpurie. Ca urmare, organizațiile trebuie să ofere feedback eficient pentru a cultiva idei creative. Este unul dintre modurile în care acestea se pot adapta schimbărilor din industrie și presiunilor concurențiale. Cu alte cuvinte, există o nevoie reală de a înțelege cum să oferiți și să primiți feedback eficient în activitatea creativă.
Karyn Dossinger de la Universitatea Suffolk și nu numai ea a publicat cercetări care se adresează acestei probleme, concentrându-se pe o companie online de succes care culege design-urile de tricouri de la o comunitate mare de designeri independenți. Site-ul lor găzduieșste un forum in care designerii pot cere feedback de la începptori despre prototipurile de design și apoi pot posta modele actualizate pe baza feedback-ului primit. Citind peste 2000 de declarații de feedback, Spencer Harrison a aflat că două lucruri par cruciale: în primul rând, designerii care au fost motivați să caute feedback din curiozitate, spre deosebire de îmbunătățirea pur și simplu a designului lor, au reușit să atragă feedback mai mult și mai înalt. În al doilea rând, colegii care oferă critici, care au recunoscut că feedback-ul este o opinie subiectivă, spre deosebire de o declarație obiectivă, au fost mai eficienți în sporirea creativității designului final.
Cum solicităm feedback influențează domeniul de aplicare și tipul de feedback pe care îl primim. Uneori cererile de feedback sunt prea înguste. De exemplu, unii designeri de tricouri au cerut feedback despre culoarea unui dinozaur pe care l-au ilustrat, alegerea fontului lor sau plasarea unei maimuțe care lucra la o mașină de scris! Cu toate acestea, această abordare limitează potențialul muncii creative, deoarece nu permite posibilitatea de noutate. Schimbarea unei culori, de exemplu, poate să nu împingă limitele pentru a crea ceva pe care colegii și potențialii clienți nu l-au văzut înainte.
Este ca și dansul
Cercetările au arătat că indivizii extrem de curioși au pus întrebări extrem de deschise cum ar fi "Ce crezi?" Sau "Unde aș putea merge mai departe?". Acești designeri au primit mult mai mult feedback decât cei care solicită întrebări limitate, iar desenele lor finale au primit scoruri mai mari. Credem că acest lucru se datorează faptului că, împins de curiozitate, căutătorul de feedback semnalizează că este deschis la idei dincolo de propriile lui idei. În schimb, întrebările înguste semnalează că solicitantul de feedback are deja un set de idei și dorește validarea acestor idei. În felul acesta, munca creativă este ca și dansul: întrebările născute din curiozitate semnalează că muncitorul creativ își caută un partener de dans.
O mare parte a creativității este această abilitate de a-ți face publicul să accepte că ceea ce faci este nou și surprinzător.
Dacă puneți întrebări este ca și cum ați solicita un partener de dans. Atunci, oferirea de feedback reprezintă tipul de partener de dans cu care cineva ar vrea cu adevărat să danseze!
Scriitorului Marin Preda îi aparține “formula memorabilă”: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e". Ne place pentru că are "ecou", ne angajează, ne trezește o reacție, un răspuns. Mesajul ne face să rezonăm.
A comunica înseamnă "a pune ceva în comun". Dar nu ne dăm seama decât în momentul în care, psihologic vorbind, înțelegem cu adevărat că aceasta se și întâmplă.
Feedback-ul reprezintă instrumentul cheie prin care conștientizăm că am pus sau n-am pus ceva în comun. Prin feedback rezonăm la mesajul celuilalt și alegem să răspundem în consecință. Parafrazându-l pe Marin Preda: "dacă feedback nu e, nici comunicare nu e".
O atenție deosebită
Feedback-ul este crucial pentru învățare și îmbunătățire, dar este rareori distractiv când e critic. Mulți oameni au o reacție negativă la feedback, în special la feedback-ul despre munca lor creativă. Într-un studiu efectuat pe șapte companii și timp de 11.471 de zile de creație, cercetătorii au descoperit două modele remarcabile: în primul rând, obținerea de feedback a fost incredibil de rară, indicând faptul că oamenii păreau să evite acest lucru și în al doilea rând, atunci când oamenii au primit feedback, a lăsat, în general, un reziduu emoțional negativ.
