Scrierea unui scenariu pare a fi o sarcină ușoară, mai ales când vorbim despre un scenariu electronic: introducem toate informațiile pe care dorim să le primească spectatorul/publicul și gata. Ei bine, nu este chiar așa.
Cele mai bune scenarii încep de la un plan înainte de a fi scrise
Cheia pentru un conținut captivant al unui scenariu este de a planifica și de a schița în perspectivă cursul înainte de a scrie lecția/prelegerea.
Una dintre cele mai bune practici când vine vorba de a gestiona un proiect este să ne stabilim un traseu (un fel de hartă) care ne va permite să anticipăm subiecte problematice și să le abordăm în prealabil. De exemplu, dacă va apărea o problemă pe parcurs, care are ca scop explicarea unei teorii complexe sau a unei definiții, lecția/discursul va trebui să înceapă cu informațiile primare, cu esențialul și apoi vom include noi informații pentru dezvoltarea conceptului. Când vrem să simplificăm teoriile putem recurge la analogii, iar transmiterea informațiilor va fi mult mai eficientă.
Folosește scenarii, dă exemple, spune o poveste
A spune o poveste sau a ține un discurs eliberează anumite substanțe chimice în creierul nostru care fac ceea ce am învățat până acum să rezoneze mai mult. Studiile arată, de asemenea, că atunci când ascultăm o poveste care ne-a captivat, activitatea creierului nostru o oglindește pe cea a povestitorului.
Deși nu toate povestirile vor face ca toți ascultătorii să aibă un răspuns emoțional sau neurologic, parabolele, în mod special, te pot duce printr-un scenariu care se termină cu o lecție de viață care poate fi aplicată în multe situații. Putem folosi o parabolă pentru a începe introducerea unei teorii complexe sau a unui discurs.
De ce sunt analogiile și metaforele eficiente? Ele ne ajută să vedem conexiunile și trăsăturile comune între lucruri care altfel nu au legătură. Ascultătorii înțeleg foarte ușor punctul care se face în cadrul lecției/speech-ului și păstrează ceea ce au învățat, datorită acelei conexiuni mentale.
Adaptează scenariul de voice-over pentru public
O teorie psihologică bine cunoscută, numită „oglindire”(mirroring) ne permite să ne adaptăm celor din jurul nostru prin reflectarea subconștientă a limbajului și a expresiilor corpului lor ca pe o cale de comunicare nonverbală. Observați data viitoare când vă aflați cu un bun prieten, că atunci când își schimbă greutatea și își pune cotul pe masă, vă veți găsi aproape în aceeași poziție în următoarele minute. Pur și simplu se întâmplă!
Trebuie să știi cu cine vorbești, cui te adresezi atunci când scrii scenariul. De exemplu, dacă ținem o lecție pentru copii în care le explicăm alfabetul, nu le vom spune că litera „A” este pentru „aerosol” și „B” este pentru „biocatalizator”. Sau dacă un om de afaceri va vorbi angajaților despre proceduri de achiziție, el își va permite să folosească un vocabular mai complex și o voce clară, ușor gravă și poate dură, iar o femeie care va vinde parfumuri va folosi o voce caldă, relaxată și jucăușă, cu un vocabular accesibil tuturor.
Folosește cât mai puține diapozitive și cât mai multe elemente vizuale
Câte prezentări de tipul power point ați văzut până acum, pline de diapozitive și încărcate de paragrafe, doar pentru a fi citite cu voce tare de către prezentator? Prea des. Când scrii scenariul/conținutul pentru un curs/discurs trebuie să te axezi și pe vizual. Conceptul de „storyboarding” constă în a ține mintea concentrată asupra informației vizuale pe măsură ce scenariul se dezvoltă. Procesarea imaginilor și a scenariilor împreună va contribui, de asemenea, la evidențierea unor zone în care vocea trebuie să aibă o influență vocală specială sau o anumită direcție vocală pentru a transmite mesajul pe care vizualul intenționează să-l facă.
Când vine momentul să creați elementele vizuale pentru a completa scenariul (și vocea peste), încercați să utilizați regula de bază practicată de specialistul american în marketing, Guy Kawasaki, utilizând o dimensiune minimă a fontului de 30 pe orice vizualizare în stil de prezentare. Acest lucru va păstra un minimum de cuvinte (cuvintele cheie) și va permite prin ceea ce vorbiți să transmiteți ideea.
Scrie scenariul folosind cuvinte vorbite – limbajul prezentului
După ce scrieți un script trebuie să-l citiți neapărat cu voce tare deoarece vă veți da seama că există o mare diferență între cuvântul scris și cuvântul vorbit. Pentru a evita ca scriptul să sune ca un e-mail formal, puteți folosi cuvinte de tranziție precum „dar”, „totuși”, „între timp”, „cu alte cuvinte”.
