Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova a publicat un nou aviz la proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii, prin care a propus mai multe reglementări noi sau excluderea unor prevederi.
Prin urmare, sindicatele nu susțin excluderea din proiectul de lege a propunerii care se referea la completarea alin. (3) din art. 56 în vederea înregistrării contractelor individuale de muncă într-un registru electronic al tuturor angajaților din Republica Moldova. Potrivit instituției, asemenea formă de evidență a persoanelor angajate a devenit necesară din cauza eliminării carnetelor de muncă, aceasta va spori și eficiența controalelor efectuate de Inspectoratul de Stat al Muncii și va contribui la contracararea muncii nedeclarate, transmite Bizlaw.
Potrivit Sindicatelor, în caz de adoptare, această normă juridică va servi drept temei legal pentru instituirea acestui mecanism de evidență al salariaților, care este bazat inclusiv pe experiența internațională și solicită reintroducerea acesteia în proiectul de lege.
Sindicatele nu susțin nici excluderea din cuprinsul proiectului de lege a art. 571 privind examenul medical la angajare sau transfer și examenelor medicale periodice. Instituția menționează că completarea respectivă are drept scop asigurarea respectării drepturilor și intereselor legale ale salariaților și are la bază mai multe prevederi legale.
Instituția solicită reintroducerea art. 571 în proiectul de lege.
CNSM nu susține completarea art. 74 (Transferul la o altă muncă) din Codul muncii în vederea legiferării transferului la alt loc de muncă în cadrul aceleiași unități.
Potrivit instituției, adoptarea acestei completări va avea drept efect iminent abuzuri din partea angajatorilor și încălcarea drepturilor și intereselor legale ale salariaților (salariatul va fi impus de angajator, prin diferite metode și sub diferite pretexte, să accepte transferul temporar pe o perioadă de o lună, iar ulterior prelungirea acestui termen până la un an).
CNSM susține că prin aceste completări se urmărește de fapt revenirea la un mecanism reglementat anterior de Codul muncii, potrivit căruia, angajatorul avea dreptul oricând să-l permute pe salariat în cadrul aceleiași unități la un alt loc de muncă, în altă subdiviziune a unității situată în aceeași localitate, în limitele specialității, calificării sau funcției specificate în contractul individual de muncă.
În prezent, în legislația muncii nu există o insuficiență de reglementare în ceea ce privește suplinirea locurilor temporar libere în unitate. Aceasta poate fi realizată prin angajarea unor persoane noi, conform prevederilor Codului muncii sau, prin utilizarea cumulului de funcții sau redistribuirea atribuțiilor de serviciu ale salariatului temporar absent între doi sau mai mulți angajați ai unității.
Totodată, art. 73 din Codul muncii permite angajatorului să schimbe temporar, pe o perioadă de cel mult o lună, locul și specificul muncii salariatului fără consimțământul acestuia și fără operarea modificărilor respective în contractul individual de muncă, în cazul apariției unei situații prevăzute de art. 104, alin. (2) lit. a) și b) din același cod.
Sindicate consideră imperioasă excluderea acestei propuneri din proiectul de lege.
Sindicatele nu susțin nici abrogarea alin. (7) și (9) din art. 100 din Codul muncii.
Instituția propune concretizarea normei din alin. (7) al art. 100 prin completarea cu o propoziție nouă cu următorul cuprins: ”În cazul programelor individualizate de muncă cu un regim flexibil al timpului de muncă, durata programului de muncă, timpul începerii și terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoare se stabilesc prin acordul părților în contractul individual de muncă, ținându-se cont de prevederile prezentului cod”.
Completarea Codului muncii cu un articol nou, 1001 ”Program flexibil de muncă”, este neclară, potrivit CNSM, în ceea ce privește aplicarea în practică a programelor individualizate de muncă cu un regim flexibil al timpului de muncă.
Potrivit instituției, o bună parte din dispozițiile articolului respectiv reprezintă o simplă reproducere a prevederilor care actualmente se conțin în alin. (7) și (9) din art. 100 al Codului muncii.
Sindicatele menționează că articolul nou propus cuprinde reglementări neclare și defectuoase, care pot avea ca efect diferite interpretări și neclarități în procesul de aplicare în practică.
Potrivit CNSM, articolul respectiv este intitulat ”Program flexibil de muncă” deși, în realitate, reglementează două regimuri distincte de muncă – ”regim flexibil al timpului de muncă” și ”împărțirea zilei de muncă în două segmente: o perioadă fixă și o perioadă variabilă (mobilă)”.
Instituția consideră că reglementările actuale referitoare la programele individualizate de muncă, cu un regim flexibil al timpului de muncă, pot fi concretizate prin perfecționarea alin. (7) din art. 100 al Codului muncii.
Sindicatele consideră că la nivel de unitate durata concretă redusă a timpului de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare poate fi și mai mare decât o oră. Instituția propune în acest context ca alin. (4), cu care se propune a fi completat art. 102 din Codul muncii, să fie completat după cuvântul ”ora” cu cuvântul ”(orele)”.