Deci, ce ar putea să fie un feedback bun pentru munca creativă? “Prin <feedback bun>, mă refer la feedback-ul pe care îl doresc efectiv lucrătorii creativi și care duce la schimbări ce îmbunătățesc producția lor creativă”, subliniază Uitânîntr-un articol din Harvard Business Review.
Identificarea acestui lucru necesită înțelegerea modului în care funcționează creativitatea. Creativitatea este generarea unei idei utilă atât nouă, cât și celorlalți. Combinarea celor două necesită o atenție deosebită, deoarece noutatea, prin definiție, este ceva nefamilar atât pentru creator, cât și pentru oricine vede ideea pentru prima dată. Ca rezultat, ideile creative timpurii pot fi fragile și respinse ca fiind prea noi, ciudate sau inutile. Noile idei au nevoie de o direcție care le poate construi, mai degrabă decât de critici care le pot distruge.
Nevoie reală
În același timp, creativitatea necesită feedback. Atât cât am creat mitologia creativității ca domeniu al unui geniu individual care lucrează singur, aproape toate procesele creative folosite în organizații - gândirea de proiectare, metodologiile, dezvoltarea agilă și multe altele - necesită feedback cu privire la munca creativă timpurie. Ca urmare, organizațiile trebuie să ofere feedback eficient pentru a cultiva idei creative. Este unul dintre modurile în care acestea se pot adapta schimbărilor din industrie și presiunilor concurențiale. Cu alte cuvinte, există o nevoie reală de a înțelege cum să oferiți și să primiți feedback eficient în activitatea creativă.
Karyn Dossinger de la Universitatea Suffolk și nu numai ea a publicat cercetări care se adresează acestei probleme, concentrându-se pe o companie online de succes care culege design-urile de tricouri de la o comunitate mare de designeri independenți. Site-ul lor găzduieșste un forum in care designerii pot cere feedback de la începptori despre prototipurile de design și apoi pot posta modele actualizate pe baza feedback-ului primit. Citind peste 2000 de declarații de feedback, Spencer Harrison a aflat că două lucruri par cruciale: în primul rând, designerii care au fost motivați să caute feedback din curiozitate, spre deosebire de îmbunătățirea pur și simplu a designului lor, au reușit să atragă feedback mai mult și mai înalt. În al doilea rând, colegii care oferă critici, care au recunoscut că feedback-ul este o opinie subiectivă, spre deosebire de o declarație obiectivă, au fost mai eficienți în sporirea creativității designului final.
Cum solicităm feedback influențează domeniul de aplicare și tipul de feedback pe care îl primim. Uneori cererile de feedback sunt prea înguste. De exemplu, unii designeri de tricouri au cerut feedback despre culoarea unui dinozaur pe care l-au ilustrat, alegerea fontului lor sau plasarea unei maimuțe care lucra la o mașină de scris! Cu toate acestea, această abordare limitează potențialul muncii creative, deoarece nu permite posibilitatea de noutate. Schimbarea unei culori, de exemplu, poate să nu împingă limitele pentru a crea ceva pe care colegii și potențialii clienți nu l-au văzut înainte.
Este ca și dansul
Cercetările au arătat că indivizii extrem de curioși au pus întrebări extrem de deschise cum ar fi "Ce crezi?" Sau "Unde aș putea merge mai departe?". Acești designeri au primit mult mai mult feedback decât cei care solicită întrebări limitate, iar desenele lor finale au primit scoruri mai mari. Credem că acest lucru se datorează faptului că, împins de curiozitate, căutătorul de feedback semnalizează că este deschis la idei dincolo de propriile lui idei. În schimb, întrebările înguste semnalează că solicitantul de feedback are deja un set de idei și dorește validarea acestor idei. În felul acesta, munca creativă este ca și dansul: întrebările născute din curiozitate semnalează că muncitorul creativ își caută un partener de dans.
O mare parte a creativității este această abilitate de a-ți face publicul să accepte că ceea ce faci este nou și surprinzător.
Dacă puneți întrebări este ca și cum ați solicita un partener de dans. Atunci, oferirea de feedback reprezintă tipul de partener de dans cu care cineva ar vrea cu adevărat să danseze!