Fiecare companie este interesată să aibă un flux cât mai mic de cadre, pentru ca specialiștii pe care i-a obținut să rămână mai mult timp în cadrul instituției. Cu toate acestea, multe companii din țară fac o serie de greșeli care nu lasă de ales angajaților și îi determină să plece în căutarea unei oferte mai bune. Vom trece în revistă câteva dintre cele mai frecvente greșeli și vom propune câteva soluții care ar permite angajatorilor să-și fidalizeze angajații.
Des se întâmplă ca angajatorul, înainte de a angaja specialistul pe care și-l dorește în companie, să-i facă multe promisiuni. Ulterior însă, din cauza anumitor factori, nu le poate îndeplini pe toate. Fie că este vorba despre o majorare periodică a salariului, fie despre anumite condiții de lucru. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, angajatul își pierde încrederea, iar neconcordanța dintre așteptări și realitate, îl face să nu mai vrea să activeze în instituția dată.
Angajatorii ar trebui să nu promită mai mult decât pot oferi, iar ulterior, să-și respecte angajamentele pe care și le-au luat față de specialist. Astfel relația angajat-angajator va menține echilibrul necesar în relațiile profesionale.
O altă problemă este faptul că angajații, deseori, nu sunt remunerați corespunzător pentru munca depusă. Și aici nu este vorba doar despre remunerarea financiară, care, de fapt, este negociată și convenită împreună cu angajatul la început. Importantă este și recompensa non-financiară oferită de angajator. Lipsa laudei și a criticii îl poate demotiva pe angajat să-și îndeplinească sarcinile.
Motivarea non-financiară se poate manifesta prin aprecierea pentru lucrul bine făcut, demonstrarea încrederii pe care o are superiorul în faptul că angajatul este competent să facă anumite lucruri.
Se întâmplă ca un angajat, care are potențial, să facă același lucru ani de-a rândul, pentru că în compania care activează nu are oportunitatea de a avansa în carieră. În acest caz, angajatul simte că ar putea să se dezvolte mai mult și încearcă să găsească această oportunitate în alte instituții.
Compania trebuie să îi asigure angajatului care înregistrează performanțe ridicate, posibilitatea de a realiza sarcini mai complexe, astfel avansând pe scara succesului, iar pentru aceasta să-i ofere și recompensa cuvenită.
Multe companii din Moldova nu sunt suficient de transparente în ceea ce ține de luarea deciziilor și planuriile de viitor. Acest lucru instantaneu îndepărtează angajatul de instituție și îl face să nu se simtă parte a acesteia.
Indiferent dacă firma merge bine sau dacă afacerile merg prost, angajaţii trebuie să ştie despre aceste lucruri. Toate deciziile luate de superiori, care se vor reflecta asupra întregii companii, ar trebui să fie discutate și cu angajații, până a fi implementate. Atunci când opinia fiecărui angajat este apreciată, aceştia vor simţi că nu muncesc şi nu investesc timp degeaba.
Oricât de mult i-ar plăcea ceea ce face, niciun angajat nu va munci ca voluntar. Dacă nu vor fi plătiţi bine și la timp, angajaţii nu vor crede în vorbele şefilor. Mai ales că în ultima perioadă, unele companii sunt interesate să angajeze specialiști buni cu un salariu minim, hrănindu-i cu speranța că vor fi promovați în curând.
Angajațorii trebuie să aprecieze munca efectuată de angajați, pentru că datorită lor compania se mișcă înainte. Compania trebuie să investească în ei și să ofere salariul pe care aceștia îl așteaptă, astfel încât să fie motivați și dedicați lucrului pe care îl îndeplinesc.
În Moldova sunt companii care au însușit toate aceste lecții și acum se pot bucura de succes, pe când altele, fie din lipsa de experiență, fie din cauza politicii instituționale, nu pot menține angajații foarte mult timp, iar acest lucru se reflectă asupra performanțelor și imaginii pe care și-o creează instituția.