Referitor la completarea art. 104 (Munca suplimentară) și abrogarea alin. (3) al art. 157 (Retribuirea muncii suplimentare) din Codul muncii, pentru admiterea înlocuirii garanției legale privind plata dublă pentru munca suplimentară cu ore libere, Sindicatele susțin că, compensarea muncii suplimentare prin ore libere contravine standardelor internaționale în domeniul muncii.
Potrivit CNSM, abrogarea alin. (3) al art. 157 din Codul muncii ar constitui o derogare de la normele internaționale, favorabile salariatului.
Instituția mai susține că reglementarea posibilității compensării orelor de muncă suplimentară cu ore libere prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau prin contractul individual de muncă, pe lângă faptul că ar cauza incompatibilități dintre legislația națională și standardele internaționale, ar crea un conflict chiar între normele Codului muncii. Or, potrivit art. 11 alin. (2) din Codul muncii, contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă și convențiile colective pot stabili pentru salariați doar drepturi și garanții de muncă suplimentare la cele prevăzute de Codul muncii și de alte acte normative.
Astfel, diminuarea, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau prin contractul individual de muncă a garanțiilor prevăzute de art. 157 alin. (1) – (21) din Codul muncii, nicidecum nu poate fi tratată ca îmbunătățire a situației salariaților, în comparație cu legislația muncii în vigoare.
O altă incompatibilitate care s-ar crea între normele Codului muncii ar ține de prevederile art. 9 și 12 din cod.
Prin urmare, CNSM nu susține completarea cuprinsă în pct. 11, precum și propunerea de la pct. 19 privind abrogarea alin. (3) din art. 157 din Codul muncii, și propune excluderea din proiectul de lege a propunerilor respective.
Sindicate s-au arătat nemulțumite că din proiectul de lege avizat a fost exclusă, fără prezentarea vreunui argument, propunerea CNSM de completare a art. 84 din Codul muncii cu alin. (6) cu următorul cuprins: ”(6) Salariatul, care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă declarat nul, are dreptul la remunerare pentru munca prestată”.
Instituția solicită reintroducerea propunerii în proiectul de lege.
Sindicatele consideră necesară expertizarea proiectului de modificare a Codului Muncii de către Biroul Internațional al Muncii (BIM). De asemenea, proiectul trebuie să fie coordonat în mod obligatoriu cu Comisia națională pentru consultări și negocieri collective după obținerea expertizei BIM.
Proiectul de Lege pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova poate fi accesat aici.
Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova a publicat un nou aviz la proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii, prin care a propus mai multe reglementări noi sau excluderea unor prevederi.
Prin urmare, sindicatele nu susțin excluderea din proiectul de lege a propunerii care se referea la completarea alin. (3) din art. 56 în vederea înregistrării contractelor individuale de muncă într-un registru electronic al tuturor angajaților din Republica Moldova. Potrivit instituției, asemenea formă de evidență a persoanelor angajate a devenit necesară din cauza eliminării carnetelor de muncă, aceasta va spori și eficiența controalelor efectuate de Inspectoratul de Stat al Muncii și va contribui la contracararea muncii nedeclarate, transmite Bizlaw.
Potrivit Sindicatelor, în caz de adoptare, această normă juridică va servi drept temei legal pentru instituirea acestui mecanism de evidență al salariaților, care este bazat inclusiv pe experiența internațională și solicită reintroducerea acesteia în proiectul de lege.
Sindicatele nu susțin nici excluderea din cuprinsul proiectului de lege a art. 571 privind examenul medical la angajare sau transfer și examenelor medicale periodice. Instituția menționează că completarea respectivă are drept scop asigurarea respectării drepturilor și intereselor legale ale salariaților și are la bază mai multe prevederi legale.
Instituția solicită reintroducerea art. 571 în proiectul de lege.
CNSM nu susține completarea art. 74 (Transferul la o altă muncă) din Codul muncii în vederea legiferării transferului la alt loc de muncă în cadrul aceleiași unități.
Potrivit instituției, adoptarea acestei completări va avea drept efect iminent abuzuri din partea angajatorilor și încălcarea drepturilor și intereselor legale ale salariaților (salariatul va fi impus de angajator, prin diferite metode și sub diferite pretexte, să accepte transferul temporar pe o perioadă de o lună, iar ulterior prelungirea acestui termen până la un an).
CNSM susține că prin aceste completări se urmărește de fapt revenirea la un mecanism reglementat anterior de Codul muncii, potrivit căruia, angajatorul avea dreptul oricând să-l permute pe salariat în cadrul aceleiași unități la un alt loc de muncă, în altă subdiviziune a unității situată în aceeași localitate, în limitele specialității, calificării sau funcției specificate în contractul individual de muncă.
În prezent, în legislația muncii nu există o insuficiență de reglementare în ceea ce privește suplinirea locurilor temporar libere în unitate. Aceasta poate fi realizată prin angajarea unor persoane noi, conform prevederilor Codului muncii sau, prin utilizarea cumulului de funcții sau redistribuirea atribuțiilor de serviciu ale salariatului temporar absent între doi sau mai mulți angajați ai unității.