Citiți întotdeauna scenariul cu voce tare înainte de a-l citi un narator/prezentator. Încercați să-l citiți cu ritmul, tonul pe care îl aveți în minte. Dacă vorbim despre un narator, ar fi indicat să avem în prezentare/discurs cât mai multe spații (white space) pentru a-l ajuta pe povestitor să digere fluxul de informații. Aceste spații sunt folosite de obicei între subiecte, iar naratorul va lua o mică pauză pentru ca publicul să absoarbă toate informațiile.
Folosește o voce activă și antrenantă pentru a menține publicul implicat
Ce este o voce activă și de ce să o folosiți?
Vocea activă este folosită pentru a descrie propozițiile în care subiectul acționează verbul, precedându-l într-o propoziție. Asta poate suna confuz. Iată un exemplu:
„Mihai (subiect) crede (verb) că echipa lui folosește noul sistem de plăți prin card de credit.” Aceasta este o propoziție activă deoarece Mihai face acțiunea (el crede că). Vocea activă este contracarată de vocea pasivă, care în esență este aceeași propoziție cu un accent diferit care schimbă relația subiect-verb. În propoziția pasivă, subiectul este acționat pe baza faptului că verbul precede subiectul. Iată un exemplu pentru clarificare:
„Noul sistem de plăți prin carduri de credit (subiect) este folosit de echipa lui Mihai, crede el.”
Aceasta este o propoziție pasivă deoarece subiectul a devenit „noul sistem de plăți prin carduri de credit”. De asemenea un exemplu foarte bun este personajul fictiv Yoda din Star Wars care folosește vocea pasivă exagerat.
În general, vocea activă este mai antrenantă și tinde să adauge un impact asupra subiectului discutat prin proiectarea unei imagini clare în mintea cititorilor. Utilizarea vocii active vă ajută să păstrați gândurile exprimate într-un mod cât mai concis posibil, deoarece în general utilizează mai puține cuvinte.
Utilizează listele și numerotarea pentru păstrarea informațiilor
De ce sunt eficiente listele? Acestea oferă o cale creierului nostru de a procesa informații izolate și apoi de a căuta instantaneu un context care ne ajută să ne amintim elementele listate. Listele ne îndreaptă atenția către informațiile importante.
De asemenea folosirea marcatorilor și a cifrelor într-o listă, pe lângă imagini reprezentative, reprezintă o modalitate mult mai practică și mai eficientă pentru fixarea informației. Cu un ritm pe măsură și anumite pauze pentru delimitarea anumitor elememente importante, publicul va fi mult mai receptiv.
Scrierea unui scenariu pare a fi o sarcină ușoară, mai ales când vorbim despre un scenariu electronic: introducem toate informațiile pe care dorim să le primească spectatorul/publicul și gata. Ei bine, nu este chiar așa.
Cele mai bune scenarii încep de la un plan înainte de a fi scrise
Cheia pentru un conținut captivant al unui scenariu este de a planifica și de a schița în perspectivă cursul înainte de a scrie lecția/prelegerea.
Una dintre cele mai bune practici când vine vorba de a gestiona un proiect este să ne stabilim un traseu (un fel de hartă) care ne va permite să anticipăm subiecte problematice și să le abordăm în prealabil. De exemplu, dacă va apărea o problemă pe parcurs, care are ca scop explicarea unei teorii complexe sau a unei definiții, lecția/discursul va trebui să înceapă cu informațiile primare, cu esențialul și apoi vom include noi informații pentru dezvoltarea conceptului. Când vrem să simplificăm teoriile putem recurge la analogii, iar transmiterea informațiilor va fi mult mai eficientă.
Folosește scenarii, dă exemple, spune o poveste
A spune o poveste sau a ține un discurs eliberează anumite substanțe chimice în creierul nostru care fac ceea ce am învățat până acum să rezoneze mai mult. Studiile arată, de asemenea, că atunci când ascultăm o poveste care ne-a captivat, activitatea creierului nostru o oglindește pe cea a povestitorului.
Deși nu toate povestirile vor face ca toți ascultătorii să aibă un răspuns emoțional sau neurologic, parabolele, în mod special, te pot duce printr-un scenariu care se termină cu o lecție de viață care poate fi aplicată în multe situații. Putem folosi o parabolă pentru a începe introducerea unei teorii complexe sau a unui discurs.
De ce sunt analogiile și metaforele eficiente? Ele ne ajută să vedem conexiunile și trăsăturile comune între lucruri care altfel nu au legătură. Ascultătorii înțeleg foarte ușor punctul care se face în cadrul lecției/speech-ului și păstrează ceea ce au învățat, datorită acelei conexiuni mentale.
Adaptează scenariul de voice-over pentru public
O teorie psihologică bine cunoscută, numită „oglindire”(mirroring) ne permite să ne adaptăm celor din jurul nostru prin reflectarea subconștientă a limbajului și a expresiilor corpului lor ca pe o cale de comunicare nonverbală. Observați data viitoare când vă aflați cu un bun prieten, că atunci când își schimbă greutatea și își pune cotul pe masă, vă veți găsi aproape în aceeași poziție în următoarele minute. Pur și simplu se întâmplă!