Fiecare companie este interesată să aibă un flux cât mai mic de cadre, pentru ca specialiștii pe care i-a obținut să rămână mai mult timp în cadrul instituției. Cu toate acestea, multe companii din țară fac o serie de greșeli care nu lasă de ales angajaților și îi determină să plece în căutarea unei oferte mai bune. Vom trece în revistă câteva dintre cele mai frecvente greșeli și vom propune câteva soluții care ar permite angajatorilor să-și fidalizeze angajații.
Des se întâmplă ca angajatorul, înainte de a angaja specialistul pe care și-l dorește în companie, să-i facă multe promisiuni. Ulterior însă, din cauza anumitor factori, nu le poate îndeplini pe toate. Fie că este vorba despre o majorare periodică a salariului, fie despre anumite condiții de lucru. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, angajatul își pierde încrederea, iar neconcordanța dintre așteptări și realitate, îl face să nu mai vrea să activeze în instituția dată.
Angajatorii ar trebui să nu promită mai mult decât pot oferi, iar ulterior, să-și respecte angajamentele pe care și le-au luat față de specialist. Astfel relația angajat-angajator va menține echilibrul necesar în relațiile profesionale.
O altă problemă este faptul că angajații, deseori, nu sunt remunerați corespunzător pentru munca depusă. Și aici nu este vorba doar despre remunerarea financiară, care, de fapt, este negociată și convenită împreună cu angajatul la început. Importantă este și recompensa non-financiară oferită de angajator. Lipsa laudei și a criticii îl poate demotiva pe angajat să-și îndeplinească sarcinile.
Motivarea non-financiară se poate manifesta prin aprecierea pentru lucrul bine făcut, demonstrarea încrederii pe care o are superiorul în faptul că angajatul este competent să facă anumite lucruri.
Se întâmplă ca un angajat, care are potențial, să facă același lucru ani de-a rândul, pentru că în compania care activează nu are oportunitatea de a avansa în carieră. În acest caz, angajatul simte că ar putea să se dezvolte mai mult și încearcă să găsească această oportunitate în alte instituții.
Compania trebuie să îi asigure angajatului care înregistrează performanțe ridicate, posibilitatea de a realiza sarcini mai complexe, astfel avansând pe scara succesului, iar pentru aceasta să-i ofere și recompensa cuvenită.
Multe companii din Moldova nu sunt suficient de transparente în ceea ce ține de luarea deciziilor și planuriile de viitor. Acest lucru instantaneu îndepărtează angajatul de instituție și îl face să nu se simtă parte a acesteia.
Indiferent dacă firma merge bine sau dacă afacerile merg prost, angajaţii trebuie să ştie despre aceste lucruri. Toate deciziile luate de superiori, care se vor reflecta asupra întregii companii, ar trebui să fie discutate și cu angajații, până a fi implementate. Atunci când opinia fiecărui angajat este apreciată, aceştia vor simţi că nu muncesc şi nu investesc timp degeaba.
Oricât de mult i-ar plăcea ceea ce face, niciun angajat nu va munci ca voluntar. Dacă nu vor fi plătiţi bine și la timp, angajaţii nu vor crede în vorbele şefilor. Mai ales că în ultima perioadă, unele companii sunt interesate să angajeze specialiști buni cu un salariu minim, hrănindu-i cu speranța că vor fi promovați în curând.
Angajațorii trebuie să aprecieze munca efectuată de angajați, pentru că datorită lor compania se mișcă înainte. Compania trebuie să investească în ei și să ofere salariul pe care aceștia îl așteaptă, astfel încât să fie motivați și dedicați lucrului pe care îl îndeplinesc.
În Moldova sunt companii care au însușit toate aceste lecții și acum se pot bucura de succes, pe când altele, fie din lipsa de experiență, fie din cauza politicii instituționale, nu pot menține angajații foarte mult timp, iar acest lucru se reflectă asupra performanțelor și imaginii pe care și-o creează instituția.