Totodată, art. 73 din Codul muncii permite angajatorului să schimbe temporar, pe o perioadă de cel mult o lună, locul și specificul muncii salariatului fără consimțământul acestuia și fără operarea modificărilor respective în contractul individual de muncă, în cazul apariției unei situații prevăzute de art. 104, alin. (2) lit. a) și b) din același cod.
Sindicate consideră imperioasă excluderea acestei propuneri din proiectul de lege.
Sindicatele nu susțin nici abrogarea alin. (7) și (9) din art. 100 din Codul muncii.
Instituția propune concretizarea normei din alin. (7) al art. 100 prin completarea cu o propoziție nouă cu următorul cuprins: ”În cazul programelor individualizate de muncă cu un regim flexibil al timpului de muncă, durata programului de muncă, timpul începerii și terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoare se stabilesc prin acordul părților în contractul individual de muncă, ținându-se cont de prevederile prezentului cod”.
Completarea Codului muncii cu un articol nou, 1001 ”Program flexibil de muncă”, este neclară, potrivit CNSM, în ceea ce privește aplicarea în practică a programelor individualizate de muncă cu un regim flexibil al timpului de muncă.
Potrivit instituției, o bună parte din dispozițiile articolului respectiv reprezintă o simplă reproducere a prevederilor care actualmente se conțin în alin. (7) și (9) din art. 100 al Codului muncii.
Sindicatele menționează că articolul nou propus cuprinde reglementări neclare și defectuoase, care pot avea ca efect diferite interpretări și neclarități în procesul de aplicare în practică.
Potrivit CNSM, articolul respectiv este intitulat ”Program flexibil de muncă” deși, în realitate, reglementează două regimuri distincte de muncă – ”regim flexibil al timpului de muncă” și ”împărțirea zilei de muncă în două segmente: o perioadă fixă și o perioadă variabilă (mobilă)”.
Instituția consideră că reglementările actuale referitoare la programele individualizate de muncă, cu un regim flexibil al timpului de muncă, pot fi concretizate prin perfecționarea alin. (7) din art. 100 al Codului muncii.
Sindicatele consideră că la nivel de unitate durata concretă redusă a timpului de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare poate fi și mai mare decât o oră. Instituția propune în acest context ca alin. (4), cu care se propune a fi completat art. 102 din Codul muncii, să fie completat după cuvântul ”ora” cu cuvântul ”(orele)”.
Referitor la completarea art. 104 (Munca suplimentară) și abrogarea alin. (3) al art. 157 (Retribuirea muncii suplimentare) din Codul muncii, pentru admiterea înlocuirii garanției legale privind plata dublă pentru munca suplimentară cu ore libere, Sindicatele susțin că, compensarea muncii suplimentare prin ore libere contravine standardelor internaționale în domeniul muncii.
Potrivit CNSM, abrogarea alin. (3) al art. 157 din Codul muncii ar constitui o derogare de la normele internaționale, favorabile salariatului.
Instituția mai susține că reglementarea posibilității compensării orelor de muncă suplimentară cu ore libere prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau prin contractul individual de muncă, pe lângă faptul că ar cauza incompatibilități dintre legislația națională și standardele internaționale, ar crea un conflict chiar între normele Codului muncii. Or, potrivit art. 11 alin. (2) din Codul muncii, contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă și convențiile colective pot stabili pentru salariați doar drepturi și garanții de muncă suplimentare la cele prevăzute de Codul muncii și de alte acte normative.
Astfel, diminuarea, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau prin contractul individual de muncă a garanțiilor prevăzute de art. 157 alin. (1) – (21) din Codul muncii, nicidecum nu poate fi tratată ca îmbunătățire a situației salariaților, în comparație cu legislația muncii în vigoare.
O altă incompatibilitate care s-ar crea între normele Codului muncii ar ține de prevederile art. 9 și 12 din cod.
Prin urmare, CNSM nu susține completarea cuprinsă în pct. 11, precum și propunerea de la pct. 19 privind abrogarea alin. (3) din art. 157 din Codul muncii, și propune excluderea din proiectul de lege a propunerilor respective.
Sindicate s-au arătat nemulțumite că din proiectul de lege avizat a fost exclusă, fără prezentarea vreunui argument, propunerea CNSM de completare a art. 84 din Codul muncii cu alin. (6) cu următorul cuprins: ”(6) Salariatul, care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă declarat nul, are dreptul la remunerare pentru munca prestată”.
Instituția solicită reintroducerea propunerii în proiectul de lege.
Sindicatele consideră necesară expertizarea proiectului de modificare a Codului Muncii de către Biroul Internațional al Muncii (BIM). De asemenea, proiectul trebuie să fie coordonat în mod obligatoriu cu Comisia națională pentru consultări și negocieri collective după obținerea expertizei BIM.
Proiectul de Lege pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova poate fi accesat aici.