În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.
Ulterior, tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.
Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.
Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta.
După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.
În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.
Ulterior, tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.
Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.
Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta.
După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.