Trebuie să știi cu cine vorbești, cui te adresezi atunci când scrii scenariul. De exemplu, dacă ținem o lecție pentru copii în care le explicăm alfabetul, nu le vom spune că litera „A” este pentru „aerosol” și „B” este pentru „biocatalizator”. Sau dacă un om de afaceri va vorbi angajaților despre proceduri de achiziție, el își va permite să folosească un vocabular mai complex și o voce clară, ușor gravă și poate dură, iar o femeie care va vinde parfumuri va folosi o voce caldă, relaxată și jucăușă, cu un vocabular accesibil tuturor.
Folosește cât mai puține diapozitive și cât mai multe elemente vizuale
Câte prezentări de tipul power point ați văzut până acum, pline de diapozitive și încărcate de paragrafe, doar pentru a fi citite cu voce tare de către prezentator? Prea des. Când scrii scenariul/conținutul pentru un curs/discurs trebuie să te axezi și pe vizual. Conceptul de „storyboarding” constă în a ține mintea concentrată asupra informației vizuale pe măsură ce scenariul se dezvoltă. Procesarea imaginilor și a scenariilor împreună va contribui, de asemenea, la evidențierea unor zone în care vocea trebuie să aibă o influență vocală specială sau o anumită direcție vocală pentru a transmite mesajul pe care vizualul intenționează să-l facă.
Când vine momentul să creați elementele vizuale pentru a completa scenariul (și vocea peste), încercați să utilizați regula de bază practicată de specialistul american în marketing, Guy Kawasaki, utilizând o dimensiune minimă a fontului de 30 pe orice vizualizare în stil de prezentare. Acest lucru va păstra un minimum de cuvinte (cuvintele cheie) și va permite prin ceea ce vorbiți să transmiteți ideea.
Scrie scenariul folosind cuvinte vorbite – limbajul prezentului
După ce scrieți un script trebuie să-l citiți neapărat cu voce tare deoarece vă veți da seama că există o mare diferență între cuvântul scris și cuvântul vorbit. Pentru a evita ca scriptul să sune ca un e-mail formal, puteți folosi cuvinte de tranziție precum „dar”, „totuși”, „între timp”, „cu alte cuvinte”.
Citiți întotdeauna scenariul cu voce tare înainte de a-l citi un narator/prezentator. Încercați să-l citiți cu ritmul, tonul pe care îl aveți în minte. Dacă vorbim despre un narator, ar fi indicat să avem în prezentare/discurs cât mai multe spații (white space) pentru a-l ajuta pe povestitor să digere fluxul de informații. Aceste spații sunt folosite de obicei între subiecte, iar naratorul va lua o mică pauză pentru ca publicul să absoarbă toate informațiile.
Folosește o voce activă și antrenantă pentru a menține publicul implicat
Ce este o voce activă și de ce să o folosiți?
Vocea activă este folosită pentru a descrie propozițiile în care subiectul acționează verbul, precedându-l într-o propoziție. Asta poate suna confuz. Iată un exemplu:
„Mihai (subiect) crede (verb) că echipa lui folosește noul sistem de plăți prin card de credit.” Aceasta este o propoziție activă deoarece Mihai face acțiunea (el crede că). Vocea activă este contracarată de vocea pasivă, care în esență este aceeași propoziție cu un accent diferit care schimbă relația subiect-verb. În propoziția pasivă, subiectul este acționat pe baza faptului că verbul precede subiectul. Iată un exemplu pentru clarificare:
„Noul sistem de plăți prin carduri de credit (subiect) este folosit de echipa lui Mihai, crede el.”
Aceasta este o propoziție pasivă deoarece subiectul a devenit „noul sistem de plăți prin carduri de credit”. De asemenea un exemplu foarte bun este personajul fictiv Yoda din Star Wars care folosește vocea pasivă exagerat.
În general, vocea activă este mai antrenantă și tinde să adauge un impact asupra subiectului discutat prin proiectarea unei imagini clare în mintea cititorilor. Utilizarea vocii active vă ajută să păstrați gândurile exprimate într-un mod cât mai concis posibil, deoarece în general utilizează mai puține cuvinte.
Utilizează listele și numerotarea pentru păstrarea informațiilor
De ce sunt eficiente listele? Acestea oferă o cale creierului nostru de a procesa informații izolate și apoi de a căuta instantaneu un context care ne ajută să ne amintim elementele listate. Listele ne îndreaptă atenția către informațiile importante.
De asemenea folosirea marcatorilor și a cifrelor într-o listă, pe lângă imagini reprezentative, reprezintă o modalitate mult mai practică și mai eficientă pentru fixarea informației. Cu un ritm pe măsură și anumite pauze pentru delimitarea anumitor elememente importante, publicul va fi mult mai receptiv.