Republica Moldova este statul care ține aproape în întregime rezerva țării în valută. Ultimul raport al Băncii Naționale, pentru situația la 22 februarie anul curent, arată că în total activele oficiale de rezervă constituie aproximativ 2 miliarde 808 milioane de dolari americani (2,808,270.40 mii), iar valoarea rezervei de aur este puțin peste trei milioane de dolari (3,207.52 mii).
Contactat de IPN, fostul ministru al finanțelor, Veaceslav Negruța, actualmente expert Transparency International Moldova, a menționat că rezerva de aur mică pe care o deține Banca Națională a Moldovei se explică prin faptul că țara nu deține zăcăminte de aur și nu a fost niciodată un jucător important pe piața regională sau mondială a aurului. Aurul din rezerva Băncii Naționale a Moldovei a fost moștenit de la Visteria Națională după ce această instituție a fost lichidată.
Faptul că Republica Moldova păstrează cea mai mare parte a rezervei sale în valută reprezintă un avantaj, susține Veaceslav Negruța. Valuta nu necesită cheltuieli mari de întreținere și este ușor de utilizat în tranzacții. Periodic, Banca Națională investește o parte din rezervele valutare pe care le deține în piețe de capital peste hotare, iar profitul se întoarce în visteria Băncii Naționale.
Potrivit lui Veaceslav Negruța, practica băncilor centrale ale statelor să dețină o parte importantă din rezervele națiunii în aur a fost aplicată în special până la criza din anii 1929-1933. Pe acele timpuri, rezervele de aur reprezentau un factor important care garanta valoarea monedei naționale. După acea criză economică, băncile naționale au schimbat abordarea și nu și-au mai construit politicile monetare doar în funcție de rezervele de aur pe care le dețin, ci și în funcție de rezervele valutare, PIB, inflație precum și alți factori. Actualmente băncile centrale tranzacționează periodic o parte din rezervele de aur pentru a obține profit, însă nu este o piață „ușoară”, deoarece nu-i ușor de prevăzut evoluția prețului, menționează Veaceslav Negruța.
Fostul ministru mai spune că păstrarea unor cantități mari de aur presupune cheltuieli ridicate. Aurul necesită condiții speciale de întreținere, stocare, depozitare inclusiv capacități pentru asigurarea măsurilor de securitate și de pază. Statele care nu dețin capacități suficiente de stocare a rezervei de aur aleg să păstreze o parte din aur în altă țară, contra cost. Elveția este statul care are capacități mari de păstrare a rezervelor de aur, în băncile elvețiene fiind păstrate o parte din rezervele de aur ale altor state.
Republica Moldova este statul care ține aproape în întregime rezerva țării în valută. Ultimul raport al Băncii Naționale, pentru situația la 22 februarie anul curent, arată că în total activele oficiale de rezervă constituie aproximativ 2 miliarde 808 milioane de dolari americani (2,808,270.40 mii), iar valoarea rezervei de aur este puțin peste trei milioane de dolari (3,207.52 mii).
Contactat de IPN, fostul ministru al finanțelor, Veaceslav Negruța, actualmente expert Transparency International Moldova, a menționat că rezerva de aur mică pe care o deține Banca Națională a Moldovei se explică prin faptul că țara nu deține zăcăminte de aur și nu a fost niciodată un jucător important pe piața regională sau mondială a aurului. Aurul din rezerva Băncii Naționale a Moldovei a fost moștenit de la Visteria Națională după ce această instituție a fost lichidată.
Faptul că Republica Moldova păstrează cea mai mare parte a rezervei sale în valută reprezintă un avantaj, susține Veaceslav Negruța. Valuta nu necesită cheltuieli mari de întreținere și este ușor de utilizat în tranzacții. Periodic, Banca Națională investește o parte din rezervele valutare pe care le deține în piețe de capital peste hotare, iar profitul se întoarce în visteria Băncii Naționale.
Potrivit lui Veaceslav Negruța, practica băncilor centrale ale statelor să dețină o parte importantă din rezervele națiunii în aur a fost aplicată în special până la criza din anii 1929-1933. Pe acele timpuri, rezervele de aur reprezentau un factor important care garanta valoarea monedei naționale. După acea criză economică, băncile naționale au schimbat abordarea și nu și-au mai construit politicile monetare doar în funcție de rezervele de aur pe care le dețin, ci și în funcție de rezervele valutare, PIB, inflație precum și alți factori. Actualmente băncile centrale tranzacționează periodic o parte din rezervele de aur pentru a obține profit, însă nu este o piață „ușoară”, deoarece nu-i ușor de prevăzut evoluția prețului, menționează Veaceslav Negruța.
Fostul ministru mai spune că păstrarea unor cantități mari de aur presupune cheltuieli ridicate. Aurul necesită condiții speciale de întreținere, stocare, depozitare inclusiv capacități pentru asigurarea măsurilor de securitate și de pază. Statele care nu dețin capacități suficiente de stocare a rezervei de aur aleg să păstreze o parte din aur în altă țară, contra cost. Elveția este statul care are capacități mari de păstrare a rezervelor de aur, în băncile elvețiene fiind păstrate o parte din rezervele de aur ale altor state.